–având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Burundi, în special cele din 9 iulie 2015(1), 17 decembrie 2015(2), 19 ianuarie 2017(3), 6 iulie 2017(4) ș 5 iulie 2018(5),
–având în vedere decizia Comisiei din 30 octombrie 2019 privind finanțarea programului anual de acțiune pe 2019 pentru Republica Burundi,
–având în vedere declarația din 29 noiembrie 2019 a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate (VP/ÎR), în numele UE, privind adeziunea anumitor țări terțe cu privire la măsurile restrictive legate de situația din Burundi,
–având în vedere rapoartele din 23 februarie 2017, 25 ianuarie 2018 ș 24 octombrie 2019 ale Secretarului General al ONU privind situația din Burundi,
–având în vedere raportul Comisiei de anchetă referitoare la Burundi a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului din septembrie 2019,
–având în vedere scrisoarea semnată de 39 de deputați în Parlamentul European, din 9 decembrie 2019, prin care se solicită eliberarea ziariștilor de la canalul de informații burundez Iwacu,
–având în vedere declarația din 10 decembrie 2019 a VP/ÎR, în numele UE, referitoare la Ziua drepturilor omului,
–având în vedere Rezoluțiile2248 din 12 noiembrie 2015 ș 2303 din 29 iulie 2016 ale Consiliului de Securitate al ONU referitoare la situația din Burundi,
–având în vedere raportul Comisiei de anchetă privind situația din Burundi prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 15 iunie 2017,
–având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU din 13 martie 2017 privind situația din Burundi,
–având în vedere raportul Anchetei independente a ONU referitoare la Burundi (UNIIB), publicat la 20 septembrie 2016,
–având în vedere Acordul de pace ș reconciliere pentru Burundi de la Arusha (Acordul de la Arusha), încheiat la 28 august 2000,
–având în vedere declarația referitoare la Burundi a summitului Uniunii Africane din 13 iunie 2015,
–având în vedere Rezoluția36/19 din 29 septembrie 2017 a Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU referitoare la reînnoirea mandatului Comisiei de anchetă referitoare la Burundi,
–având în vedere Regulamentul (UE) 2015/1755 al Consiliului din 1 octombrie 2015(6), precum ș Deciziile (PESC) 2015/1763 din 1 octombrie 2015(7), (PESC) 2016/1745 din 29 septembrie 2016(8) ș (PESC) 2019/1788 din 24 octombrie 2019(9) ale Consiliului, privind măsuri restrictive luând în considerare situația din Burundi,
–având în vedere declarația din 8 mai 2018 a VP/ÎR în numele Uniunii Europene privind situația din Burundi înaintea referendumului constituțional,
–având în vedere Acordul de parteneriat dintre membrii grupului țărilor din Africa, Caraibe ș Pacific (ACP), pe de o parte, ș Comunitatea Europeană ș statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000 (Acordul de la Cotonou),
–având în vedere Carta africană a drepturilor omului ș popoarelor, care a fost adoptată la 27 iunie 1981 ș a intrat în vigoare la 21 octombrie 1986, fiind ratificată de Burundi,
–având în vedere Decizia (UE) 2016/394 a Consiliului din 14 martie 2016 privind încheierea consultărilor cu Republica Burundi în temeiul articolului 96 din Acordul de parteneriat dintre membrii grupului statelor din Africa, Caraibe ș Pacific, pe de o parte, ș Comunitatea Europeană ș statele membre ale acesteia, pe de altă parte(10),
–având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,
–având în vedere capitolul privind Burundi din raportul Human Rights Watch pe 2019,
–având în vedere clasamentul mondial al libertății presei pe 2019 realizat de organizația „Reporteri fără frontiere”,
–având în vedere articolul 144 alineatul (5) ș articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A.întrucât alegerile prezidențiale din Burundi din 2015 au declanșat tulburări în rândul populației, au fost considerate de Misiunea ONU de observare a alegerilor în Burundi a fi fost marcate de o deteriorare gravă a condițiilor esențiale pentru exercitarea efectivă a dreptului de vot ș au fost boicotate de opoziție;
B.întrucât posturile radio independente rămân închise, zeci de ziariști se află încă în imposibilitatea de a se întoarce din exilul auto-impus, iar cei care au rămas găsesc că este dificil să-ș desfășoare activitatea în mod liber, adesea ca urmare a hărțuirii din partea forțelor de securitate, lucru încurajat de discursul oficial care asociază mass-media nealiniată cu dușmanii țării;
C.întrucât situația din Burundi este în continuare îngrijorătoare, numeroase încălcări relatate ale libertăților fundamentale civice ș politice, în timp ce creșterea prețurilor are un impact negativ asupra drepturilor economice ș sociale, cum ar fi dreptul la un nivel de trai adecvat, dreptul la educație, dreptul la hrană adecvată ș libertatea de a nu suferi de foame, drepturile femeilor, dreptul la muncă ș drepturile sindicale;
D.întrucât impasul în care s-a ajuns privind găsirea unei soluții politice prin dialogul Inter-Burundi amenință în mod serios organizarea alegerilor programate pentru mai 2020; întrucât aceste alegeri pot întări ș mai mult alunecarea statului Burundi spre autoritarism în absența unui dialog politic semnificativ; întrucât persistă incertitudini cu privire la participarea tuturor părților interesate la proces, pe fondul restrângerii spațiului politic ș a necesității de a crea un mediu favorabil unor alegeri pașnice, transparente ș credibile;
E.întrucât Comisia de anchetă referitoare la Burundi (COIB), mandatată de Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, în raportul său din 4 septembrie 2019, a subliniat că, cu câteva luni înainte de alegerile prezidențiale ș parlamentare din 2020, teama ș intimidările au dominat pentru cei care s-au opus partidului de guvernământ CNDD-FDD, iar tensiunile au continuat să crească pe măsură ce se apropie alegerile din mai 2019, autoritățile locale ș membrii cunoscutei aripi de tineret a partidului aflat la putere, Imbonerakure, au continuat să comită acte de violență motivate politic ș abuzuri grave la adresa drepturilor omului; întrucât, deș COIB a formulat cereri repetate, guvernul din Burundi a refuzat să coopereze cu aceasta;
F.întrucât Biroul ONU pentru drepturile omului din Burundi, care a colaborat cu guvernul din Burundi în ceea ce privește edificarea păcii, reforma sectorului de securitate ș reforma sectorului justiției ș a contribuit la întărirea capacității instituționale ș a societății civile în chestiunile legate de drepturile omului, a fost închis în martie 2019 la insistențele guvernului din Burundi, care suspendase deja toate formele de cooperare cu oficiul în octombrie 2016;
G.întrucât Banca Mondială a estimat creșterea economică a statului Burundi la 1,8% în 2019, comparativ cu 1,7% în 2018; întrucât bugetul general al statului pentru 2019-2020 prezintă un deficit de 189,3 miliarde FBu (14,26%), comparativ cu deficitul de 163,5 miliarde FBu pentru aceeaș perioadă în 2018-2019; întrucât, potrivit UNHCR, 369517 refugiați din Burundi se aflau în țările învecinate la 30 septembrie 2019; întrucât un număr total de 78000 de refugiați s-au întors în Burundi în mod voluntar din septembrie 2017; întrucât 130562 de burundezi au fost strămutați în interiorul țării până la 28 februarie 2019;
H.întrucât, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere, Burundi se află pe locul 159 din 180 în clasamentul mondial al libertății presei pe 2019; întrucât libertatea de exprimare este esențială pentru a asigura alegeri libere ș în cunoștință de cauză; întrucât ziaristica liberă, independentă ș imparțială reprezintă o extindere a dreptului fundamental al omului la libertatea de exprimare; întrucât mass-media tradițională controlată de stat, cum ar fi radioul ș ziarele, rămâne o sursă dominantă de informații; întrucât întărirea alfabetizării în domeniul mass-mediei ș accesul la internet ș la rețelele de socializare sunt necesare pentru a permite accesul la informații ș a întări stabilitatea ș dialogul sociale ș politice ș, prin urmare, pentru a asigura alegeri libere, în cunoștință de cauză ș corecte;
I.întrucât Burundi este una dintre cele mai sărace țări din lume, 74,7% din populație trăind în sărăcie, ș se află pe locul 185 din 189 în Clasamentul dezvoltării umane; întrucât peste 50% din populația burundeză suferă de insecuritate alimentară cronică, aproape jumătate din populație are sub 15 ani ș, numai în 2019, peste opt milioane de persoane au contractat malarie, 3000 de persoane murind din cauza bolii; întrucât sărăcia, serviciile sociale necorespunzătoare, rata ridicată a șomajului în rândul tinerilor ș lipsa oportunităților continuă să declanșeze acte de violență în țară;
J.întrucât, la 27 septembrie 2018, Consiliul național de securitate din Burundi a anunțat suspendarea pe trei luni a organizațiilor neguvernamentale internaționale (ONG-uri), afectând astfel în mod grav operațiunile a aproximativ 130 de ONG-uri internaționale, dintre care unele oferă asistență vitală;
K.întrucât, la 18 iulie 2019, guvernul a adoptat două decrete prin care se instituie o comisie de monitorizare ș evaluare interministerială a ONG-urilor internaționale care îș desfășoară activitatea în Burundi;
L.întrucât guvernul a refuzat să recunoască orice încălcare a drepturilor omului de la închiderea Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) din Burundi la 28 februarie 2019 ș nu s-a angajat să mențină nicio formă de cooperare cu oficiul; întrucât COIB este în prezent singurul mecanism internațional independent care investighează încălcările drepturilor omului ș abuzurile comise în Burundi;
M.întrucât autoritățile din Burundi au continuat să respingă activitatea COIB în totalitate ș în mod sistematic ș au refuzat să îi acorde accesul în țară, considerând că aceasta este părtinitoare din punct de vedere politic, dar nu au oferit niciun element de probă în sprijinul acuzațiilor lor;
N.întrucât, în octombrie 2017, Burundi s-a retras din Statutul de la Roma prin care a fost înființată Curtea Penală Internațională; întrucât, în pofida apelurilor din partea comunității internaționale de a lansa o procedură pentru a adera din nou la Statutul de la Roma, guvernul din Burundi nu a luat nicio măsură;
O.întrucât Tanzania ș Burundi au semnat, în 2019, un acord în vederea returnării celor 180000 de refugiați burundezi aflați în Tanzania în țara lor de origine, în mod voluntar sau nu, până la 31 decembrie 2019; întrucât, în august 2019, UNHCR a informat că, în Burundi, condițiile nu sunt favorabile promovării returnărilor, deoarece persoanele returnate s-au numărat printre principalele ținte ale încălcărilor drepturilor omului;
P.întrucât, la 30 decembrie 2019, procurorul general din Burundi a cerut o sentință de 15 ani pentru patru ziariști de la grupul de presă Iwacu, Christine Kamikazi, Agnès Ndirubusa, Térence Mpozenzi, Egide Harerimana ș șoferul acestora, Adolphe Masabarakiza, arestați la 22 octombrie 2019 în localitatea Musigati, provincia Bubanza, în timp ce relatau despre ciocnirile dintre rebeli ș forțele guvernamentale în nord-vestul statului Burundi ș acuzați de complicitate la subminarea securității interne a statului;
Q.întrucât reporterul Iwacu Jean Bigiriman lipsește din 22 iulie 2016 ș a fost văzut ultima dată în arestul membrilor Serviciului național de informații (SNR) la Muramvya, la 45km est de capitala Bujumbura; întrucât autoritățile burundeze nu au spus niciodată nimic despre dispariția sa;
R.întrucât, la 13 octombrie 2015, jurnalistul Christophe Nkezabahizi, soția sa ș cei doi copii ai săi au fost asasinați în casa lor din Bujumbura; întrucât autoritățile nu au depus un efort real de a ancheta aceste crime violente ș de a-i aduce pe făptaș în fața justiției;
S.întrucât articolul 31 din Constituția Republicii Burundi garantează libertatea de exprimare, inclusiv libertatea presei; întrucât Burundi este, de asemenea, parte la Carta africană a drepturilor omului ș ale popoarelor, care garantează fiecărei persoane din Burundi dreptul de a primi ș difuza informații; întrucât guvernul din Burundi are responsabilitatea de a promova ș de a proteja drepturile libertății de exprimare ș de asociere consacrate în Pactul internațional cu privire la drepturile civile ș politice (PIDCP), la care Burundi este stat parte;
T.întrucât spațiul pentru societatea civilă ș mass-media a devenit mult mai limitat în ultimii ani, iar mulți activiști ai societății civile ș jurnaliști independenți au rămas în exil; întrucât mulți dintre cei care au rămas în Burundi se confruntă cu intimidări, detenții sau procese pe baza unor acuzații false;
U.întrucât guvernul ș membrii aripii de tineret a partidului de guvernare, Imbonerakure, au orchestrat o campanie națională de colectare a contribuțiilor „voluntare” din partea populației pentru a contribui la finanțarea alegerilor din 2020; întrucât raportul Human Rights Watch din 6 decembrie 2019 a constatat că, în acest scop, membrii Imbonerakure ș funcționari ai administrației publice locale au recurs frecvent la violență ș intimidare, au limitat circulația ș accesul la serviciile publice pentru cei care nu s-au conformat, recurgând ș la bătaie;
V.întrucât activistul pentru drepturile omului Germain Rukuki, membru al Acțiunii creștine pentru abolirea torturii (ACAT), a fost condamnat la 32 de ani de închisoare în aprilie 2019, fiind acuzat de rebeliune ș amenințarea securității statului, de participare la o mișcare de insurecție ș de atacuri asupra șefului statului; întrucât, în august 2018, activistul Nestor Nibitanga, observator pentru Asociația pentru protecția drepturilor omului ș a persoanelor deținute (APRODH), a fost condamnat la cinci ani pentru amenințarea securității statului;
W.întrucât posturilor BBC ș Voice of America (VOA) li s-a interzis să transmită în Burundi începând din mai 2019, când licențele lor au fost suspendate, inițial pentru o perioadă de șase luni, astfel cum a raportat Comitetul pentru protecția jurnaliștilor la momentul respectiv; întrucât, la 29 martie 2019, autoritatea de reglementare din domeniul mass-mediei din Burundi, Consiliul Național pentru Comunicare (CNC), a anunțat că a retras licența de operare a BBC ș a reînnoit suspendarea VOA; întrucât CNC a interzis, de asemenea, oricărui jurnalist din Burundi, să „furnizeze informații direct sau indirect care ar putea fi difuzate”, fie de BBC, fie de VOA;
X.întrucât, la 24 octombrie 2019, Consiliul a prelungit măsurile restrictive ale UE în vigoare împotriva Republicii Burundi până la 24 octombrie 2020;
Y.întrucât aceste măsuri constau în interdicția de a pătrunde pe teritoriul Uniunii Europene ș înghețarea activelor împotriva a patru persoane ale căror activități au fost considerate ca subminând democrația sau ca împiedicând identificarea unei soluții politice la criza din Burundi;
Z.întrucât eforturile Comunității Africii de Est (CAE) de a găsi o soluție mediată la criza politică declanșată de decizia din 2015 a Președintelui de a candida pentru un al treilea mandat au continuat să stagneze; întrucât președintele Pierre Nkurunziza a reiterat în mai multe rânduri că nu va candida pentru un alt mandat, dar partidul de guvernământ încă nu ș-a desemnat candidatul pentru următoarele alegeri prezidențiale,
1.condamnă cu fermitate restricțiile actuale privind libertatea de exprimare în Burundi, inclusiv gama mai largă de limitări ale libertăților publice, precum ș încălcările pe scară largă ale drepturilor omului, intimidarea ș arestările arbitrare ale jurnaliștilor, precum ș interdicțiile de difuzare care au consolidat climatul de teamă pentru mass-media din Burundi, au sporit constrângerile legate de raportare ș au împiedicat o raportare mass-media adecvată, în special în perioada premergătoare alegerilor din 2020;
2.rămâne profund îngrijorat de situația drepturilor omului din Burundi, care subminează orice inițiativă de reconciliere, pace ș justiție, în special persistența arestărilor arbitrare ș a execuțiilor extrajudiciare;
3.condamnă profund deteriorarea continuă a situației drepturilor omului în țară, în special pentru susținătorii reali ș suspectați ai opoziției, inclusiv burundezii care se întorc din străinătate; reamintește că Burundi este obligată să respecte clauza privind drepturile omului din Acordul de la Cotonou; îndeamnă autoritățile burundeze să pună capăt imediat acestei tendințe abuzive ș să respecte obligațiile țării în materie de drepturile omului, inclusiv cele consacrate în Carta africană a drepturilor omului ș ale popoarelor, în PIDCP ș în alte mecanisme internaționale pe care guvernul le-a ratificat;
4.reamintește guvernului din Burundi că, pentru organizarea unor alegeri incluzive, credibile, pașnice ș transparente, sunt necesare dreptul la libertatea de exprimare, accesul la informații, libertatea presei, libertatea mass-mediei ș existența unui spațiu liber în care apărătorii drepturilor omului să se poată exprima fără teamă de represalii sau intimidări; îndeamnă, prin urmare, autoritățile burundeze să elimine măsurile care limitează sau împiedică activitatea societății civile ș care limitează accesul la mass-media modernă ș tradițională independentă ș libertatea acesteia;
5.solicită autorităților burundeze să renunțe la acuzațiile împotriva jurnaliștilor Iwacu recent deținuți ș a tuturor celorlalte persoane arestate pentru exercitarea drepturilor lor fundamentale ș să le elibereze imediat ș necondiționat;
6.subliniază rolul esențial al societății civile ș al jurnaliștilor într-o societate democratică, în special în contextul alegerilor care se apropie, ș solicită autorităților burundeze să pună capăt intimidării, hărțuirii ș arestării arbitrare a jurnaliștilor, a activiștilor pentru drepturile omului ș a membrilor opoziției; solicită, de asemenea, autorităților să permită activiștilor pentru drepturile omului ș jurnaliștilor să îș îndeplinească neîngrădit îndatoririle legitime de investigare ș de raportare a încălcărilor drepturilor omului;
7.ia act cu mare îngrijorare de numărul tot mai mare de persoane strămutate în interiorul țării în Burundi ș în țările învecinate; solicită UE să intensifice finanțarea ș alte eforturi umanitare pentru burundezii care sunt strămutați în interiorul țării sau care sunt refugiați;
8.solicită autorităților burundeze să pună capăt extorcării cetățenilor ș să se asigure că nicio persoană nu este împiedicată să acceseze bunuri ș servicii publice, cum ar fi asistența medicală, alimente, apă ș educație, ș să permită actorilor umanitari să funcționeze în mod independent ș să ofere asistență pe baza datoriei de a răspunde celor mai urgente nevoi;
9.subliniază că sunt necesare îmbunătățiri considerabile ale situației politice ș ale drepturilor omului, în special în ceea ce privește libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea presei ș libertatea de asociere ș de întrunire, iar progresele în materie de reconciliere sunt necesare pentru a permite organizarea unor alegeri credibile; invită guvernul din Burundi să se asigure că încălcările acestor drepturi sunt anchetate în mod imparțial ș că făptași sunt urmăriți în cadrul unor procese care respectă standardele internaționale;
10.îndeamnă autoritățile să desfășoare anchete amănunțite ș transparente pentru a aduce în fața justiției, în cadrul unor procese echitabile ș credibile, toți presupuși autori ai crimelor, disparițiilor, extorcării, bătăilor, arestărilor arbitrare, amenințărilor, hărțuirii sau altor tipuri de abuzuri; îș exprimă profunda îngrijorare cu privire la impunitatea continuă a autorilor încălcărilor drepturilor omului comise de Imbonerakure; îndeamnă autoritățile burundeze să lanseze o anchetă independentă privind dispariția jurnaliștilor Jean Bigirimana, dispărut din 22 iulie 2016, ș Christophe Nkezabahzi, asasinat împreună cu soția sa ș cu cei doi copii ai săi la 13 octombrie 2015;
11.recunoaște rolul esențial al regiunii, ș anume CAE ș Uniunea Africană (UA), în furnizarea unei soluții durabile la criza politică din Burundi ș subliniază necesitatea unei abordări mai active ș a eforturilor sporite de a pune capăt crizei ș de a proteja populația burundeză, astfel încât să se evite o escaladare ulterioară la nivel regional; invită UA să îș desfășoare de urgență observatorii în domeniul drepturilor omului în Burundi ș să se asigure că aceștia au acces neîngrădit în întreaga țară pentru a-ș îndeplini mandatul;
12.îș exprimă regretul cu privire la impasul în care se află punerea în aplicare a Acordului de la Arusha ș îndeamnă părțile să depună eforturi în vederea reconcilierii; îș exprimă angajamentul față de dialogul intern în Burundi; invită VP/ÎR să sprijine CAE în facilitarea dialogului intern în Burundi; îndeamnă toți participanții la dialogul intern în Burundi să colaboreze în mod constructiv ș să permită participarea neobstrucționată a opoziției, a apărătorilor drepturilor omului ș a organizațiilor societății civile;
13.îndeamnă Burundi să revină asupra ordinilor de zi ale reuniunilor comunității regionale ș internaționale, pentru a conveni asupra unui compromis pentru punerea în aplicare a deciziilor existente la nivelul ONU ș al UA, ș anume: punerea în aplicare a Rezoluției 2303, semnarea memorandumului de înțelegere cu observatorii Uniunii Africane, reluarea cooperării cu Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;
14.regretă faptul că Burundi a continuat să refuze cooperarea cu Comisia de anchetă a ONU ș să aprobe reluarea activităților biroului local al Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului;
15.invită ONU să continue investigațiile imparțiale cu privire la toate presupusele încălcări ale drepturilor omului ș ale dreptului umanitar, inclusiv ale celor comise de agenții de stat ș de liga pentru tineri Imbonerakure, ș să-i urmărească în justiție în mod corespunzător pe cei responsabili; subliniază că infractorii ș criminalii trebuie să fie aduș în fața justiției, indiferent de grupul de care aparțin ș că trebuie să li se acorde despăgubiri adecvate victimelor ș supraviețuitorilor încălcărilor grave ale drepturilor omului în Burundi;
16.îndeamnă statele membre ale UE să ofere sprijin financiar flexibil ș direct societății civile ș organizațiilor mass-media, inclusiv organizațiilor de femei care lucrează încă în acest domeniu, dar ș celor aflați în exil, în special celor care lucrează pentru promovarea ș protejarea drepturilor politice, civile, economice, sociale ș de comunicare în masă;
17.invită UE ș diplomații statelor membre ale UE din Burundi să asigure punerea în aplicare pe deplin a orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului, inclusiv, în special, prin participarea la audierile în instanță ale tuturor jurnaliștilor, prizonierilor politici ș apărătorilor drepturilor omului din Burundi, în special ale jurnaliștilor Iwacu, precum ș prin vizitarea apărătorilor drepturilor omului, activiștilor ș jurnaliștilor aflați în închisori;
18.solicită extinderea sancțiunilor specifice ale UE ș îndeamnă Consiliul de Securitate al ONU să impună sancțiuni specifice proprii, inclusiv interdicții de călătorie ș înghețări de active, împotriva persoanelor responsabile de încălcările grave continue ale drepturilor omului în Burundi; invită VP/ÎR să elaboreze de urgență o listă extinsă cu numele celor responsabili de planificarea, organizarea ș executarea încălcărilor drepturilor omului, în vederea adăugării acestora pe lista funcționarilor burundezi care fac deja obiectul unei sancțiuni a UE;
19.regretă profund că Burundi nu a luat nicio măsură pentru a adera din nou la Statutul de la Roma; îndeamnă guvernul din Burundi să înceapă imediat o astfel de procedură; solicită UE să sprijine toate eforturile depuse de Curtea Penală Internațională pentru a ancheta infracțiunile comise în Burundi ș pentru a aduce făptași în fața justiției;
20.îș exprimă regretul cu privire la subfinanțarea persistentă a crizei refugiaților din Burundi, care are un impact grav asupra siguranței ș bunăstării refugiaților; invită comunitatea internațională ș agențiile umanitare să îș sporească asistența acordată tuturor celor care sunt în prezent refugiați sau strămutați din cauza conflictului; îndeamnă UE ș statele sale membre, în conformitate cu recomandările Comisiei de anchetă a ONU privind Burundi, să acorde statutul de refugiat solicitanților de azil din Burundi ș să urmărească îndeaproape situația din Burundi în ceea ce privește alegerile din 2020;
21.îș exprimă profunda îngrijorare cu privire la relatările privind presiunile sporite exercitate asupra refugiaților din Burundi de a se întoarce acasă înainte de alegerile din 2020; invită guvernele din regiune să se asigure că întoarcerea refugiaților este voluntară, se bazează pe decizii în cunoștință de cauză ș se realizează în condiții de siguranță ș demnitate; reamintește că UNHCR consideră că nu au fost îndeplinite condițiile pentru returnări sigure, demne ș voluntare;
22.invită guvernul din Burundi să permită oponenților politici aflați în exil să se întoarcă ș să militeze în mod liber, fără intimidări, arestări sau violențe, precum ș să permită observatorilor externi să observe pregătirile pentru alegeri, precum ș procedurile de votare ș de numărare a voturilor;
23.reiterează faptul că un dialog politic incluziv, în cadrul medierii internaționale ș în conformitate cu Acordul de la Arusha ș cu Constituția Republicii Burundi, rămâne singurul mod de a asigura o pace durabilă în Burundi; invită, prin urmare, CAE, în calitate de coordonator principal al dialogului intern din Burundi, să ia măsuri adecvate pentru a implica guvernul burundez în mod ferm ș fără întârziere într-un dialog incluziv pentru o soluționare pașnică ș durabilă a crizei actuale;
24.încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate, președintelui Republicii Burundi, purtătorului de cuvânt al parlamentului burundez, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE ș Uniunii Africane ș instituțiilor sale.
–având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Nigeria, cea mai recentă fiind cea din 18 ianuarie 2018(1),
–având în vedere declarația din 24 decembrie 2019 atribuită purtătorului de cuvânt al Secretarului General al ONU privind Nigeria,
–având în vedere raportul din 25 noiembrie 2019 al trimisului special pentru promovarea libertății religioase sau de convingeri în afara Uniunii Europene,
–având în vedere declarația din 2 septembrie 2019 de la finalul vizitei în Nigeria a raportoarei speciale a ONU pentru execuțiile extrajudiciare, sumare sau arbitrare cu privire la vizita sa în Nigeria,
–având în vedere declarația de presă a Consiliului de Securitate al ONU privind actele de terorism din nord-estul Nigeriei din 31 iulie 2019,
–având în vedere declarația din 29 iulie 2018 a purtătorului de cuvânt al VP/ÎR privind atacurile teroriste comise de Boko Haram în Borno, în nord-estul Nigeriei,
–având în vedere capitolul privind Nigeria din raportul Human Rights Watch pe 2019,
–având în vedere observațiile finale din 29 august 2019 ale Comitetului pentru Drepturile Omului cu privire la Nigeria, în lipsa celui de-al doilea său raport periodic,
–având în vedere Declarația Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță ș discriminare pe bază de religie ș credință,
–având în vedere Orientările UE privind promovarea ș protecția libertății de religie sau de convingere din 2013,
–având în vedere decernarea în 2005 a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire al Parlamentului European apărătoarei drepturilor omului Hauwa Ibrahim,
–având în vedere indicele global al terorismului pe 2019,
–având în vedere scrisoarea referitoare la restricțiile care afectează acțiunile umanitare în nord-estul Nigeriei adresată VP/ÎR ș comisarului pentru ajutor umanitar ș gestionarea crizelor de către președintele Comisiei pentru dezvoltare,
–având în vedere Constituția Republicii Federale Nigeria, în special prevederile acesteia din capitolul IV privind protecția libertății religioase ș dreptul la libertatea de gândire, conștiință ș religie,
–având în vedere Convenția ONU din 1989 privind drepturile copilului, ratificată de Nigeria în aprilie 1991,
–având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 1979,
–având în vedere Acordul de la Cotonou,
–având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,
–având în vedere articolul 144 alineatul (5) ș articolul 132 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A.întrucât situația de securitate din Nigeria s-a deteriorat semnificativ în ultimii ani, ceea ce reprezintă o amenințare gravă la adresa securității regionale ș internaționale; întrucât încălcările drepturilor omului ș crimele în masă sunt larg răspândite, în special în regiunea de nord-est a țării; întrucât din 2009 în Nigeria au fost ucise peste 36000 de persoane de către mișcarea insurgentă Boko Haram;
B.întrucât țara se află în cel de-al zecelea an de conflict armat regionalizat; întrucât extremismul violent ș activitățile teroriste, în special, sunt în creștere, iar grupările jihadiste precum Boko Haram ș Statul Islamic din provincia Africa de Vest (ISWAP) au o putere ș o influență crescândă; întrucât din 2009 Boko Haram a atacat cu regularitate tot mai mare poliția ș armata nigeriană, politicienii, școlile, clădirile religioase, instituțiile publice ș civilii; întrucât cea mai mare parte a victimelor sunt musulmani;
C.întrucât Nigeria se află pe locul al treilea din 163 de țări în indicele global al terorismului după Irak ș Afganistan, clasându-se pe locul al treilea pe lista țărilor celor mai afectate de terorism;
D.întrucât situația de securitate s-a înrăutățit ca urmare a escaladării violenței religioase ș etnice în anumite părți ale țării, inclusiv ca urmare a conflictului pentru resurse funciare ș apă care se desfășoară în zona agricolă centrală între agricultori ș păstorii nomazi;
E.întrucât se crede că ISWAP deține în prezent în captivitate zeci de persoane, inclusiv lideri creștini, membri ai forțelor de securitate ș lucrători umanitari;
F.întrucât populația Nigeriei, cea mai mare din Africa, este compusă în mod aproape egal din musulmani ș creștini; întrucât în această țară se află cea mai mare comunitate creștină din regiune, aproape 30 de milioane de creștini locuind în nordul Nigeriei; întrucât rivalitatea istorică dintre nordul predominant musulman ș sudul creștin s-a intensificat dramatic odată cu răspândirea Islamului radical;
G.întrucât ISWAP a revendicat execuția a 11 persoane într-un material video făcut public la 26 decembrie 2019; întrucât grupul a declarat că toți cei uciș erau creștini ș că atacul era o formă de represalii pentru moartea liderului SI Abu Bakr al-Baghdadi în Siria;
H.întrucât aceste asasinate fac parte dintr-o serie mai lungă de acte teroriste, printre care atacul din 24 decembrie 2019 asupra unui sat creștin situat în apropiere de Chibok, care s-a soldat cu moartea a șapte săteni ș cu răpirea unei adolescente, uciderea a trei civili lângă Biu la 23 decembrie 2019 ș uciderea a șapte civili în Nganzai la 22 decembrie 2019;
I.întrucât, potrivit Humanitarian Aid Relief Trust, peste 6000 de creștini au fost uciș din 2015 de grupurile jihadiste sau au murit ca urmare a politicii „pământ sau sânge” a militanților fulani; întrucât în statele în care se practică șaria creștinii se confruntă cu o discriminare sistematică ș sunt adesea considerați cetățeni de categoria a doua;
J.întrucât, deș președintele Muhammadu Buhari a condamnat asasinatele ș a îndemnat populația să nu se lase divizată pe criterii religioase, aceste atacuri au fost comise într-un climat de totală impunitate, autorii fiind rareori traș la răspundere; întrucât un raport al Amnesty International a demonstrat că forțele de securitate nigeriene au avut o atitudine de neglijență voită în cazurile atacurilor mortale comise asupra comunităților de fermieri;
K.întrucât Human Rights Watch a informat că armata nigeriană a reținut peste 3600 de copii, din care jumătate fete, suspectați de implicare în activitatea grupurilor armate islamiste ș nestatale, adesea pe baza unor dovezi insuficiente sau chiar în lipsa acestora; întrucât mulți dintre cei reținuți au suferit abuzuri, inclusiv acte de violență sexuală, ș au murit în detenție din cauza bolilor, a foamei, a deshidratării sau a rănilor provocate de arme de foc; întrucât armata a refuzat sistematic accesul la centrele de detenție pentru a verifica condițiile în care sunt ținuți copiii;
L.întrucât situația fetelor ș a femeilor din Nigeria este deosebit de problematică din cauza practicilor discriminatorii generalizate, a accesului limitat la serviciile de sănătate ș educație, a mutilării genitale generalizate a femeilor ș a căsătoriilor timpurii;
M.întrucât Curtea Penală Internațională (CPI) a declarat că există motive întemeiate să se considere că în Nigeria au fost comise crime împotriva umanității, în sensul articolului 7 din Statutul de la Roma, de către gruparea Boko Haram ș de către forțele de securitate nigeriene, inclusiv ucideri ș persecuții; întrucât în raportul său din 2019 privind examinările preliminare, CPI concluzionează că, în pofida unor măsuri luate de autoritățile nigeriene în vederea stabilirii responsabilității penale a presupușlor autori, activitățile de cercetare ș urmărire penală desfășurate până în prezent atât în ceea ce-i privește pe membrii Boko Haram, cât ș forțele de securitate nigeriene par să fie limitate ca amploare ș profunzime;
N.întrucât, începând cu 2015, guvernul a fost criticat că gestionează defectuos insurgența islamică din țară; întrucât armata ș poliția din Nigeria se confruntă cu o mulțime de amenințări în materie de securitate ș par a fi suprasolicitate ș incapabile să facă față unor crize de securitate simultane;
O.întrucât de la crearea sa în 2015, Forța de intervenție multinațională comună a eliminat grupuri teroriste din numeroase zone pe care acestea le controlau, însă regiunea rămâne extrem de instabilă; întrucât recenta retragere a 1200 de soldați ciadieni, care a coincis cu intensificarea violențelor în regiunea de nord-est, a provocat îngrijorare în rândul populației; întrucât în urma acestei retrageri sute de civili nigerieni instalați în apropiere au fugit din zonă, temându-se de noi atacuri ale jihadiștilor;
P.întrucât UE, Republica Federală Germania ș Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS) au lansat în octombrie 2019 un proiect privind arhitectura ș operațiunile pentru pace ș securitate (EPSAO); întrucât obiectivul proiectului este de a consolida mecanismele ș capacitatea ECOWAS de gestionare a conflictelor ș de susținere a unui mediu post-conflict în Africa de Vest;
Q.întrucât situația din Nigeria a generat o criză umanitară fără precedent ș a dus la strămutarea a peste 2 milioane de persoane în nord-estul țării, potrivit Oficiului pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare al ONU (OCHA); întrucât, potrivit Human Rights Watch, majoritatea persoanelor strămutate în interiorul țării nu pot să îș exercite dreptul fundamental la hrană, locuințe, educație, sănătate, protecție împotriva vătămării ș nici dreptul la libera circulație; întrucât UE a alocat 28,3 milioane EUR pentru a sprijini asistența umanitară în țară; întrucât nevoile de ajutor umanitar sunt departe de a fi satisfăcute de fondurile actuale;
R.întrucât, potrivit secțiunii privind Nigeria din raportul mondial al Human Rights Watch pe 2019, peste 35000 de persoane strămutate în interiorul țării au revenit în comunitățile din nord-est în 2018, în ciuda problemelor de securitate ș a lipsei condițiilor strict necesare, inclusiv a alimentelor ș adăpostului;
S.întrucât aproape jumătate din populația Nigeriei trăiește în sărăcie extremă; întrucât se estimează că peste 7 milioane de nigerieni au nevoie urgentă de asistență medicală vitală;
T.întrucât mii de nigerieni îș riscă viața pe rutele de migrație către UE în speranța unor condiții de viață mai bune din punct de vedere economic, social ș al securității;
U.întrucât spațiul de activitate umanitară din țară s-a micșorat, mai mulți lucrători umanitari fiind răpiți ș uciș; întrucât opt lucrători umanitari au fost uciș în 2019, reprezentând o parte din totalul de 26 de lucrători umanitari care ș-au pierdut viața în conflict din 2011; întrucât riscurile de securitate constituie adesea un obstacol în calea furnizării ajutorului ș au cauzat plecarea a numeroase organizații umanitare;
V.întrucât, în plus, guvernul a suspendat o serie de agenții de ajutor internațional ș de organizații de caritate, motivând că acestea acționează ca spălători de bani pentru grupuri islamiste; întrucât în septembrie 2019 forțele armate nigeriene au cerut, fără preaviz, închiderea organizațiilor Action Against Hunger ș Mercy Corps, lăsând 400000 de persoane fără acces la ajutoare;
W.întrucât, în temeiul articolului8 din Acordul de la Cotonou, UE poartă un dialog politic regulat cu Nigeria pe tema drepturilor omului ș a principiilor democratice, inclusiv pe teme precum discriminarea etnică, religioasă ș rasială,
1.deplânge atacurile teroriste care au avut loc în țară; îș reiterează îngrijorarea cu privire la criza prelungită din Nigeria ș la situația instabilă de securitate din nord-est ș condamnă cu fermitate încălcările repetate ale drepturilor omului, ale dreptului internațional ș umanitar, indiferent dacă acestea sunt bazate pe religie sau etnie;
2.condamnă în special recenta intensificare a violenței împotriva comunităților etnice ș religioase, inclusiv vizarea instituțiilor religioase ș a credincioșlor;
3.transmite condoleanțe familiilor victimelor ș îș exprimă solidaritatea cu poporul nigerian, care suferă de peste un deceniu efectele terorismului în regiune;
4.îndeamnă autoritățile nigeriene să garanteze respectarea drepturilor omului în țară ș să protejeze populația civilă împotriva terorismului ș a violenței; insistă ca aceste eforturi să se desfășoare în deplină conformitate cu respectarea drepturilor omului ș a statului de drept, în acord cu obligațiile internaționale ale țării;
5.consideră orice formă de exterminare a oamenilor sau de purificare etnică drept o crimă împotriva umanității; solicită insistent guvernului nigerian să abordeze cauzele care stau la baza violențelor, garantând drepturi egale pentru toți cetățenii ș adoptând legi anti-discriminare; insistă, în acest sens, asupra necesității de a promova în continuare dialogul interreligios ș coexistența pașnică a cetățenilor, indiferent de religia lor, cooperând cu toate părțile interesate relevante, inclusiv cu Consiliul interreligios nigerian;
6.reamintește că femeile ș copiii sunt cei mai vulnerabili în fața conflictelor, a terorismului ș a violenței din țară; regretă că copiii sunt tot mai des recrutați de grupurile teroriste ș sunt folosiți ca soldați-copii sau ca atentatori sinucigaș cu bombe;
7.este profund îngrijorat de rapoartele referitoare la relele tratamente aplicate copiilor reținuți în unități militare; invită autoritățile nigeriene să permită accesul ONU la centrele sale militare de detenție, să semneze un protocol formal de predare pentru a se asigura că copiii aflați în detenția armatei sunt transferați rapid către autorități corespunzătoare de protecție a copilului ș să pună capăt detenției militare a copiilor; insistă că răspunsul în materie de combatere a terorismului, precum ș cadrul judiciar ș de aplicare a legii ar trebui să fie adaptat pentru a proteja drepturile celor mai vulnerabile populații, inclusiv ale copiilor;
8.reamintește autorităților nigeriene obligația de a proteja drepturile copiilor ș de a asigura protecție ș a acorda asistență celor afectați de terorism sau de conflict, inclusiv prin asigurarea accesului acestora la educație; reamintește, de asemenea, că oportunitățile economice ș educaționale sunt instrumente puternice de combatere a radicalizării ș îndeamnă partenerii internaționali să sprijine o ofertă educațională de calitate, accesibilă ca parte a unei strategii de combatere a terorismului în regiune;
9.este profund îngrijorat de faptul că femeile afgane continuă să fie victime ale discriminărilor, violenței, abuzurilor sexuale ș violurilor; îndeamnă Nigeria să pună pe deplin în aplicare CEDAW; solicită un sprijin mai mare pentru victimele violenței sexuale ș de gen larg răspândite, inclusiv sprijin psihologic;
10.subliniază că lupta împotriva impunității este fundamentală pentru stabilitatea țării ș pentru construirea unei păci durabile; invită, prin urmare, autoritățile nigeriene să efectueze imediat anchete amănunțite ș transparente pentru a-i aduce pe făptaș în fața justiției ș a-i trage la răspundere; solicită măsuri pentru a îmbunătăți capacitatea ș independența sistemului judiciar din Nigeria, cu scopul de a se promova o utilizare eficace a justiției penale pentru combaterea violenței, terorismului ș corupției;
11.deplânge faptul că progresele au stagnat în lupta împotriva Boko Haram, ISWAP, precum ș numărul mai mare ș gravitatea atacurilor sinucigașe ș atacurile directe împotriva pozițiilor militare; reamintește că președintele Nigeriei, Buhari, a fost reales în 2019 cu promisiunea de a învinge extremismul violent promovat de Boko Haram ș de alte grupuri teroriste ș îl îndeamnă pe președinte să pună în aplicare promisiunile de campanie;
12.sprijină obiectivele proiectului Operațiunilor privind arhitectura de pace ș securitate desfășurat de UE ș CEDEAO; încurajează sprijinirea fermă a statelor membre pentru a contribui la consolidarea capacităților ș la soluționarea conflictelor în Africa de Vest;
13.îș reafirmă sprijinul față de Forța regională de intervenție multinațională comună ș salută eforturile sale de combatere eficientă a terorismului ș de restabilire a stabilității în regiunea Lacului Ciad; reamintește că terorismul nu cunoaște granițe ș invită țările din regiune să îș coordoneze în continuare eforturile pentru a asigura securitatea întregii regiuni;
14.încurajează continuarea reformei sectorului securității în Nigeria pentru a consolida capacitatea actorilor naționali ș regionali de a combate terorismul; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) ș statele membre să continue asistența tehnică acordată de UE în acest domeniu;
15.avertizează împotriva instrumentalizării conflictului între fermieri ș păstorii nomazi ca mijloc de răspândire a urii bazate pe religie; îndeamnă guvernul nigerian să pună în aplicare Planul național de transformare a șeptelului care urmărește să protejeze atât interesele fermierilor, cât ș pe cele ale păstorilor; consideră că sunt necesare măsuri suplimentare, cum ar fi consolidarea mecanismelor de mediere a conflictelor, de soluționare, de reconciliere ș de consolidare a păcii;
16.subliniază interdependența dezvoltării, democrației, a drepturilor omului, a bunei guvernări ș a securității în țară; consideră că numai acțiunea militară nu este suficientă pentru a combate în mod eficient terorismul; solicită guvernului nigerian să elaboreze o strategie cuprinzătoare care să abordeze cauzele profunde ale terorismului, concentrându-se asupra unei abordări preventive care să vizeze eliminarea atractivității ideologiei teroriste, limitarea oportunităților de recrutare ș radicalizare ș eliminarea finanțării sale, precum ș prin sprijinirea ș finanțarea unor programe axate pe comunitate ale organizațiilor societății civile;
17.invită UE, Uniunea Africană ș comunitatea internațională să îș intensifice eforturile de sprijinire a luptei împotriva terorismului în Nigeria ș să continue acordarea de asistență politică ș de securitate atât în țară, cât ș în întreaga regiune;
18.este profund îngrijorat de impactul situației în materie de securitate din țară asupra eficacității ajutorului umanitar ș a ajutorului pentru dezvoltare; solicită UE să depună în continuare eforturi umanitare ș de dezvoltare nu numai în Nigeria, ci ș întreaga regiune; salută suma suplimentară de 50 de milioane EUR promisă de UE în 2019 pentru a sprijini redresarea ș reziliența în Nigeria;
19.recunoaște presiunile asupra Nigeriei ș a țărilor învecinate exercitate de strămutarea regională; solicită mai mult sprijin ș o coordonare mai bună a donatorilor pentru populația strămutată în Nigeria, inclusiv resurse financiare suplimentare din partea comunității internaționale; reamintește că fondurile pentru dezvoltare nu ar trebui să fie deturnate de la obiectivul lor inițial de eradicare a sărăciei în toate formele sale;
20.condamnă toate atacurile asupra personalului sau a facilităților umanitare ș face apel la măsuri de asigurare a siguranței lucrătorilor umanitari ș a unui mediu sigur pentru ca organizațiile umanitare să îș poată desfășura activitatea esențială;
21.este extrem de preocupat de intensificarea rapidă a schimbărilor climatice ș de impactul lor asupra vieților ș mijloacelor de subzistență, în special în Centura de Mijloc; reiterează că trebuie găsite soluții pe termen lung pentru protejarea resurselor naturale ș pentru asigurarea accesului la acestea; reamintește că abordarea urgenței climatice este o componentă vitală pentru a asigura stabilitatea economică ș pacea în regiune;
22.încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Serviciului European de Acțiune Externă, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate, președintelui ș parlamentului Nigeriei, Uniunii Africane, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE ș Parlamentului Panafrican.
Situația din Venezuela după alegerea ilegală a noului președinte ș a noului birou al Adunării Naționale (lovitură de stat parlamentară)
125k
44k
Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la situația din Venezuela după alegerea ilegală a noului președinte ș a noului birou al Adunării Naționale (lovitură de stat parlamentară) ()
–având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Venezuela, în special cea din 31 ianuarie 2019(1), care îl recunoaște pe Juan Guaidó ca președinte interimar al Venezuelei,
–având în vedere declarațiile Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate (VP/ÎR) referitoare la Venezuela, în special declarația din 9 ianuarie 2020 în numele UE referitoare la ultimele evoluții cu privire la Adunarea Națională din Venezuela ș declarația din 5 ianuarie 2020 a purtătorului său de cuvânt referitoare la evenimentele din Adunarea Națională din Venezuela,
–având în vedere declarația Grupului internațional de contact privind Venezuela din 9 ianuarie 2020,
–având în vedere Decizia (PESC) 2019/1893 a Consiliului din 11 noiembrie 2019 de modificare a Deciziei (PESC) 2017/2074 privind măsuri restrictive având în vedere situația din Venezuela(2), care reînnoiește până la 14 noiembrie 2020 măsurile restrictive specifice în vigoare în prezent;
–având în vedere declarația din 5 ianuarie 2020 a Secretariatului General al Organizației Statelor Americane (OAS) privind situația din Venezuela ș Rezoluția din 10 ianuarie 2020 a Consiliului permanent al OAS, intitulată „În ceea ce privește evenimentele recente din Venezuela”,
–având în vedere declarația Grupului de la Lima din 5 ianuarie 2020,
–având în vedere Constituția Venezuelei,
–având în vedere Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale,
–având în vedere articolul 132 alineatele (2) ș (4) din Regulamentul său de procedură,
A.întrucât UE, statele sale membre ș Parlamentul European au reiterat că Adunarea Națională este singurul organism legitim ș ales democratic din Venezuela; întrucât, în conformitate cu articolul 194 din Constituția Venezuelei, Adunarea Națională alege dintre membrii săi un președinte ș biroul executiv pentru un mandat de un an;
B.întrucât Juan Guaidó a fost ales președinte al Adunării Naționale în ianuarie 2019 ș apoi învestit în funcția de președinte interimar al Venezuelei, în conformitate cu articolul 233 din Constituția Venezuelei; întrucât a fost recunoscut drept președinte interimar al Venezuelei de peste 50 de țări, inclusiv de 25 de state membre ale UE, precum ș de UE însăș;
C.întrucât evenimentele din jurul alegerii programate a președintelui Adunării Naționale a Venezuelei la 5 ianuarie 2020 au constituit o lovitură de stat parlamentară orchestrată de regimul ilegal al lui Nicolás Maduro, caracterizată de nereguli grave ș acte împotriva funcționării democratice ș constituționale a Adunării Naționale;
D.întrucât președintele Adunării Naționale, Juan Guaidó, a fost împiedicat brutal de forțe armate să prezideze sesiunea, câtorva parlamentari ai opoziției nu li s-a permis să intre în Adunarea Națională, iar accesul presei în clădire a fost, de asemenea, blocat;
E.întrucât încercarea de a-l numi pe Luis Parra președinte al unui nou birou pro Maduro a fost nulă ș neavenită, deoarece sesiunea nu a fost deschisă oficial, nu a existat un președinte al reuniunii, nu s-a stabilit dacă există cvorum ș nu a fost verificat votul oficial prin apel nominal, astfel cum impun articolele 7, 8 ș 11 din Regulamentul de procedură al Adunării Naționale ș articolul 221 din Constituția Venezuelei;
F.întrucât, câteva ore mai târziu, forțați de împrejurări, parlamentarii, în majoritate covârștoare, au organizat o reuniune extraordinară la sediul ziarului El Nacional, în conformitate cu Constituția Venezuelei ș cu regulamentul de procedură al Adunării Naționale, care permit organizarea unor ședințe în afara sediului organului legislativ; întrucât 100 din cei 167 de parlamentari, îndeplinind condițiile privind cvorumul ș votul prin apel nominal de la articolul 221 din Constituția Venezuelei, au votat realegerea la conducere a lui Juan Guaidó ș a biroului său pentru ultimul an al mandatului 2015-2020;
G.întrucât ședința oficială a Adunării Naționale din 7 ianuarie 2020 s-a încheiat cu învestirea lui Juan Guaidó în funcția de președinte, în pofida încercărilor forțelor loiale regimului Maduro de a împiedica desfășurarea sesiunii, inclusiv prin obstrucționarea intrării în clădire ș întreruperea alimentării cu energie electrică a clădirii;
H.întrucât deputații în Adunarea Națională trebuie să îș poată exercita mandatul parlamentar, așa cum a fost primit de la poporul venezuelean, fără nicio formă de intimidare sau de represalii.
I.întrucât alegerile prezidențiale din 20 mai 2018 s-au desfășurat fără respectarea standardelor internaționale minime pentru un proces electoral credibil; întrucât UE ș alte organizații regionale ș țări democratice nu au recunoscut nici alegerile respective, nici autoritățile instituite prin acest proces nelegitim;
J.întrucât acțiunile în curs de desfășurare împotriva deputaților din Adunarea Națională, inclusiv hărțuirea ș intimidarea a 59 de deputați de către grupuri ș organe de securitate ilegale, 29 de detenții arbitrare ș 27 de exiluri forțate, precum ș tortura ș disparițiile forțate împiedică activitatea constituțională a Adunării Naționale;
K.întrucât situația drepturilor omului, a statului de drept ș a democrației în Venezuela s-a deteriorat considerabil de mai mulți ani încoace, în special de când puterea a fost preluată de Nicolás Maduro în urma alegerilor contestate din 2013; întrucât crizele politice, economice, instituționale, sociale ș umanitare multidimensionale din această țară se agravează semnificativ,
1.îl recunoaște ș îl susține pe Juan Guaidó ca președinte legitim al Adunării Naționale ș ca președinte interimar legitim al Republicii Bolivariene a Venezuelei, în conformitate cu articolul 233 din Constituția Venezuelei, ca urmare a votului transparent ș democratic al Adunării Naționale;
2.condamnă ferm tentativa de lovitură de stat parlamentară a regimului Maduro ș a aliaților săi ș eforturile lor de a împiedica Adunarea Națională, singurul organism democratic legitim al Venezuelei, de a-ș îndeplini în mod corespunzător mandatul constituțional primit de la poporul venezuelean;
3.deplânge aceste grave încălcări care sunt incompatibile cu un proces electoral legitim pentru alegerea președintelui Adunării Naționale ș constituie un pas mai departe în criza venezueleană care se înrăutățește; respinge cu fermitate împiedicarea funcționării democratice, constituționale ș transparente a Adunării Naționale, precum ș actele permanente de intimidare, mituire, extorcare, violență, tortură ș dispariții forțate, precum ș deciziile arbitrare împotriva membrilor săi;
4.îș reiterează sprijinul deplin pentru Adunarea Națională, care este unicul organism democratic ales în mod legitim al Venezuelei ș ale cărei competențe trebuie respectate, inclusiv prerogativele ș siguranța membrilor săi; insistă că nu se poate ajunge la o soluție politică ș pașnică decât prin respectarea deplină a prerogativelor constituționale ale Adunării Naționale;
5.reamintește că UE este pregătită să sprijine un proces autentic vizând soluționarea pașnică ș democratică a crizei, pe baza foii de parcurs adoptate de Adunarea Națională a Venezuelei; subliniază că încercările anterioare de a soluționa criza printr-un proces de negociere ș dialog nu au avut niciun rezultat concret; solicită ca Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să continue să acționeze prin inițiative precum Grupul internațional de contact;
6.reamintește că respectarea instituțiilor ș principiilor democratice ș menținerea statului de drept sunt condiții esențiale pentru găsirea unei soluții pașnice ș sustenabile la criza din Venezuela, în beneficiul poporului său;
7.invită VP/ÎR să intensifice răspunsul UE privind reinstaurarea democrației în Venezuela, inclusiv prin extinderea sancțiunilor specifice împotriva persoanelor responsabile de încălcări ale drepturilor omului ș de represiuni, ș să extindă aceste sancțiuni la membrii familiilor acestora; sprijină declarația UE în acest sens;
8.solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru să recunoască mandatul legitim al președintelui Guaidó ș salută declararea acestuia de către Înaltul Reprezentant ca singura autoritate democratică recunoscută de UE; solicită, prin urmare, recunoașterea reprezentanților politici numiți de Juan Guaidó;
9.solicită trimiterea unei misiuni de informare în această țară, pentru a evalua situația;
10.încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate, președintelui interimar legitim al Republicii ș președintelui Adunării Naționale a Republicii Bolivariene a Venezuelei, guvernelor ș parlamentelor țărilor din Grupul de la Lima, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane ș Secretarului General al Organizației Statelor Americane.
Audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia ș Ungaria
125k
46k
Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la audierile în curs în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE privind Polonia ș Ungaria ()
–având în vedere articolul 2 ș articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
–având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
–având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2018 referitoare la o propunere prin care i se solicită Consiliului să stabilească, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea(1),
–având în vedere propunerea motivată a Comisiei din 20 decembrie 2017 în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE referitoare la statul de drept în Polonia: propunere de decizie a Consiliului privind constatarea unui risc clar de încălcare gravă de către Republica Polonă a statului de drept (),
–având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia(2),
–având în vedere Rezoluția sa din 14 noiembrie 2019 referitoare la incriminarea educației sexuale în Polonia(3),
–având în vedere Rezoluția sa din 18 decembrie 2019 referitoare la discriminarea publică ș discursurile de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTI, inclusiv conceptul de „zone fără LGBTI”(4),
–având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2019 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2017(5),
–având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept ș drepturile fundamentale(6),
–având în vedere Rezoluția sa cu caracter legislativ din 4 aprilie 2019 referitoare la Regulamentul Parlamentului European ș al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre(7),
–având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene,
–având în vedere modalitățile standard pentru audierile menționate la articolul 7 alineatul (1) din TUE aprobate de Consiliu la 18 iulie 2019,
–având în vedere adoptarea de către Seimul Poloniei, la 20 decembrie 2019, a unui proiect de lege care a introdus o serie de modificări la legea privind instanțele comune, legea privind Curtea Supremă ș alte legi; având în vedere solicitarea Senatului Poloniei adresată Comisiei de la Veneția de a emite un aviz de urgență cu privire la acest proiect de lege,
–având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,
A.întrucât Uniunea a fost întemeiată pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept ș pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, așa cum sunt prevăzute la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) ș așa cum sunt reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ș conținute în tratatele internaționale privind drepturile omului; întrucât aceste valori, care sunt comune statelor membre ș la care toate statele membre au subscris în mod liber, constituie baza drepturilor de care se bucură cei care trăiesc în Uniune;
B.întrucât orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor consacrate la articolul2 din TUE nu privește numai statele membre în care riscul se materializează, ci are ș un impact asupra celorlalte state membre, asupra încrederii reciproce dintre acestea, asupra naturii înseș a Uniunii ș asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi în temeiul legislației Uniunii;
C.întrucât articolul 7 alineatul (1) din TUE constituie o etapă preventivă, care conferă Uniunii capacitatea de a interveni în cazul existenței unui risc clar de încălcare gravă a valorilor comune; întrucât această acțiune preventivă prevede un dialog cu statul membru în cauză ș vizează evitarea unor eventuale sancțiuni;
D.întrucât articolul 7 alineatul (1) din TUE a fost declanșat de Comisie ș de Parlament în ceea ce privește Polonia ș, respectiv, Ungaria, în urma constatării unui risc clar de încălcare gravă a valorilor pe care se întemeiază Uniunea;
E.întrucât Consiliul a organizat până în prezent trei audieri ale Poloniei ș două audieri ale Ungariei în cadrul Consiliului Afaceri Generale;
F.întrucât la 11 decembrie 2019 președinția finlandeză a solicitat o explicație în scris privind presupusa încălcare de către un funcționar din delegația maghiară a articolului 339 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ș a articolului 6 alineatul (1) din Regulamentul de procedură al Consiliului privind confidențialitatea reuniunilor,
1.ia act de audierile organizate de Consiliu în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE ca răspuns la amenințările la adresa valorilor europene comune din Polonia ș Ungaria; constată cu îngrijorare că audierile nu sunt organizate în mod regulat, structurat ș deschis; îndeamnă președinția croată ș alte președinții viitoare să organizeze audierile cu regularitate; subliniază că audierile trebuie să fie obiective, bazate pe fapte ș transparente ș că statele membre în cauză trebuie să coopereze cu bună credință pe parcursul întregului proces, în conformitate cu principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE; recomandă Consiliului să adreseze recomandări concrete statelor membre în cauză în urma audierilor, așa cum se prevede la articolul 7 alineatul (1) din TUE ș să indice termene pentru punerea în aplicare a acestor recomandări; subliniază că încrederea reciprocă între statele membre poate fi restabilită numai dacă valorile consacrate la articolul 2 din TUE sunt respectate ș invită Consiliul să acționeze în această direcție; invită statele membre să respecte supremația dreptului UE;
2.îș exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că modalitățile standard ale audierilor menționate la articolul 7 alineatul (1) din TUE nu asigură acelaș tratament pentru Parlament ca pentru Comisie ș o treime dintre statele membre în ceea ce privește prezentarea propunerii motivate; reamintește că articolul 7 alineatul (1) din TUE prevede drepturi ș statut procedural egale pentru o treime dintre statele membre, Parlament ș Comisie în ceea ce privește declanșarea procedurii; salută eforturile președinției finlandeze de a se angaja într-un dialog informal cu Parlamentul, consideră că dialogul informal nu poate înlocui prezentarea formală a propunerii motivate în Consiliu; insistă că rămâne încă restantă invitarea Parlamentului la o reuniune formală a Consiliului în virtutea dreptului de inițiativă ș a principiului cooperării loiale între instituții, consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE; invită din nou Consiliul să informeze Parlamentul cu promptitudine ș pe deplin, în fiecare etapă a desfășurării procedurii;
3.îș exprimă regretul că audierile nu au condus încă la niciun progres semnificativ din partea celor două state membre în cauză în remedierea riscurilor clare de încălcare gravă a valorilor menționate la articolul 2 din TUE; constată cu îngrijorare că rapoartele ș declarațiile Comisiei ș ale organismelor internaționale, cum ar fi ONU, OSCE ș Consiliul Europei, indică faptul că situația din Polonia ș din Ungaria s-a deteriorat de la declanșarea articolului 7 alineatul (1) din TUE; subliniază că eșecul Consiliului în a face uz efectiv de articolul 7 din TUE continuă să submineze integritatea valorilor comune europene, încrederea reciprocă ș credibilitatea Uniunii în ansamblu; îș reiterează poziția cu privire la decizia Comisiei de a activa articolul 7 alineatul (1) din TUE în ceea ce privește situația din Polonia ș la propria propunere prin care invită Consiliul să stabilească, în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din TUE, existența unui risc clar de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, invită, ca urmare, Consiliul să vegheze ca audierile în temeiul articolului 7 alineatul (1) din TUE să abordeze ș noile evoluții ș să evalueze riscurile de încălcare a independenței sistemului judiciar, a libertății de exprimare, inclusiv a libertății mass-media, a libertății artelor ș științelor, a libertății de asociere ș a dreptului la egalitate de tratament; invită Comisia să utilizeze pe deplin instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a lua măsuri în legătură cu existența unui risc clar de încălcare gravă de către Polonia ș Ungaria a valorilor pe care se întemeiază Uniunea, în special procedurile accelerate de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ș cererile de măsuri provizorii adresate Curții de Justiție;
4.constată că propunerea motivată a Comisiei privind statul de drept în Polonia are o anvergură limitată; invită Consiliul să analizeze modul de tratare a acuzațiilor de încălcare a drepturilor fundamentale în Polonia în cadrul audierilor în curs;
5.este de părere că ultimele evoluții din cadrul audierilor în baza articolului 7 alineatul (1) in TUE subliniază necesitatea stringentă a creării unui mecanism al Uniunii pentru democrație, statul de drept ș drepturile fundamentale (DSF), așa cum a propus Parlamentul, sub forma unui acord interinstituțional constând dintr-o evaluare independentă anuală, independentă, bazată pe dovezi, care să analizeze respectarea valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE de către toate statele membre ale Uniunii, în egală măsură, cu recomandări specifice fiecărei țări, urmată de o dezbatere interparlamentară ș de un ciclu permanent de politici pentru DSF în cadrul instituțiilor UE; în acest sens, invită Comisia ș Consiliul să demareze fără întârziere negocierile cu Parlamentul privind acordul interinstituțional, în conformitate cu articolul 295 din TFUE; reiterează faptul că mecanismul trebuie să completeze ș să consolideze, mai degrabă decât să înlocuiască, procedurile în curs ș viitoare prevăzute la articolul 7 din TUE;
6.îș reiterează poziția cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European ș al Consiliului privind protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre ș solicită Consiliului să înceapă negocieri interinstituționale cât de curând posibil;
7.încredințează Președintelui Parlamentului sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei ș Consiliului, președinților, guvernelor ș parlamentelor Poloniei ș Ungariei ș guvernelor ș parlamentelor statelor membre.
COP15 la Convenția privind diversitatea biologică (Kunming 2020)
192k
59k
Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la cea de a 15-a reuniune a Conferinței părților (COP15) la Convenția privind diversitatea biologică ()
–având în vedere evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversității ș Rezoluția sa din 2februarie2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversității(1),
–având în vedere Rezoluția sa din 15noiembrie2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni ș economie(2),
–având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2018 referitoare la cea de a 14-a reuniune a Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP14)(3),
–având în vedere raportul Comisiei din 20mai2015 intitulat „Starea naturii în Uniunea Europeană: raport privind stadiul ș tendințele privind tipurile de habitat ș speciile vizate de Directiva privind habitatele ș Directiva privind păsările pentru perioada 2007-2012 în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind habitatele ș cu articolul 12 din Directiva privind păsările” (),
–având în vedere Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European ș a Consiliului din 17iunie2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin(4) (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”),
–având în vedere Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European ș a Consiliului din 23octombrie2000 de instituire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(5) (Directiva-cadru privind apa),
–având în vedere Raportul din 31mai2019 de evaluare globală privind biodiversitatea ș serviciile ecosistemice al IPBES,
–având în vedere lista roșe a speciilor amenințate întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii,
–având în vedere Carta de la Metz privind biodiversitatea din 6mai2019,
–având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă ș obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD), precum ș documentul de reflecție al Comisiei din 30ianuarie2019 intitulat „Către o Europă durabilă până în 2030” (),
–având în vedere rapoartele speciale ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) referitor la schimbările climatice, deșertificare, degradarea terenurilor, gestionarea durabilă a terenurilor, securitatea alimentară ș fluxurile de gaze cu efect de seră din ecosistemele terestre, Raportul special al IPCC din 25septembrie2019 privind oceanele ș criosfera în contextul schimbărilor climatice ș Raportul special al IPCC intitulat „O încălzire globală de 1,5°C”, cel de al 5-lea raport de evaluare (AR5) al său ș raportul său de sinteză din septembrie 2018,
–având în vedere Comunicarea Comisiei din 23iulie2019 intitulată „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea ș refacerea pădurilor la nivel mondial” () ș Comunicarea Comisiei din 20septembrie2013 intitulată „O nouă strategie a UE pentru păduri ș sectorul forestier” (),
–având în vedere raportul din 2019 al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație ș Agricultură intitulat „Situația biodiversității mondiale pentru alimentație ș agricultură”,
–având în vedere declarația din 15octombrie2019 a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în cadrul celei de a treia Comisii a Adunării Generale a ONU de la New York,
–având în vedere Apelul de la Beijing pentru conservarea biodiversității ș privind schimbările climatice, din 6noiembrie2019,
–având în vedere raportul Agenției Europene de Mediu din 4 decembrie 2019 intitulat „Mediul european – starea ș perspectivele pe 2020” (SOER 2020),
–având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică ș siguranță alimentară,
–având în vedere articolul132 alineatul(2) din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere întrebările adresate Comisiei ș Consiliului pe tema COP15 la Convenția privind diversitatea biologică, care urmează să fie organizată la Kunming, în China, în 2020 (O-000044/2019 ș O-000043/2019),
A.întrucât obiectivul declarat al Planului strategic privind biodiversitatea pentru perioada 2011-2020 este de „a întreprinde acțiuni eficace ș urgente de oprire a declinului biodiversității, astfel încât, până în anul 2020, ecosistemele să devină rezistente ș să furnizeze în continuare servicii esențiale, asigurând astfel păstrarea varietății organismelor vii pe Pământ ș contribuind la bunăstarea umană ș reducerea sărăciei”;
B.întrucât Viziunea asupra biodiversității pentru 2050 („Viziunea pentru 2050”), adoptată în cadrul Convenției privind diversitatea biologică (CDB) prevede o lume a „traiului în armonie cu natura”, în care „până în anul 2050, biodiversitatea este valorificată, conservată, refăcută ș înțelept utilizată, menținând serviciile ecosistemice, susținând o planetă sănătoasă ș aducând beneficii esențiale pentru toți oamenii”, precum ș pentru generațiile viitoare;
C.întrucât Viziunea pentru 2050, adoptată în cadrul CDB, se sprijină pe cinci obiective generale care includ ș obiectivele de la Aichi pentru 2020 în materie de biodiversitate: (a) abordarea cauzelor profunde ale declinului biodiversității prin integrarea biodiversității în programele guvernamentale ș în societate; (b) reducerea presiunilor directe asupra biodiversității ș promovarea utilizării durabile; (c) îmbunătățirea situației biodiversității prin prezervarea ecosistemelor, a speciilor ș a diversității genetice; (d) sporirea beneficiilor pentru toți generate de biodiversitate ș serviciile ecosistemice ș (e) implementarea îmbunătățită prin planificare participativă, managementul cunoștințelor ș consolidarea capacităților;
D.întrucât, după cum s-a subliniat în Raportul global de evaluare al IPBES privind biodiversitatea ș serviciile ecosistemice, actualele tendințe negative în materie de biodiversitate ș ecosisteme vor submina progresele pentru atingerea a 80% din țintele evaluate din cadrul ODD legate de sărăcie, foamete, sănătate, apă, orașe, climă, oceane ș terenuri; întrucât se preconizează că populațiile indigene ș multe dintre cele mai sărace comunități din lume vor fi afectate primele ș în modul cel mai grav; întrucât, prin urmare, pierderea ș degradarea biodiversității trebuie considerate nu numai ca aspecte de mediu, ci ș ca aspecte de dezvoltare, economice, sociale ș morale;
E.întrucât utilizarea masivă a erbicidelor sistemice cu spectru larg, cum ar fi glifosatul, este direct responsabilă de distrugerea masivă a biodiversității;
F.întrucât, potrivit IPCC ș Platformei interguvernamentale științifico-politice privind biodiversitatea ș serviciile ecosistemice, nu există soluții de durată pentru abordarea schimbărilor climatice fără implementarea pe scară mai largă a unor soluții coerente ș eficace bazate pe natură;
G.întrucât schimbările climatice sunt recunoscute ca fiind forța motrice din spatele intensificării fenomenlor meteorologice extreme care provoacă dezastre naturale la nivel mondial, inclusiv incendiile forestiere;
H.întrucât Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la ș distribuirea beneficiilor (ABS) oferă un cadru juridic transparent pentru distribuirea corectă ș echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea resurselor genetice ș a cunoștințelor tradiționale asociate;
I.întrucât Strategia UE 2020 privind biodiversitatea urmărește să oprească declinul biodiversității ș pierderea serviciilor ecosistemice în UE ș să contribuie la oprirea declinului biodiversității la nivel global până în 2020;
J.întrucât UE ș statele membre au adoptat Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă ș cele 17 ODD-uri aferente ș sunt pe deplin angajate în punerea lor în aplicare;
K.întrucât ambiția exprimată în orientările politice ale Comisiei Europene pentru perioada 2019-2024 este ca UE să colaboreze cu partenerii săi mondiali pentru a limita pierderea biodiversității în următorii cinci ani;
L.întrucât pădurile sunt indispensabile pentru asigurarea subzistenței la nivel mondial, deoarece, deș acoperă doar 30% din suprafața terestră a Pământului, găzduiesc 80% din biodiversitatea sa;
M.întrucât habitatele ș speciile sunt amenințate de schimbările climatice, după cum o demonstrează moartea celei mai mari părți a Marii Bariere de Corali din Australia, ș fenomenele meteorologice extreme, cum ar fi marile incendii forestiere din Australia, care au ucis peste un miliard de animale; întrucât protejarea naturii ș oprirea distrugerii biodiversității sunt esențiale pentru atenuarea modificărilor climatice ș adaptarea la acestea;
N.întrucât patru din cele nouă limite ale planetei, definite de Centrul de Reziliență de la Stockholm, au fost depăște,
Observații generale
1.constată cu preocupare că Raportul global de evaluare al IPBES privind biodiversitatea ș serviciile ecosistemice subliniază clar amploarea crizei ecologice ș nevoia unor eforturi urgente ș concertate care să genereze o schimbare profundă, deoarece natura înregistrează un declin la nivel global într-un ritm fără precedent în istoria umanității, ritmul dispariției speciilor devine tot mai rapid ș circa un milion de specii de animale ș plante sunt amenințate cu dispariția, fapt care are un efect grav asupra cetățenilor din întreaga lume ș va afecta viața generațiilor viitoare;
2.îș exprimă profunda preocupare față de presiunile suplimentare asupra biodiversității cauzate de schimbările climatice pe uscat, astfel cum se menționează în Raportul special al IPCC din 8august2019; îș exprimă profunda preocupare cu privire la declinul mamiferelor marine ș al altor stocuri de pește ș cu privire la dispariția dramatică a recifelor de corali, astfel cum se arată în Raportul special al IPCC din 24septembrie2019, 99% dintre acestea preconizându-se că se vor reduce în eventualitatea unei încălziri globale de 2°C, potrivit Raportului special al IPCC privind încălzirea globală cu 1,5°C;
3.îș exprimă profunda preocupare în urma publicării Raportului IPCC referitor la oceane ș la criosferă în contextul unei clime în schimbare, în care se recunoaște că schimbările climatice sunt unul dintre principalii factori direcți ai pierderii biodiversității ș în care se subliniază că efectele lor negative asupra naturii ș biodiversității, serviciilor ecosistemice, oceanelor ș securității alimentare vor deveni din ce în ce mai importante în următoarele decenii; subliniază avertizarea IPCC potrivit căreia sănătatea oceanelor ș a ecosistemelor marine este afectată în prezent de încălzirea globală, de poluare, de supraexploatarea biodiversității marine, de creșterea nivelului mărilor, de acidificare, de dezoxigenare, de valurile de căldură marină, de topirea fără precedent a ghețarilor ș a gheții din mări, precum ș de eroziunea costieră ș de catastrofele naturale mai frecvente, care afectează ecosistemele marine ș de coastă, modificându-le funcționarea ș accelerând declinul mamiferelor marine ș al resurselor de pești ș dispariția dramatică a recifelor de corali ș a mangrovelor; reamintește că oceanele sunt o parte a soluției de atenuare a efectelor schimbărilor climatice ș de adaptare la acestea; invită, prin urmare, UE să facă din oceane una dintre prioritățile strategiei sale privind biodiversitatea ș invită toate părțile la CDB (denumite în continuare „părțile”) să recunoască oceanul drept te un bun comun al umanității, pentru a veni cu o nouă abordare care să plaseze responsabilitățile individuale ș colective cu mult peste principiile tradiționale ale libertății ș dreptului de proprietate asupra oceanului, pentru a-i asigura conservarea;
4.consideră că ne confruntăm cu o urgență ecologică, care necesită acțiuni semnificative la nivelul UE ș la nivel global; invită Comisia să facă din protecția ș refacerea naturii o prioritate a Pactului ecologic european, alături de schimbările climatice;
5.este preocupat de faptul că obiectivele în materie de biodiversitate pentru 2020 stabilite la Aichi nu vor fi atinse dacă se menține actuala tendință de declin al biodiversității ș invită din nou toate părțile să îș intensifice urgent eforturile; regretă faptul că UE nu este pe cale să îș atingă obiectivul principal de stopare a pierderii biodiversității ș a degradării ecosistemelor până în 2020; îndeamnă Comisia ș statele membre să se angajeze să întreprindă eforturi obligatorii imediate, substanțiale ș suplimentare pentru conservarea ș refacerea biodiversității, astfel încât să îndeplinească obiectivele globale ale UE ș să contribuie la atingerea obiectivelor de la Aichi;
6.reamintește că biodiversitatea ș ecosistemele sănătoase, inclusiv oceanele, care absorb peste 25% dintre emisiile de CO2 ș sunt principalul furnizor de oxigen, sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor Acordului de la Paris ș pentru consolidarea rezilienței ș a capacităților UE de adaptare la schimbările climatice; constată cu regret că doar 7% din oceane sunt protejate în mod oficial; reamintește că este important să se elaboreze ș să se pună în aplicare soluții bazate pe natură pentru conservarea biodiversității, atenuând în acelaș timp schimbările climatice ș permițând adaptarea la ele, în special în ceea ce privește absorbția carbonului; solicită, prin urmare, o mai mare consecvență ș sinergie între cele trei Convenții de la Rio(6) ș solicită o mai bună aliniere a lor la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU; invită Comisia să asigure integrarea deplină a biodiversității în politicile sale privind clima;
7.salută Apelul de la Beijing pentru conservarea biodiversității ș privind schimbările climatice din 6 noiembrie 2019;
8.subliniază că compromisurile între protejarea climei ș protejarea biodiversității ar trebui întotdeauna evitate, în special în sectorul bioeconomiei, care poate juca un rol central în tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, cu condiția să nu amenințe calitatea ecosistemelor; îș exprimă preocuparea cu privire la faptul că aceste compromisuri nu au fost abordate suficient în cadrul recentelor discuții politice; invită Comisia ș toate părțile interesate să elaboreze o abordare coerentă pentru a construi o bioeconomie cu adevărat sustenabilă, bazată pe conservarea naturii ș pe alte soluții bazate pe ecosisteme, această abordare oferind cele mai bune rezultate atât pentru climă, cât ș pentru biodiversitate;
9.subliniază că biodiversitatea este nu doar indispensabilă pentru producția de hrană, de combustibil ș de medicamente, ci este ș importantă, alături de un mediu natural sănătos, pentru dezvoltarea economică pe termen lung;
10.salută angajamentele asumate de Ursula von der Leyen în orientările politice pentru 2019-2024 ale Comisiei ș în scrisoarea de misiune din 10septembrie2019 adresată comisarului pentru mediu ș oceane de a prezenta, în primele 100 de zile ale noii Comisii, o strategie ambițioasă pentru 2030 în materie de biodiversitate ca parte a Pactului ecologic european, precum ș intenția sa ca UE să joace rolul de lider mondial la Conferința părților la Convenția privind diversitatea biologică din 2020, așa cum a făcut-o la Conferința de la Paris privind schimbările climatice din 2015; insistă ca aceasta să fie o prioritate majoră pentru noua Comisie ș ca UE să încurajeze ambițiile globale în materie de biodiversitatea înainte de COP15; invită Comisia ca, dată fiind criza biodiversității la nivel global subliniată în raportul recent al IPBES, să aplice o abordare nouă ș să renunțe la angajamentele voluntare, propunând o strategie privind biodiversitatea ambițioasă ș incluzivă pentru 2030, care să stabilească obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru UE ș statele sale membre, inclusiv obiective specifice de a ajunge la cel puțin 30 % din zonele terestre ș marine protejate ș de a reface cel puțin 30% din ecosistemele degradate la nivelul Uniunii până în 2030;
11.consideră că, în această nouă strategie, ar trebui să se acorde o atenție deosebită refacerii ecosistemelor, habitatelor ș speciilor, în special prin cercetare ș inovare, pentru a promova dezvoltarea unor economii bazate pe natură în toate sectoarele, care sunt esențiale pentru atingerea obiectivelor în materie de biodiversitate;
12.invită Comisia ș statele membre să solicite COP15 să adopte dispoziții privind analiza prospectivă, evaluarea tehnologiei ș monitorizarea noilor evoluții tehnologice, inclusiv a celor rezultate din biologia sintetică;
13.invită Comisia ș statele membre să solicite un moratoriu mondial în cadrul COP15 privind diseminările de organisme modificate genetic prin tehnologia de propagare preferențială a genelor, inclusiv testările pe teren, pentru a preveni lansarea prematură a acestor tehnologii ș a respecta principiul precauției, care este consacrat în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum ș în Convenția privind diversitatea biologică (CBD);
14.subliniază că protecția ș conservarea biodiversității la nivel global este o problemă esențială de interes strategic pentru UE, care ar trebui să fie tratată cu cea mai mare atenție politică; invită Comisia ș statele membre să colaboreze activ cu țările terțe, în special prin intermediul instrumentelor lor externe, cum ar fi Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare ș cooperare internațională (IVCDCI), pentru a promova ș a stabili obiective în materie de protecție a biodiversității, măsuri de conservare ș de refacere ș guvernanță în acest sens, în special în ceea ce privește acordurile multilaterale ș acordurile comerciale, ș măsuri contra neconformității; solicită, prin urmare, Comisiei să includă în toate viitoarele acorduri comerciale capitole obligatorii ș executorii privind comerțul ș dezvoltarea durabilă;
15.îș reamintește poziția potrivit căreia IVCDCI ar trebui să aloce 45% din fondurile sale pentru investiții care contribuie la obiectivele climatice, la gestionarea ș protejarea mediului, la biodiversitate ș la combaterea deșertificării;
16.subliniază că este necesară o abordare cuprinzătoare pe mai multe niveluri în materie de guvernanță, care să abordeze protecția, conservarea, refacerea ș utilizarea durabilă a biodiversității ș a serviciilor ecosistemice; invită UE ș statele membre să îș mențină angajamentul ferm de a consolida ș mai mult CBD, să îș asume un rol de lider în pregătirea cadrului post-2020, în special în perioada premergătoare COP15, să îș asume un angajament în materie de biodiversitate echivalent cu obiectivul de a reduce temperatura cu 1,5 ºC al Acordului de la Paris privind schimbările climatice ș să îș expună în mod transparent viziunile asupra cadrului global pentru biodiversitate ș prioritățile pentru acesta pentru perioada post-2020;
17.reamintește că conservarea biodiversității ș a ecosistemelor sunt intrinsec sinergetice ș fundamentale pentru realizarea ODD-urilor; subliniază necesitatea ș invită Comisia ș statele membre să integreze în mod eficace natura ș biodiversitatea în obiectivele privind biodiversitatea din toate sectoarele, să modifice modelul economic în direcția unei mai mari sustenabilități, abordând amprenta UE, ș să îmbunătățească coerența politicii de mediu în toate politicile interne ș externe ale UE, inclusiv în agricultură, pescuit, energia din surse regenerabile, transporturi, comerț ș cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027; consideră că este necesară o colaborare sporită în toate sectoarele pentru o mai bună integrare a protejării, conservării ș refacerii biodiversității; subliniază că ar trebui să se acorde o atenție specială ciclului de viață al mărfurilor de la stadiul de concepție până la consum, pentru a proteja resursele naturale ș biodiversitatea, ș să se țină seama de efectele cumulate, inclusiv transportul;
18.consideră că este esențial să se abordeze factorii principali ai declinului biodiversității printr-o strategie pe termen lung ș să se identifice de urgență ș să se prezerve cele mai importante ș mai strategice zone ale biodiversității ș serviciilor ecosistemice, precum ș ecosistemele cu nivel ridicat de integritate, pe baza sensibilității zonei, a prezenței unor specii pe cale de dispariție, a lacunelor în materie de cunoștințe ș/sau gestionare eficace ș a prezenței unor specii comune esențiale pentru procesele ecologice, ș să se limiteze pierderile de biodiversitate ș efectele negative asupra teritoriilor ș mijloacelor de subzistență ale comunităților indigene ș locale;
19.solicită Comisiei ș statelor membre să ceară în mod ferm ca COP15 să se asigure că se solicită ș este obținut consimțământul liber, prealabil ș în cunoștință de cauză al popoarelor indigene ș al comunităților locale înainte de punerea în circulație a oricăror tehnologii care ar putea avea un impact asupra cunoștințelor tradiționale, asupra inovării, practicilor, mijloacelor de trai ș a utilizării terenurilor, resurselor ș apei; subliniază că acest lucru trebuie făcut în mod participativ, implicând toate comunitățile care ar putea fi afectate înainte de introducerea oricărei tehnologii;
20.reiterează faptul că, în pofida importanței pe care o are refacerea mediului, aceasta rămâne practic ignorată de statele membre în contextul provocării de la Bonn;
21.subliniază că urgențele în materie de climă ș consecințele pierderii masive a biodiversității constituie o amenințare gravă la adresa drepturilor omului; reamintește că drepturile fundamentale ale omului la viață, sănătate, alimentație ș apă sigură sunt periclitate fără un mediu sănătos; invită Comisia ș Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să depună eforturi pentru elaborarea unei strategii a UE de protejare a dreptului la un mediu sănătos, cooperând îndeaproape cu țările terțe ș cu organizațiile internaționale, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), care a lansat recent o strategie comună în cooperare cu Programul pentru Mediu al ONU (UNEP);
Punerea în aplicare a Convenției ș Planul strategic pentru biodiversitate 2011-2020
22.salută decizia luată la COP14 din Egipt, prin care părțile sunt îndemnate, printre altele, să îș accelereze în mod semnificativ eforturile de punere în aplicare a Planului strategic pentru biodiversitate 2011-2020 ș să aibă în vedere efectuarea unor evaluări naționale ale biodiversității ș ale funcțiilor ș serviciilor ecosistemice; consideră că este de importanță maximă să se intensifice eforturile pentru punerea în aplicare a Planului strategic pentru biodiversitate 2011-2020, să se concentreze atenția asupra atingerii obiectivelor de la Aichi privind biodiversitatea ș cele ale Protocolului de la Nagoya referitor la ABS, să se elaboreze un plan strategic ș un mecanism de punere în aplicare ambițioase pentru perioada post-2020, care să includă în mod oficial autoritățile locale ș regionale, ș, în vederea unui scenariu pentru 2050, să se ia în considerare noile provocări din domeniul biodiversității, în conformitate cu Agenda 2030 a obiectivelor de dezvoltare durabilă;
23.remarcă cu îngrijorare că în UE, potrivit unor evaluări(7) privind starea de conservare a speciilor ș a tipurilor de habitate care prezintă interes de conservare, doar 7% dintre speciile marine ș 9% dintre tipurile de habitat marin prezintă o „stare corespunzătoare de conservare”, iar 27% dintre evaluările de specii ș 66% dintre evaluările de habitat indică o „stare de conservare nefavorabilă”; subliniază, de asemenea, că, potrivit aceloraș evaluări, 48% dintre speciile de animale ș plante marine ale căror populații au evoluții cunoscute au scăzut constant în ultimul deceniu, ceea ce a dus la creșterea riscului de dispariție al speciilor monitorizate;
Cadrul global pentru biodiversitate post-2020
24.salută progresele înregistrate la COP14 în ceea ce privește un proces cuprinzător ș participativ de elaborare a unui cadru global pentru biodiversitate post-2020; susține Carta de la Metz în materie de biodiversitate adoptată de G7;
25.subliniază nevoia de a crește nivelul de ambiție, incluziune ș funcționalitate al cadrului global pentru biodiversitate post-2020; invită Comisia ș statele membre să consolideze mecanismele de implementare ale CDB ș să participe activ la elaborarea unor ținte ambițioase obligatorii din punct de vedere juridic, a unor termene detaliate, a unor indicatori de performanță clari, a unor instrumente de urmărire ș a unor mecanisme de evaluare/raportare inter pares bazate pe standarde comune – la modul ideal în cooperare cu autoritățile locale –, cu scopul de a asigura deplina transparență ș responsabilitatea părților ș, în general, eficacitatea următorului Plan strategic global pentru biodiversitate;
26.evidențiază că este nevoie de un cadru internațional sub forma unui acord global obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a proteja biodiversitatea la nivel global, pentru a-i opri actualul declin ș pentru a o reface sub toate aspectele; consideră că un astfel de cadru ar trebui să se fondeze pe ținte specifice, măsurabile, cuantificabile, ambițioase, realiste ș încadrate în timp ș pe angajamente ferme, care să includă strategii ș planuri de acțiune naționale consolidate privind biodiversitatea ș alte instrumente adecvate, cum ar fi planurile de acțiune de la nivel subnațional, angajamente financiare ș asigurări îmbunătățite de construire a capacităților, precum ș un mecanism de monitorizare ș evaluare la fiecare cinci ani, care să pună accentul pe o traiectorie ascendentă a ambițiilor; subliniază că este necesar ca, pentru ca procesul de monitorizare să fie adecvat, părțile să raporteze regulat, să existe colectarea ș tratamentul datelor ș indicatorilor comparabili ș coerenți să se facă în mod armonizat;
27.invită Comisia ș statele membre să solicite consacrarea, prin intermediul Cadrului global post-2020 privind biodiversitatea, ca piloni principali, a principiului precauției, a unei abordări bazate pe drepturi, a analizei prospective, a evaluării tehnologiei ș a monitorizării în ceea ce privește adoptarea noilor tehnologii;
28.invită Comisia ș statele membre să pledeze pentru definirea unui nou obiectiv global de inversare a curbei globale a declinului biodiversității până în 2030, să pună natura pe calea regenerării, spre binele tuturor, ș să contribuie la protejarea biodiversității, la atenuarea ș adaptarea la schimbările climatice, la combaterea deșertificării ș a degradării solului ș la securitatea alimentară; solicită UE să insiste pentru un nivel mai mare de ambiție în cursul negocierilor ș să ceară, eventual, ca jumătate din planetă să fie protejată până în 2050; este de părere că un obiectiv mondial de conservare clar pentru 2030, de cel puțin 30% pentru zonele naturale, ș obiectivul refacerii a cel puțin 30% din ecosistemele degradate care pot fi refăcute ar trebui să fie consacrate în cadrul post-2020, iar UE ar trebui să îș stabilească obiective similare la nivel intern;
29.subliniază că eforturile ș acordurile internaționale vor fi realizate numai cu implicarea puternică a tuturor părților interesate; solicită crearea unei coaliții a părților interesate, atât din sectorul privat, cât ș din cel public, pentru a realiza cadrul global pentru biodiversitate post-2020; subliniază utilitatea „Agendei soluțiilor” dezvoltate în cadrul Acordului de la Paris pentru elaborarea unei agende pozitive destinate tuturor părților interesate care prezintă interes pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice ș solicită includerea unor acțiuni similare în cadrul post-2020;
30.evidențiază că este important să se reducă decalajele de timp ce pot apărea între momentul adoptării cadrului global pentru biodiversitate post-2020 ș transpunerea sa în obiective naționale în materie de biodiversitate ș în planuri de acțiune la nivel subnațional, pentru a se evita întârzierile în luarea unor măsuri concrete menite să oprească declinul biodiversității;
Strategia europeană privind biodiversitatea pentru 2030
31.îndeamnă Comisia să elaboreze o strategie care să abordeze principalii factori ai pierderii biodiversității, atât la nivel național, cât ș la nivel mondial;
32.invită Comisia ș statele membre să asigure consecvența strategiei „De la fermă la consumator” ș a obiectivului ambițios „zero poluare” cu politica agricolă comună de după 2020, să aibă în special în vedere reducerea cantității de pesticide utilizate;
33.invită Comisia ș Banca Europeană de Investiții (BEI) să includă componente de protecție a biodiversității în instrumentele lor financiare, pentru a evita efectele negative asupra biodiversității; invită BEI să îș actualizeze standardele sociale ș de mediu în acord cu dispozițiile viitoarei strategii privind biodiversitatea pentru 2030;
34.cere să se introducă un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic la nivelul UE de refacere a habitatelor degradate până în 2030, prin refacerea pădurilor naturale, turbăriilor, zonelor inundabile, zonelor umede, pășunilor bogate în biodiversitate, zonelor costiere ș zonelor marine; regretă faptul că strategia UE privind biodiversitatea pentru 2020 nu ș-a atins obiectivul de a reface 15% din ecosistemele degradate;
35.îndeamnă Comisia ș BEI să includă componente de protecție a biodiversității în acțiunea sa externă, în special în instrumentul financiar extern, pentru ca niciun fond sau program de finanțare al UE să nu contribuie la o pierdere netă a biodiversității;
36.este de părere că ambiția internațională a UE va trebui să fie în concordanță cu acțiunile sale interne, în cadrul Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2030;
37.invită Comisia să includă reducerea amprentei globale a UE printre elementele importante ale Strategiei UE privind biodiversitatea pentru 2030, pentru a evita inconsecvența între acțiunile sale interne ș cele internaționale;
Considerente economice ș finanțare
38.salută acordul la care au ajuns 196 de guverne la COP14 de a majora investițiile în natură ș oameni înainte ș după 2020; subliniază că creșterea economică poate favoriza dezvoltarea durabilă doar dacă este disociată complet de degradarea biodiversității ș a capacității naturii de a contribui la prosperitatea omenirii;
39.evidențiază nevoia de a obține fonduri corespunzătoare ș suficiente pentru conservarea biodiversității; cere ca măsurile de îmbunătățire a biodiversității ș de imunizare la schimbările climatice să fie incluse în următorul cadru financiar multianual ș ca integrarea de biodiversității să fie intensificată în toate domeniile de politică, astfel încât să se înregistreze progrese semnificative ș pozitive în înfăptuirea Viziunii 2050; invită Comisia ș Consiliul să stabilească un obiectiv clar de minimum 10% din CFM pentru integrarea biodiversității, în plus față de ținta pentru integrarea aspectelor legate de climă; subliniază, de asemenea, că trebuie stabilită o metodologie mai transparentă, mai cuprinzătoare ș mai strictă pentru urmărirea cheltuielilor legate de biodiversitate ș climă; îș reiterează apelul de a dubla cel puțin fondurile actuale alocate programului LIFE; cere să se elimine treptat subvențiile dăunătoare ș să asigure consecvența între toate fondurile ș programele UE, astfel încât nicio cheltuială din bugetul UE să nu poată contribui la pierderea biodiversității;
40.subliniază că integrarea biodiversității presupune colectarea de date; constată cu îngrijorare că cercetarea de bază, inclusiv taxonomia, care este esențială în acest scop, dispune de mult prea puține resurse ș nu beneficiază de sprijin suficient pentru finanțarea politicii ș a cercetării; cere să se aloce fonduri adecvate în cadrul programului Orizont Europa pentru proiecte de cercetare fundamentală ș consolidarea capacităților, utilizând în acest scop axa de asistență tehnică a altor fonduri ale UE;
41.invită Comisia ș statele membre să promoveze crearea de noi mecanisme financiare internaționale pentru conservarea biodiversității, corelate cu Convenția privind diversitatea biologică, făcând tot ce le stă în putință pentru a integra biodiversitatea in fondurile existente; observă că activitățile economice pot fi factori determinanți importanți ai declinului biodiversității ș ai pierderii capitalului natural la nivel mondial; invită, prin urmare, întreprinderile ș organizațiile financiare să îș asume angajamente ș contribuții comune solide pentru biodiversitate, veghind ca activitățile lor să nu afecteze biodiversitatea, ș arată, în acest sens, cât este important să se atragă inițiative cu finanțare privată; regretă inconsecvența seturilor de date despre fluxurile de capital destinate biodiversității care provin din surse publice ș private interne ș internaționale, fapt ce afectează negativ sistemele de urmărire ș raportare ș orice eventuală reformă; solicită, prin urmare, Comisiei, statelor membre ș BEI să elaboreze standarde uniforme pentru seturile de date despre fluxurile financiare pentru biodiversitate; subliniază că viitorul plan de finanțare durabilă va trebui să îi ajute pe participanții la piețele financiare să înțeleagă riscurile legate de biodiversitate prin includerea biodiversității în cerințele de raportare financiară;
42.subliniază că este important să se majoreze investițiile, inclusiv soluțiile bazate pe natură ș inițiativele corespunzătoare, care generează beneficii comune pentru biodiversitate, ș acțiuni în domeniul climei care, la rândul lor, vor reduce efectele schimbărilor climatice asupra biodiversității, eliminând treptat, totodată, investițiile dăunătoare mediului; reamintește că majoritatea investițiilor făcute în cadrul Acordului de la Paris trebuie valorificate pentru conservarea ș refacerea biodiversității; regretă că, în pofida potențialului acestor soluții naturale, eforturile de sechestrare a carbonului în pământ nu primesc decât aproximativ 2,5% din bugetul destinat atenuării schimbărilor climatice la nivel mondial; cere ca finanțarea UE ș internațională pentru climă să fie mobilizată mai mult pentru a proteja ș a reface ecosistemele naturale, ca mijloc de a obține beneficii multiple: pentru biodiversitate ș atenuarea schimbărilor climatice ș adaptarea la ele;
43.salută decizia Grupului BEI de a-ș alinia toate activitățile de finanțare la obiectivele Acordului de la Paris ș de a aloca cel puțin 50% din finanțarea BEI pentru acțiuni în domeniul climei; invită BEI să mărească în continuare ponderea ocupată de protecția ș conservarea biodiversității în pachetul său financiar; invită Comisia să colaboreze cu statele membre ș cu sectorul financiar, astfel încât să-ș alinieze activitățile la Acordul de la Paris ș să garanteze că tranzacțiile ș investițiile la nivelul UE ș nu numai fac obiectul unei verificări a efectelor asupra climei ș biodiversității;
44.subliniază că organizațiile internaționale, cum ar fi Fondul Monetar Internațional (FMI), Programul ONU pentru mediu (UNEP) ș OCDE sunt de acord că taxele de mediu reprezintă un instrument esențial pentru a înfrunta provocări de mediu precum pierderea biodiversității; apreciază inițiativele precum Rețeaua de politică fiscală ecologică lansată de UNEP ș FMI, care facilitează schimbul de cunoștințe ș dialogul despre reforma fiscală ecologică; atrage atenția asupra obiectivului 3 de la Aichi ș asupra necesității unor stimulente pozitive pentru conservarea ș utilizarea durabilă a biodiversității, precum ș asupra ODD 15 ș a necesității de a mobiliza ș de a mări semnificativ resursele financiare din toate sursele pentru conservarea ș utilizarea durabilă a biodiversității ș a ecosistemelor; subliniază, prin urmare, potențialul unei impozitări de mediu echitabile, în concordanță cu principiul „poluatorul plătește”, ca modalitate de a reduce daunele aduse mediului ș de a genera resurse financiare pentru protecția naturii; invită UE ș statele sale membre să reorienteze sistemele de impozitare punând mai mare accent pe taxele de mediu;
45.remarcă cu îngrijorare că doar 8,3% din totalul creditelor de angajament sunt mobilizate pentru a inversa declinul biodiversității, procent ce reprezintă nivelul cel mai scăzut din 2015, cu toate că speciile dispar într-un ritm accelerat, fără precedent; invită Comisia să majoreze resursele alocate pentru a asigura protecția pe termen lung ș coerentă a biodiversității în întreaga UE; insistă că următorul CFM ar trebui să se bazeze pe o metodologie solidă, pentru a monitoriza biodiversitatea ș a evita riscul de supraestimare a acțiunilor în favoarea biodiversității;
Silvicultura, agricultura, pescuitul ș solurile
46.subliniază faptul că activitățile agricole ș de pescuit, sănătatea solurilor ș conservarea biodiversității sunt strâns legate între ele; menționează efectele negative ale agriculturii, silviculturii ș pescuitului nesustenabile asupra biodiversității; subliniază totuș că, practicate sustenabil, agricultura, silvicultura ș pescuitul pot reduce efectele asupra speciilor, habitatelor ș ecosistemelor ș efectele schimbărilor climatice;
47.de aceea, invită UE ș părțile să-ș asume angajamente ferme în direcția sisteme alimentarelor ș agriculturii, silviculturii ș pescuitului sustenabile, incluzând cerințe ș strategii pentru utilizarea durabilă a produselor fitosanitare ș nutrienților, reducerea cantității de pesticide utilizate, ș protecția solului, habitatelor ș speciilor care oferă servicii ecosistemice cruciale, precum polenizarea, precum ș o mai mare selectivitate pentru a reduce impactul cumulat asupra ecosistemelor marine ș costiere ș a contribui la refacerea stocurilor de pește în zone sensibile ș unde s-a pescuit excesiv; invită Comisia să includă obiective obligatorii de reducere la nivelul UE în viitoarea revizuire a Directivei UE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (2009/128/CE) ș le cere Comisiei, statelor membre ș guvernelor regionale să acorde sprijin direct agriculturii, silviculturii ș pescuitului pentru introducerea de practici sustenabile ș programe ecologice;
48.invită Comisia ș statele membre să sprijine financiar practicile agricole ș forestiere compatibile cu obiectivele de biodiversitate, cum ar fi gestionarea integrată a dăunătorilor ș a nutrienților, agricultura ecologică, practicile agroecologice, practicile de conservare a solului ș a apei, agricultura de conservare, agrosilvicultura, sistemele silvo-pastorale, gestionarea irigațiilor, sistemele de mici dimensiuni sau parcelate ș practicile de îmbunătățire a calității vieții animalelor;
49.reamintește că, în conformitate cu Comunicarea Comisiei privind intensificarea acțiunii UE pentru protejarea ș refacerea pădurilor din lume, pădurile sunt indispensabile pentru sistemele de menținere a vieții pe planeta noastră, acoperind 30% din suprafața terestră a Pământului ș adăpostind 80% din biodiversitatea sa; subliniază că defrișările reprezintă o cauză majoră a pierderii biodiversității la nivel mondial ș că emisiile asociate cu amenajarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor ș silvicultura cauzate de defrișări reprezintă o cauză importantă a schimbărilor climatice; îș exprimă îngrijorarea față de impactul consumului din UE asupra defrișărilor, întrucât UE este consumatorul final a 10% din produsele asociate cu defrișarea; invită Comisia să adopte o definiție unitară a conceptului de „neasociat cu defrișările”;
50.invită Comisia să propună un set cuprinzător de măsuri, inclusiv legislație, pentru a diminua amprenta de consum a UE asupra terenurilor, bazate pe obligația de diligență, care să asigure lanțuri de aprovizionare durabile ș neasociate cu defrișările pentru produsele introduse pe piața UE, precum ș un plan de acțiune privind uleiul de palmier; este de părere că acțiunile UE împotriva defrișărilor ar trebui să ia în vizor principalii vinovați, cum ar fi uleiul de palmier, soia, carnea de vită ș cacao; solicită Comisiei să elimine treptat, cât mai curând posibil, biocombustibilii utilizați în UE care este foarte probabil să provoace schimbări indirecte ale destinației terenurilor;
51.relevă că politicile silvice trebuie să fie coerente, să combată, în egală măsură, pierderea biodiversității ș efectele schimbărilor climatice ș să extindă absorbanții naturali care există în UE, protejând, conservând ș îmbogățind biodiversitatea;
52.subliniază că niciun efect de substituire a produselor forestiere nu poate compensa pierderea pădurilor seculare ș a pădurilor primare, recunoscute ca fiind de neînlocuit(8) ș care ar trebui protejate prin instrumente juridice ș de stimulare care să țină cont de complexitatea, conectivitatea ș reprezentativitatea lor;
53.accentuează faptul că, în conformitate cu World Population Prospects (Perspectivele evoluției populației mondiale) din iunie 2019, se preconizează că populația lumii va crește cu 2 miliarde de oameni în următorii 30 de ani, ceea ce va crește impactul exploatării terenurilor ș a mărilor asupra biodiversității ș a sechestrării carbonului; constată că pierderea din ce în ce mai mare a biodiversității pune în pericol securitatea alimentară ș alimentația; invită părțile să promoveze utilizarea durabilă a biodiversității în programele care contribuie la securitatea alimentară ș la îmbunătățirea nutriției, contribuind în acelaș timp la realizarea ODD, cu o atenție deosebită pentru ODD 2 (eradicarea foametei);
Zone urbane
54.ia act de faptul că poluarea, extinderea urbană, impermeabilizarea solului ș distrugerea habitatelor reprezintă alte cauze majore ale distrugerii biodiversității; reamintește că evaluarea globală a biodiversității ș a serviciilor ecosistemice realizată de IPBES arată că, din 1992 încoace, suprafața zonelor urbane s-a dublat ș că în UE doi din trei cetățeni locuiesc în zone urbane; cere să se evalueze mai exact rolul orașelor ș al zonelor urbane în conservarea biodiversității ș o mai mare implicare a orașelor ș a autorităților locale în elaborarea politicilor de protejare ș conservare a biodiversității ș în serviciile ecosistemice, precum ș în monitorizare, raportare ș verificare;
55.insistă asupra faptului că potențialul orașelor de a contribui la protejarea biodiversității ș a serviciilor ecosistemice este subestimat; reamintește că oamenii vor fi mai sănătoș dacă se înmulțesc beneficiile aduse de biodiversitate, de serviciile ecosistemice ș de infrastructura ecologică urbană în orașe ș zonele periurbane; invită Comisia ș statele membre să promoveze o mai mare integrare a biodiversității ș a funcțiilor ecosistemului în proiectarea, politica ș planificarea urbană, reducând în acelaș timp emisiile de carbon ș îmbunătățind adaptarea la schimbările climatice;
56.constată că zonele urbane pot genera transformări remarcabile pentru biodiversitatea din UE; subliniază că poluarea cu materiale plastice ș poluarea apei reprezintă factori determinanți importanți ai pierderii biodiversității; consideră că, în contextul noului Plan de acțiune pentru economia circulară, o economie bine dezvoltată ar putea contribui foarte mult la eforturile UE de protejare a biodiversității;
57.regretă că poluarea cu materiale plastice ș poluarea la stațiile de tratare a apei, poluarea cu produse farmacologice ș practicile agricole nesustenabile, cum ar fi utilizarea intensivă a nutrienților, afectează profund sănătatea ecosistemelor oceanelor;
Zonele protejate ale UE
58.solicită să se examineze în amănunțime toate zonele protejate ale Uniunii, inclusiv siturile Natura 2000, pentru a gospodări ș a lega între ele mai bine aceste zone ș a le extinde; subliniază că este nevoie de o metodă standardizată de calculare a zonelor protejate ș o definiție clară a ceea ce constituie „zonă protejată” în UE; subliniază că, având în vedere recentul raport al IPCC referitor la oceane ș criosferă în contextul schimbărilor climatice, este necesară o evaluare cuprinzătoare ș o extindere semnificativă a zonelor de coastă ș marine protejate din UE ș o evaluare a modului cum sunt gestionate; solicită extinderea zonelor marine protejate ale UE pentru a include mai multe ape din larg; subliniază că, nu doar cantitatea, ci ș calitatea zonelor protejate este esențială pentru a preveni pierderea biodiversității ș că, prin urmare, trebuie să se pună mai mult accentul pe gestionarea temeinică ș sustenabilă a acestora;
59.invită Comisia să continue să ia măsuri juridice atunci când constată că legile UE privind protecția naturii nu sunt respectate; subliniază faptul că procedurile în domeniul încălcărilor normelor de mediu trebuie să fie mai expeditive, având în vedere riscul de deteriorare ireversibilă a mediului; subliniază că este necesar să se vegheze de urgență la aplicarea corespunzătoare a directivelor privind natura ș să se monitorizeze plângerile referitoare la încălcări ale legislației într-un mod transparent;
60.observă că, dacă nu va fi pus în aplicare în mod corespunzător, cadrul de conservare a naturii ar putea crea un mediu ostil pentru activiști ș ecologiști ș direct sau indirect le-ar putea pune viața în pericol; subliniază că UE ar trebui să condamne activ uciderea activiștilor de mediu ș a ecologiștilor;
61.subliniază că infrastructura ecologică oferă servicii ecosistemice care sprijină biodiversitatea, de exemplu prin creșterea numărului de coridoare ecologice în mediile urbane;
Inovare, cercetare ș educație
62.reamintește importanța pe care o au cercetarea, inovarea ș dezvoltarea în atingerea obiectivelor „Viziunii 2050”; subliniază importanța sprijinirii cercetării ș a științelor participative pentru a îmbogăți cunoștințele, în special despre oceane, care au rămas în mare parte neexplorate; invită Comisia ș Consiliul să majoreze alocarea bugetară pentru programul Orizont Europa la 120 de miliarde de euro în viitorul CFM, de care să beneficieze în special clusterul „Resurse naturale”, atât pentru cercetare fundamentală, cât ș aplicată, ș să lanseze o misiune de protejare ș refacere a biodiversității în cadrul programului Orizont Europa; invită părțile să se concentreze mai ales pe relațiile dintre conservarea biodiversității ș avantajele pentru sănătatea umană ș bunăstare economică ș să coordoneze măsurile de colectare a datelor;
63.invită Comisia să sprijine continuarea cercetărilor privind efectele schimbării destinației terenurilor – inclusiv efectele defrișărilor ș ale producției de bioenergie – asupra emisiilor de GES ș să țină seama de aceste rezultate în elaborarea politicilor viitoare;
64.ia act de faptul că, potrivit Strategiei europene privind materialele plastice într-o economie circulară, adoptată la 16 ianuarie 2018, cele 150 de milioane de tone de plastic care s-au acumulat în oceanele lumii s-ar putea dubla până în 2030, punând în pericol peste 660 de specii ș afectând mediul înconjurător; invită Comisia să prezinte inițiative epocale de combatere a poluării cu materiale plastice ș a efectelor sale asupra biodiversității; scoate în evidență cazul specific al microplasticelor care reprezintă peste 80% din deșeurile marine colectate, punând în pericol biodiversitatea marină; o felicită, prin urmare, pe Ursula von der Leyen pentru angajamentul de a deschide un nou front în lupta împotriva deșeurilor de plastic, punând pe tapet problema microplasticelor; subliniază necesitatea unei abordări bazate pe economia circulară, care să pună accentul pe cercetare ș inovare pentru produse sustenabile;
65.subliniază că educația are un rol important în informarea populației despre biodiversitate ș protecția mediului; ia act de faptul că zonele marine protejate care au ș scop educațional sunt un instrument relevant ș eficient de conștientizare pentru populație care pot da un impuls suplimentar conservării;
Construirea de capacități, informarea populației ș implicarea tuturor protagoniștilor
66.subliniază că, pentru o punere în aplicare cu succes ș pentru o mai bună înțelegere a importanței biodiversității, construirea de capacități ș acțiunile de sensibilizare reprezintă elemente esențiale; salută, prin urmare, decizia COP14, care invită părțile, alte guverne ș donatorii să pună la bătaie resurse financiare pentru consolidarea capacităților, asistență tehnică ș transfer de tehnologie, dacă sunt în postura de a face acest lucru;
67.subliniază că este important să se furnizeze informații complete ș să se urmărească o mai mare implicare a societății civile ș a cetățenilor din diferite categorii de vârstă pentru a atinge obiectivele UE ș obiectivele mondiale;
68.invită părțile să promoveze conștientizarea în rândul populației ș implicarea mai multor părți interesate, pentru a asigura soluții adaptate în cooperare cu comunitățile locale ș populațiile indigene în scopul de a încuraja utilizarea durabilă a terenurilor pentru o mai mare biodiversitate, astfel încât diferențele regionale între peisaje ș habitate să fie pe deplin respectate;
69.salută intenția de a urmări activ o abordare multiparticipativă, fundamentală pentru a valorifica, proteja, conserva, exploata durabil ș reface biodiversitatea, ș, totodată, subliniază că o colaborare mai strânsă cu ș între diferite niveluri de guvernanță ș sectoare ș actori privați va crea șanse de a integra obiectivele de biodiversitate în alte politici; consideră esențial să fie implicate organizațiile de întreprinderi ș financiare ș, în acest sens, apreciază eforturile Comisiei de a implica sectorul privat în conservarea biodiversității, în special prin Platforma pentru mediul de afaceri ș biodiversitate a UE; salută, în acest sens, inițiativele sectorului privat precum lansarea coaliției „One Planet Business for Biodiversity” în cadrul reuniunii la nivel înalt a ONU privind combaterea schimbărilor climatice de la New York;
70.invită Comisia să ia în considerare o metodologie armonizată pentru a calcula amprenta ecologică a întreprinderilor din UE, precum ș impactul lor asupra biodiversității;
71.consideră că trebuie schimbate mentalitățile în sânul societăților pentru a combate schimbările climatice, degradarea mediului ș pierderea biodiversității; subliniază că este important să se respecte principiul tranziției echitabile, care să garanteze că procesul este echitabil ș nu lasă pe nimeni deoparte;
72.observă că conștientizarea în rândul populației ș accesul la informații complete ș ușor de înțeles le permit consumatorilor să facă alegeri în cunoștință de cauză ș să promoveze consumul durabil ș insistă, prin urmare, că ele ar trebui să facă parte dintr-un set cuprinzător de măsuri, în special produsele care duc la despăduriri, distrugerea ecosistemelor ș încălcarea drepturilor omului; invită Comisia ș statele membre să îmbunătățească trasabilitatea ș controlul produselor prin intermediul lanțurilor lor valorice ș de aprovizionare, asigurând astfel transparența deplină pentru consumatori;
73.subliniază necesitatea de a dezvolta mai mult certificarea pentru etichetare ecologică ș combaterea despăduririi;
74.salută reuniunea din 2020 a reuniunii internaționale a Uniunii Internaționale pentru conservarea naturii, de la Marsilia; invită Comisia să transmită semnale clare de susținere față de angajamentele sale pentru biodiversitate în cadrul acestui forum;
o oo
75.îi încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului ș Comisiei.
Convenția privind diversitatea biologică, Convenția Națiunilor Unite pentru combaterea deșertificării ș Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.
Raportul de evaluare regională privind biodiversitatea ș serviciile ecosistemice pentru Europa ș Asia Centrală https://ipbes.net/sites/default/files/2018_eca_full_report_book_v5_pages_0.pdf
Comunicarea din 23 iulie 2019 a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic ș Social European ș Comitetul Regiunilor privind „Intensificarea acțiunii UE pentru protejarea ș refacerea pădurilor la nivel mondial” ().
Activitățile Ombudsmanului European în 2018
156k
50k
Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la activitățile Ombudsmanului European – raportul anual pe 2018 ()
–având în vedere raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European din 2018,
–având în vedere articolul 15, articolul 24 al treilea paragraf ș articolul 228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
–având în vedere articolele 11, 41, 42 ș 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”),
–având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCPRD),
–având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul ș condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1),
–având în vedere Codul European al Bunei Conduite Administrative, astfel cum a fost adoptat de Parlament la 6 septembrie 2001,
–având în vedere Acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlament ș Ombudsmanul European la 15 martie 2006, intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,
–având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2019 referitoare la ancheta strategică a Ombudsmanului OI/2/2017 privind transparența dezbaterilor legislative care au loc în cadrul grupurilor de pregătire ale Consiliului UE(2),
–având în vedere Rezoluția sa din 13 februarie 2019 privind rezultatul deliberărilor Comisiei pentru petiții din cursul anului 2018(3),
–având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la activitățile Ombudsmanului European,
–având în vedere articolul 54 ș articolul 232 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere scrisoarea transmisă de Comisia pentru afaceri constituționale,
–având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A9-0032/2019),
A.întrucât Raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European pe 2018 a fost prezentat oficial Președintelui Parlamentului European la 2 octombrie 2019 ș întrucât Ombudsmanul, Emily O’Reilly, ș-a prezentat raportul în fața Comisiei pentru petiții la 4 septembrie 2019 la Bruxelles;
B.întrucât, în temeiul articolelor 24 ș 228 din TFUE, Ombudsmanul European este împuternicit să primească plângeri care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale judiciare;
C.întrucât articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că „[o]rice cetățean are dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii” ș că „[d]eciziile se iau în mod cât mai deschis ș la un nivel cât mai apropiat posibil de cetățean”;
D.întrucât articolul 15 din TFUE prevede că „[î]n scopul promovării unei bune guvernări ș asigurării participării societății civile, instituțiile, organele, oficiile ș agențiile Uniunii acționează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenței” ș că „[o]rice cetățean al Uniunii ș orice persoană fizică sau juridică, care are reședința sau sediul statutar într-un stat membru, are drept de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor ș agențiilor Uniunii”;
E.întrucât articolul 41 alineatul (1) din cartă prevede că „orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil ș într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor ș agențiilor Uniunii”;
F.întrucât articolul 43 din cartă prevede că „[o]rice cetățean al Uniunii, precum ș orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcției sale jurisdicționale”;
G.întrucât, în 2018, Ombudsmanul a deschis 490 de anchete, dintre care 482 s-au bazat pe plângeri, iar 8 au fost anchete din proprie inițiativă, ș a închis 545 de anchete (dintre care 534 bazate pe plângeri ș 11 din proprie inițiativă); întrucât cea mai mare parte a anchetelor a vizat Comisia (285 de anchete sau 58,2%), pe locul doi ca număr de anchete s-au aflat agențiile UE (43 de anchete sau 8,8%), restul fiind distribuite după cum urmează: Parlamentul (30 de anchete sau 6,1%), Oficiul European pentru Selecția Personalului (EPSO) (23 de anchete sau 4,7%), Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) (23 anchete sau 4,7%), Banca Europeană de Investiții (16 anchete sau 3,3%), Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (14 anchete sau 2,8%) ș alte instituții (56 de anchete sau 11,4%);
H.întrucât principalele trei preocupări din anchetele închise de Ombudsman în 2018 au fost: transparența, responsabilitatea ș accesul public la informații ș documente (24,6%), cultura serviciului (19,8%) ș utilizarea adecvată a puterii discreționare (16,1%); întrucât printre alte preocupări s-au aflat respectarea drepturilor procedurale, cum ar fi dreptul de a fi ascultat, respectarea drepturilor fundamentale, chestiunile etice, participarea publică la procesul decizional al UE, inclusiv în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, buna gestiune financiară a procedurilor de ofertare, a granturilor ș a contractelor UE, recrutarea, precum ș buna gestionare a chestiunilor legate de personalul UE;
I.întrucât Comisia Europeană a avut o rată de 76% de respectare a recomandărilor Ombudsmanului privind buna administrare în 2018, ceea ce reprezintă o scădere continuă de la 82% în 2016 ș, respectiv, 77% în 2017;
J.întrucât, în 2018, 17996 de cetățeni au solicitat ajutorul Ombudsmanului; întrucât 14596 de cetățeni au beneficiat de consiliere prin intermediul ghidului interactiv de pe site-ul său; întrucât 1220 de cereri au fost trimise spre informare în altă parte; întrucât Ombudsmanul a tratat 2180 de plângeri;
K.întrucât, în activitatea sa strategică din 2018, Biroul Ombudsmanului a deschis cinci noi anchete strategice, respectiv cu privire la tratamentul persoanelor cu dizabilități în cadrul Sistemului comun de asigurări de sănătate, la accesibilitatea site-urilor web ale Comisiei pentru persoanele cu dizabilități, la activitățile Agenției Europene pentru Medicamente înainte de transmiterea unei cereri, la gestionarea de către Comisie a situațiilor de tip „ușă turnantă” în ceea ce privește personalul UE ș la răspunderea în cadrul activității legislative a Consiliului; întrucât, în 2018, Ombudsmanul a lansat zece inițiative strategice privind, printre altele, utilizarea limbilor în funcția publică a UE, politicile de combatere a hărțuirii în serviciul public al UE ș protecția copiilor migranți;
L.întrucât Ombudsmanul joacă un rol crucial în transformarea procesului legislativ al UE într-unul mai deschis ș cu un nivel mai mare de asumare a răspunderii în fața cetățenilor, pentru a le permite să îș poată exercita dreptul de a participa la viața democratică a Uniunii, sporind, astfel, implicarea ș încrederea cetățenilor;
M.întrucât Ombudsmanul trebuie să joace un rol esențial în asigurarea responsabilității instituțiilor UE ș a transparenței ș imparțialității maxime ale administrației UE ș ale proceselor decizionale, pentru a proteja drepturile cetățenilor, sporindu-le astfel încrederea, implicarea ș participarea la viața democratică a Uniunii;
N.întrucât principala prioritate a Ombudsmanului European este de a se asigura că drepturile cetățenilor sunt pe deplin respectate;
O.întrucât, în 2018, Ombudsmanul a lansat un nou site web, care include o interfață revizuită ș ușor de utilizat pentru potențialii reclamanți; întrucât procedura accelerată a Ombudsmanului pentru soluționarea plângerilor privind accesul public la documente reflectă angajamentul Ombudsmanului de a oferi asistență ș de a lua decizii în termen de 40 de zile pentru cei care solicită ajutor, în toate cele 24 de limbi oficiale ale UE; întrucât această nouă inițiativă face parte dintr-o strategie de îmbunătățire a eficacității biroului său;
P.întrucât, în urma anchetei sale strategice OI/2/2017/TE, Ombudsmanul a constatat că în Consiliu există o lipsă de transparență în privința accesului public la documentele sale legislative ș a practicilor sale curente legate de procesul decizional - în special în etapa pregătitoare de la nivelul Comitetului Reprezentanților Permanenți (Coreper) ș al grupurilor de lucru; întrucât, în urma reticenței Consiliului de a pune în aplicare recomandările sale, la 16 mai 2018, Ombudsmanul a prezentat Parlamentului Raportul special OI/2/2017/TE privind transparența procesului legislativ al Consiliului; întrucât, la 17 ianuarie 2019, Parlamentul ș-a adoptat raportul referitor la ancheta strategică a Ombudsmanului, susținând pe deplin recomandările Ombudsmanului; întrucât președinția finlandeză ș-a exprimat angajamentul de a consolida deschiderea ș transparența legislativă a Consiliului;
Q.întrucât, la 12 februarie 2019, Parlamentul a adoptat un proiect de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului ș condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) ș de abrogare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom(4), pentru care are principala responsabilitate legislativă; întrucât acest nou regulament este în curs de aprobare de către Consiliu;
R.întrucât o mai mare deschidere ș transparență cu privire la pozițiile adoptate de guvernele statelor membre în Consiliu va îmbunătăți încrederea în UE ș va reduce euroscepticismul ș populismul;
S.întrucât asigurarea unei mai mari transparențe a procesului decizional din cadrul trilogurilor va spori încrederea cetățenilor în instituțiile UE;
T.întrucât, în 2018, Ombudsmanul a lansat o inițiativă strategică de combatere a hărțuirii, care verifică politicile împotriva hărțuirii stabilite de administrația UE; întrucât Ombudsmanul a decis să scrie în 2018 unui număr de 26 de instituții ș de agenții ale UE, solicitând detalii cu privire la aceste politici ș modul în care ele sunt puse în aplicare;
U.întrucât, în 2018, Ombudsmanul a lansat o anchetă privind discriminarea de gen ș egalitatea de șanse în cadrul Băncii Europene de Investiții (BEI); întrucât BEI a urmat recomandările ș sugestiile Ombudsmanului privind egalitatea de șanse ș egalitatea de gen;
V.întrucât Ombudsmanul face parte din cadrul UE pentru UNCPRD, cu sarcina de a proteja, promova ș monitoriza aplicarea acestei convenții la nivelul instituțiilor UE;
W.întrucât o conferință care a reunit Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor ș Comisia pentru petiții a Parlamentului European a avut loc în martie 2018, iar unul dintre principalele puncte ale discuției a fost modul în care mediatorii îș pot consolida cooperarea,
1.salută Raportul anual pe anul 2018 prezentat de Ombudsmanul European;
2.o felicită pe Emily O’Reilly pentru activitatea sa excelentă ș eforturile sale constructive de îmbunătățire a calității administrației UE, a accesibilității ș a calității serviciilor pe care le oferă cetățenilor;
3.subliniază importanța transparenței ș a accesului public la documentele deținute de Consiliu; accentuează faptul că un nivel ridicat de transparență a procesului legislativ este esențial pentru a permite cetățenilor, mass-mediei ș părților interesate să tragă la răspundere atât reprezentanții aleș, cât ș guvernele; recunoaște rolul valoros pe care îl joacă Ombudsmanul în comunicarea ș medierea între instituțiile UE ș cetățeni; consideră că Consiliul trebuie să îș revizuiască politica de confidențialitate; subliniază activitatea Ombudsmanului pentru a mări gradul de asumare a responsabilității față de public în procesul legislativ al UE;
4.subliniază necesitatea ș importanța unei participări mai active a cetățenilor la procesul decizional ș a unei transparențe mai mari în modul în care funcționează administrația, acestea fiind măsuri de consolidare a legitimității democratice a instituțiilor Uniunii, menite să restabilească încrederea;
5.îndeamnă Ombudsmanul să asigure o mai mare transparență a procesului decizional din cadrul trilogurilor;
6.subliniază că restabilirea încrederii cetățenilor în instituțiile Uniunii este o preocupare principală a Parlamentului European ș este de cea mai mare importanță sociopolitică ș etică;
7.subliniază necesitatea îmbunătățirii ș a consolidării dialogului social, precum ș a dialogului dintre organismele, instituțiile ș cetățenii Uniunii;
8.sprijină pe deplin recomandările Ombudsmanului European adresate Consiliului ș îndeamnă Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare aceste recomandări cât mai curând posibil;
9.încurajează Ombudsmanul să ofere orientări suplimentare instituțiilor UE despre cum să comunice mai bine cu cetățenii în toate limbile oficiale ale UE; îndeamnă Ombudsmanul să ofere orientări instituțiilor cu privire la modul în care să îș dezvolte politica lingvistică astfel încât să fie posibilă elaborarea conținutului ș informațiilor relevante în cât mai multe versiuni lingvistice posibile;
10.salută strategia Ombudsmanului de creștere a vizibilității ș a impactului mandatului său pentru cetățeni;
11.salută restructurarea site-ului internet al Ombudsmanului, care a devenit un instrument mai funcțional ș mai accesibil pentru cetățeni;
12.îi solicită Consiliului ca, în calitate de colegislator, să îș alinieze metodele de lucru la standardele unei democrații parlamentare, așa cum prevăd tratatele, mai degrabă decât să funcționeze ca un forum diplomatic, aceasta nefiind funcția sa; reamintește că, în urma anchetei sale strategice OI/2/2017/TE, Ombudsmanul a concluzionat că practicile Consiliului cu privire la transparență constituie administrare defectuoasă; îndeamnă Consiliul să pună imediat în aplicare recomandările Ombudsmanului extrase din ancheta sa strategică, inclusiv cele furnizate de Parlament în propriul raport referitor la raportul special; încurajează Ombudsmanul să continue monitorizarea progreselor legate de ancheta sa strategică;
13.îș reia apelul pentru o actualizare a legislației UE privind accesul la documente ș solicită o revizuire a Regulamentului (CE) nr.1049/2001 al Parlamentului European ș al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului ș ale Comisiei(5) pentru a facilita activitatea Ombudsmanului de verificare în ceea ce privește acordarea accesului la documente de către Parlament, Consiliu ș Comisie; consideră că este regretabilă blocarea de către Consiliu a revizuirii Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 ș îndeamnă Consiliul să redeschidă discuțiile pe baza poziției adoptate de Parlament în a doua lectură, așa cum este prevăzută în Rezoluția sa din 12 iunie 2013 referitoare la impasul înregistrat în procesul de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001(6);
14.solicită din nou o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 deoarece este în mod serios depășt ș nu mai reflectă situația juridică actuală ș practicile instituționale aplicate de instituțiile, oficiile, organele ș agențiile UE;
15.salută lansarea oficială a procedurii accelerate pentru anchetele privind accesul la documente ș recunoaște rezultatele pozitive pe care le are pentru reclamanți;
16.subliniază cu fermitate importanța ca Ombudsmanul să continue să monitorizeze îndeaproape ș să efectueze anchete strategice în ceea ce privește transparența Comisiei; este conștient de faptul că fenomenul „ușlor turnante” există încă, în special în rândul funcționarilor de rang înalt ai instituțiilor; îndeamnă Ombudsmanul să continue monitorizarea punerii în aplicare a normelor revizuite ale Comisiei privind „ușle turnante”, care au intrat în vigoare în septembrie 2018 ca urmare a anchetei sale din proprie inițiativă;
17.subliniază faptul că problema conflictelor de interese este mai amplă decât cazurile de „uș turnante” ș insistă asupra faptului că trebuie elaborate norme suplimentare ș criterii mai stricte pentru a garanta în mod ferm că deciziile ș legislația sunt adoptate în interesul cetățenilor;
18.reamintește că principiile disponibilității publice, deschiderii ș transparenței sunt inerente procesului legislativ al UE pentru a da posibilitatea cetățenilor de a cunoaște fundamentele acțiunilor legislative, asigurând astfel exercitarea efectivă a drepturilor lor democratice(7); recunoaște nevoia de transparență în procesul decizional al UE; sprijină dezvoltarea de către serviciile celor trei instituții a portalului legislativ comun, care are drept scop furnizarea unui canal ușor de utilizat, permițându-le nespecialiștilor să acceseze informații despre procedurile legislative în curs;
19.sprijină publicarea documentelor finale ale trilogurilor; subliniază că hotărârea pronunțată în martie 2018 în cauza De Capitani (T-540/15) menționează că punctele de vedere exprimate de instituții în documentele „pe patru coloane” nu intră sub incidența unei prezumții generale de nedivulgare; ia act de faptul că natura sensibilă a temelor abordate, așa cum se reflectă în documentele trilogurilor, nu a fost considerată, în sine, un motiv suficient pentru a refuza accesul publicului; consideră că, pentru a asigura transparența în cadrul trilogurilor, ar trebui să contribuie toate cele trei instituții; recunoaște că dreptul de acces al publicului la documentele instituțiilor Uniunii este dreptul protejat ș inalienabil al fiecărui cetățean al UE, care decurge în mod direct din principiul democratic ș dreptul fundamental al libertății de exprimare, astfel încât Uniunea are o obligație corespunzătoare de conformitate ș răspundere; subliniază necesitatea promovării în continuare a instituțiilor relevante cu competențe privind transparența, cum ar fi Biroul Ombudsmanului, astfel încât Uniunea să îș îndeplinească obligația menționată mai sus;
20.reafirmă faptul că trebuie asigurată integritatea Băncii Centrale Europene (BCE) ș independența sa față de interesele financiare private; subliniază că membrii Comitetului executiv al BCE nu trebuie să fie ș membri ai forurilor sau ai altor organizații, inclusiv cadre de conducere de la bănci supravegheate de BCE ș nu trebuie să participe la foruri inaccesibile publicului; salută avizul Ombudsmanului din 5 iulie 2018;
21.regretă faptul că BCE nu a adoptat ș aplicat încă, după cum i s-a recomandat, norme minime privind răspunderea; consideră că nerespectarea obligației de a asigura transparența activităților BCE ar putea suscita dubii cu privire la independența sa față de interesele financiare private;
22.este de acord cu recomandările Ombudsmanului din 15 ianuarie 2018 privind implicarea Președintelui Băncii Centrale Europene ș a membrilor organelor sale de decizie în „Grupul celor treizeci” ș invită insistent BCE să modifice normele relevante, pentru a asigura transpunerea în practică a celor mai înalte standarde etice ș de asumare a răspunderii;
23.invită Comisia, în etapa dialogului neoficial dintre ea însăș ș statele membre, să asigure un nivel ridicat de transparență ș accesul la documente ș informații în ceea ce privește procedurile EU Pilot ș cele legate de constatarea neîndeplinirii obligațiilor, în special privind petițiile primite, precum ș accesul integral prin mijloace adecvate la procedurile EU Pilot ș cele legate de constatarea neîndeplinirii obligațiilor care au fost finalizate deja; invită Comisia să adopte o abordare diferită în ceea ce privește investigarea cazurilor de încălcare a legislației UE ș să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor care nu se bazează exclusiv pe mecanismul EU Pilot;
24.subliniază importanța măsurilor adoptate pentru a spori transparența deciziilor luate în cadrul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; reamintește că, în 2014, Comisia a creat, pe site-ul Europa, o platformă centralizată conținând informații complete cu privire la constatarea neîndeplinirii obligațiilor; subliniază că, în rapoartele sale anuale privind monitorizarea aplicării dreptului UE, Comisia oferă Parlamentului ș publicului informații cu privire la dosarele EU Pilot ș de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;
25.sprijină pe deplin angajamentul Ombudsmanului în favoarea îmbunătățirii transparenței activităților de lobby din UE; sprijină angajamentul Comisiei de a pune în aplicare normele orizontale revizuite privind grupurile de experți, inclusiv cele privind transparența ș conflictele de interese; subliniază importanța înregistrării persoanelor ș organizațiilor care reprezintă interesele private în registrul de transparență, astfel încât numirile să poată fi făcute în conformitate cu normele orizontale;
26.evidențiază necesitatea unui acord tripartit între Parlamentul European, Consiliu ș Comisie, care ar reprezenta un pas înainte către consolidarea normelor existente privind activitatea de lobby ș eliminarea lacunelor; consideră, cu toate acestea, că instituțiile nu ar trebui să se oprească aici, ci ar trebui să continue să adopte măsuri legislative obligatorii pentru toate instituțiile ș agențiile UE;
27.subliniază că este necesar ca toate informațiile cu privire la influența lobbiștilor să fie puse la dispoziție în mod gratuit, să fie ușor de înțeles ș ușor accesibile publicului, îmbunătățindu-se precizia datelor din registrul de transparență al UE; subliniază că trebuie asigurată transparența deplină a finanțării tuturor reprezentanților grupurilor de interese ș solicită suspendarea tuturor organizațiilor care încalcă normele privind ușle turnante;
28.subliniază necesitatea adoptării unui act juridic pentru a face registrul de transparență imperativ ș obligatoriu din punct de vedere juridic pentru toate instituțiile ș agențiile UE ș părțile terțe, asigurând astfel deplina transparență a activității de lobby; încurajează instituțiile UE să ia în considerare măsurile practice care ar putea conduce la un acord rapid ș eficient;
29.regretă faptul că discriminarea de gen ș reprezentarea de gen rămâne o problemă în cadrul instituțiilor UE; ia act cu îngrijorare de constatările din cazul 366/2017/AMF ș îndeamnă insistent BEI să respecte pe deplin recomandările Ombudsmanului în ceea ce privește reprezentarea echilibrată a tuturor genurilor în posturile de conducere;
30.salută ancheta Ombudsmanului din 2018 cu privire la procedura de numire a fostului Secretar General al Comisiei ș ia act de constatările sale referitoare la patru cazuri de administrare defectuoasă; îș exprimă regretul că, în pofida sprijinului acordat de Parlament recomandărilor Ombudsmanului, fosta Comisie nu le-a pus în aplicare; ia act cu îngrijorare de faptul că aceasta nu a instituit o procedură de numire specifică ș solicită noii Comisii să facă acest lucru, asigurând astfel aplicarea celor mai înalte standarde de transparență, etică ș stat de drept;
31.ia act cu îngrijorare de scăderea ratei de respectare de către Comisie a recomandărilor, sugestiilor ș soluțiilor propuse de Ombudsmanul European; invită Comisia să îș demonstreze angajamentul de a rezolva toate cazurile de administrare defectuoasă constatate de Ombudsman în activitățile sale;
32.îndeamnă Ombudsmanul să monitorizeze punerea în aplicare a noului Regulament de procedură al Parlamentului pentru audierile comisarilor desemnați, în special cele prevăzute la anexa VII articolul 2 referitoare la examinarea intereselor financiare, în spiritul transparenței ș obiectivității;
33.ia act de propunerea adoptată de Comisie la 31 ianuarie 2018 privind un nou Cod de conduită pentru membrii Comisiei Europene; consideră că trebuie consolidate ș mai mult dispozițiile codului;
34.reafirmă ș are convingerea fermă că trebuie aplicate norme etice stricte în toate instituțiile UE pentru a asigura respectarea obligației de integritate;
35.consideră că transparența este o componentă esențială a statului de drept, care trebuie respectată în întregul proces legislativ, întrucât influențează materializarea efectivă a dreptului de vot ș a dreptului de a candida în alegeri, precum ș a altor drepturi (ș anume libertatea de exprimare ș dreptul de a primi informații); consideră că crearea unei cetățenii active a Uniunii necesită controlul public, revizuirea ș evaluarea procesului, precum ș posibilitatea de contestare a rezultatului; subliniază că acest lucru i-ar ajuta pe cetățeni să devină din ce în ce mai familiarizați cu noțiunile de bază ale procesului legislativ ș ar stimula participarea la viața democratică a Uniunii;
36.salută eforturile continue ale Ombudsmanului de a influența schimbarea instituțiilor UE prin participarea la consultări publice care au legătură cu activitatea sa; salută sugestiile sale de îmbunătățire a transparenței modelului UE de evaluare a riscurilor în lanțul alimentar, printre care publicarea de către Agenția Europeană pentru Siguranța Alimentară a ordinilor de zi ș a proceselor-verbale ale reuniunilor legate de evaluarea riscurilor;
37.încurajează Ombudsmanul să îș continue ancheta din proprie inițiativă privind transparența EMA ș a cererilor depuse în prealabil de către întreprinderile farmaceutice pentru interacțiunea de autorizare pe piață, precum ș consultarea publică care s-a desfășurat până în ianuarie 2019;
38.salută ancheta sa despre rapoartele privind siguranța ale Agenției Europene de Siguranță a Aviației (AESA), ceea ce a dus la schimbarea practicii agenției, astfel încât cei care raportează preocupările legate de siguranță să primească un răspuns;
39.îndeamnă Ombudsmanul să continue monitorizarea conformității Sistemului comun de asigurări de sănătate (SCAS) cu UNCPRD; îndeamnă Comisia să actualizeze textul dispozițiilor generale de punere în aplicare (DGA), care guvernează funcționarea SCAS în ceea ce privește cheltuielile medicale ș cheltuielile legate de amenajarea corespunzătoare a locului de muncă pentru persoanele cu dizabilități sau cu boli grave; invită Ombudsmanul să asigure punerea deplină în aplicare a UNCPRD de către toată administrația UE;
40.salută recomandările practice ale Ombudsmanului cu privire la accesibilitatea procedurilor de selecție ale Oficiului European pentru Selecția Personalului (EPSO) pentru candidații cu deficiențe de vedere; invită Ombudsmanul să monitorizeze conformitatea deplină a EPSO cu cerințele de accesibilitate aplicabile procedurilor de selecție online; invită Ombudsmanul să monitorizeze aplicarea propunerilor sale privind tehnologiile asisitive în timpul testelor pe calculator, care au loc în întreaga lume;
41.sprijină Ombudsmanul în sensibilizarea instituțiilor UE în vederea introducerii unor politici mai ferme de combatere a hărțuirii;
42.sprijină inițiativa Ombudsmanului de monitorizare a mișcării #MeToo ș solicită să se monitorizeze în continuare politicile de combatere a hărțuirii puse în aplicare de administrația UE;
43.sprijină eforturile Ombudsmanului de a facilita participarea cetățenilor la procesul de elaborare a politicilor UE; solicită Ombudsmanului să continue să urmărească utilizarea instrumentului inițiativei cetățenești europene (ICE), inclusiv monitorizarea punerii în aplicare a Regulamentului revizuit privind ICE;
44.subliniază că rolul Ombudsmanului European a evoluat în timp de la crearea sa, de la prevenirea administrării defectuoase la promovarea bunei administrări; consideră că evoluția logică a acestei tendințe este de a continua eforturile de a promova în mod activ ș în timp util o mai bună administrare ș cele mai bune practici administrative;
45.salută inițiativa Ombudsmanului de a acorda Premiul pentru bună administrare, care recunoaște eforturile depuse de funcționarii UE pentru a găsi soluții inovatoare de aplicare a unor politici accesibile pentru cetățeni;
46.îș reia solicitarea sa îndelung repetată de a actualiza actualul Cod al bunei conduite administrative într-un regulament obligatoriu pentru toate instituțiile ș agențiile UE;
47.reamintește angajamentul Ombudsmanului pentru demonstrarea unui nivel ridicat de transparență din partea UE, pe parcursul negocierilor privind acordul de retragere a Regatului Unit din Uniunea Europeană;
48.încurajează Ombudsmanul să îș continue cooperarea cu omologii săi la nivel național prin intermediul Rețelei Europene a Ombudsmanilor; subliniază necesitatea de a se dezvolta ș mai mult cooperarea dintre diverș mediatori naționali;
49.reamintește că noul proiect de statut al Ombudsmanului European, adoptat recent de Parlament, conține o dispoziție privind starea de incompatibilitate pe o perioadă de 3 ani înainte ca un deputat în Parlamentul European să fie eligibil pentru funcția de Ombudsman;
50.reiterează că este extrem de important să se mențină independența ș integritatea Ombudsmanului ș să se garanteze că funcția este deținută de persoane fără afilieri politice partinice evidente ș conflicte de interese ș cu o etică ireproșabilă;
51.îș exprimă aprecierea pentru cooperarea excelentă ș fructuoasă a Ombudsmanului ș a echipei sale cu Comisia pentru petiții;
52.recunoaște excelenta cooperare cu Ombudsmanul în timpul mandatului său ș invită viitorul Ombudsman să continue acest nivel de cooperare ș dialog structural cu Comisia pentru petiții pentru a îmbunătăți în continuare calitatea administrației UE ș accesibilitatea ș calitatea serviciilor pe care le oferă cetățenilor noștri;
53.încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție ș raportul Comisiei pentru petiții Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, guvernelor ș parlamentelor statelor membre, precum ș avocaților poporului sau autorităților similare din statele membre.
Cauzele conexate C-39/05 P ș C-52/05 P, Regatul Suediei ș Maurizio Turco împotriva Consiliului Uniunii Europene, Culegerea de jurisprudență 2008 I-04723.
Instituțiile ș organismele uniunii economice ș monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice
138k
48k
Rezoluția Parlamentului European din 16 ianuarie 2020 referitoare la instituțiile ș organismele uniunii economice ș monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice ()
–având în vedere articolul298 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
–având în vedere Regulamentul nr. 31 (CEE), 11 (CEEA) de instituire a Statutului funcționarilor ș a regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene ș ai Comunității Europene a Energiei Atomice (Statutul funcționarilor) ș, în special, articolul 11 litera (a) ș articolele 12, 16 ș 17(1),
–având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2011 privind descărcarea de gestiune 2009: performanțele, gestiunea financiară ș controlul agențiilor UE(2),
–având în vedere Raportul special nr. 15/2012 al Curții de Conturi Europene intitulat „Gestionarea conflictelor de interese în cadrul unor agenții selectate ale UE”(3),
–având în vedere Decizia Comisiei Europene din 29 iunie 2018 privind activitățile ș sarcinile externe ș activitățile profesionale după încetarea raporturilor de muncă, (C(2018)4048),
–având în vedere declarația de presă a Autorității Bancare Europene (ABE) din 17 septembrie 2019 referitoare la anunțul privind demisia lui Adam Farkas din funcția de director executiv al ABE, cu efect de la 31 ianuarie 2020(4),
–având în vedere întrebarea adresată Comisiei referitoare la numirea directorului executiv al ABE, Adam Farkas, în calitate de director general al Asociației pentru piețele financiare din Europa (AFME) (O-000031/2019–B9-0054/2019) ș răspunsurile oferite de Comisie la 24 octombrie 2019(5),
–având în vedere răspunsurile oferite de președintele ABE în cadrul unei audieri organizate de Comisia pentru afaceri economice ș monetare la 4 noiembrie 2019,
–având în vedere raportul Organizației pentru Cooperare ș Dezvoltare Economică (OCDE) din 23 august 2010 intitulat „Angajarea în sectorul privat după ocuparea unui post în sectorul public: bune practici în vederea prevenirii conflictelor de interese”(6),
–având în vedere documentul de lucru nr. 06/2010 al Organizației Transparency International intitulat „Regulating the Revolving Door” (Reglementarea ușlor turnante)(7),
–având în vedere proiectele de recomandare formulate de Ombudsmanul European în cadrul anchetei privind plângerea 775/2010/ANA împotriva Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)(8),
–având în vedere scrisoarea adresată de Ombudsman directorului Agenției Europene pentru Produse Chimice la 13 iunie 2017 cu privire la punerea în aplicare a articolului 16 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene(9),
–având în vedere scrisoarea adresată de Ombudsman directorului ABE la 13 iunie 2017 cu privire la punerea în aplicare a articolului 16 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene(10),
–având în vedere raportul Ombudsmanului European din 28 februarie 2019 referitor la publicarea de informații cu privire la foștii membri ai personalului de conducere, pentru a pune în aplicare interdicția de a desfășura activități de lobby ș de promovare timp de un an: SI/2/2017/NF(11),
–având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2019 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European de stabilire a statutului ș condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European)(12),
–având în vedere orientările politice ale viitoarei Comisii Europene pentru perioada 2019-2024(13),
–având în vedere întrebarea adresată Comisiei intitulată „Instituțiile ș organismele uniunii economice ș monetare: prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice” (O-000048/2019 – B9‑0001/2020),
–având în vedere articolul136 alineatul(5) ș articolul132 alineatul(2) din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri economice ș monetare,
A.întrucât articolul 298 alineatul(1) din TFUE prevede că „[î]n îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile ș agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă ș independentă”;
B.întrucât articolul 68 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010(14) prevede că „Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți ș normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv directorului executiv ș președintelui acesteia”;
C.întrucât, în special, articolele 16 ș 17 din Statutul funcționarilor stabilesc principiile pentru personalul care părăsește instituțiile, inclusiv dispoziții privind prevenirea conflictelor de interese;
D.întrucât directorul executiv al ABE a acceptat să fie numit director general al AFME începând cu 1 februarie 2020 ș ș-a anunțat demisia din funcția de director executiv al ABE, cu efect de la 31 ianuarie 2020;
E.întrucât consiliul de administrație ș consiliul supraveghetorilor ABE au decis că trebuie să autorizeze numirea directorului executiv al ABE în funcția de director general al AFME; întrucât consiliul supraveghetorilor a luat decizia de a impune un număr destul de mic de restricții directorului executiv, care, potrivit ABE, vizează conflictul de interese ce decurge din acceptarea de către acesta a noii sale funcții în cadrul AFME; întrucât aceste restricții se aplică activităților desfășurate în cadrul ABE, dar ș după încetarea funcțiilor sale în cadrul acesteia;
F.întrucât, în cadrul unei audieri în fața Parlamentului European, președintele ABE a subliniat că este dificil să se aplice restricții în cazul acestor activități desfășurate după ocuparea unor funcții publice;
G.întrucât cadrele de conducere care părăsesc autoritățile de supraveghere nu primesc în prezent o indemnizație temporară;
H.întrucât angajarea după ocuparea unor funcții publice ș conflictele de interese de tip „uș turnante” reprezintă preocupări recurente ș au fost evaluate ș analizate de organismele internaționale ș ale UE, în special de Ombudsmanul European ș de Curtea de Conturi Europeană;
I.întrucât aceste cazuri de tip „ușă turnantă” oferă grupurilor de interese ocazia de a recompensa autoritățile de reglementare pentru conduita lor anterioară, deschizând astfel calea către stimulente dăunătoare,
1.subliniază importanța unei administrații europene deschise, eficiente ș independente pentru UE în ansamblul său, inclusiv pentru instituțiile, organismele ș agențiile din cadrul uniunii economice ș monetare;
2.este preocupat de conflictul de interese apărut ca urmare a numirii directorului executiv al ABE în funcția de director general al AFME începând cu 1 februarie 2020; observă că această activitate profesională după ocuparea unei funcții publice, fără o perioadă de existență a stării de incompatibilitate, reprezintă un risc nu numai pentru reputația ș independența ABE, dar ș pentru toate instituțiile UE ș proiectul european, în ansamblul său;
3.reamintește că conflictele de interese nesoluționate ar putea nu numai să compromită aplicarea unor standardelor etice ridicate la nivelul întregii administrații europene, ci ș să pună în pericol dreptul la o bună administrare, amenințând astfel condițiile de concurență echitabile necesare pentru buna funcționare a pieței unice;
4.solicită aplicarea efectivă ș consecventă a Statutului funcționarilor, în special a articolului 16, pentru a preveni conflictele de interese, în special – dar nu numai – cu privire la înalții funcționari; subliniază că articolul 16 permite instituțiilor UE să respingă solicitarea unui fost funcționar de a prelua un anumit loc de muncă în cazul în care restricțiile nu sunt suficiente pentru a proteja interesele legitime ale instituțiilor; subliniază că, în cazul domnului Farkas, interdicția de a prelua direct o funcție în cadrul AFME ar fi putut fi examinată în temeiul articolului 21 alineatul (3) litera (b) din Decizia C(2018)4048 a Comisiei, în sensul că AFME ar fi putut fi considerată „parte adversă”;
5.îș exprimă temerile că, de multe ori, nu este posibil să se asigure respectarea condițiilor impuse pentru activitățile profesionale desfășurate după ocuparea unor funcții publice; încurajează, prin urmare, instituțiile ș agențiile UE să ia în considerare întreaga gamă de instrumente puse la dispoziție în temeiul articolului 16 din Statutul funcționarilor;
6.pune sub semnul întrebării decizia consiliului supraveghetorilor ș a consiliului de administrație din cadrul ABE de a permite domnului Farkas să preia funcția de director general al AFME; le invită să revină asupra deciziei lor;
7.observă că, deș experiența din sectorul privat poate fi valoroasă pentru a lucra în instituții, situațiile de tip „ușă turnantă” pot apărea, de asemenea, ca urmare a preluării unei funcții publice după ocuparea unui loc de muncă în sectorul privat, atunci când există o legătură directă între fostul angajator ș noua funcție în cadrul instituției, acest lucru putând compromite integritatea instituțiilor UE ș afecta încrederea cetățenilor în acestea; subliniază, prin urmare, necesitatea emergentă de a evalua modul în care conflictele de interese ar putea decurge din activitățile profesionale desfășurate înainte de ocuparea unor funcții publice sau înainte de numirea în posturi care implică competențe de reglementare sau executive ș recomandă să se acorde mai multă atenție acestei chestiuni;
8.subliniază că situațiile de conflict de interese provocate de activitățile profesionale desfășurate după ocuparea unor funcții publice ș fenomenul „ușlor turnante” constituie o problemă comună pentru toate instituțiile, organele, oficiile ș agențiile de pe teritoriul UE ș al statelor sale membre; subliniază, prin urmare, că este nevoie de un cadru juridic unificat, care să abordeze în mod eficient aceste aspecte;
9.ia act de activitatea desfășurată la nivel internațional (OCDE) pentru a asigura un cadru armonizat pentru activitățile profesionale desfășurate după ocuparea unor funcții publice; ia act, la nivelul UE, de activitatea desfășurată în acest scop de Curtea de Conturi Europeană ș de Ombudsmanul UE; ia act de faptul că punerea în aplicare în timp util a acestor recomandări ar putea preveni alte probleme similare în viitor;
10.subliniază că, deș experiența dobândită de membrii personalului său în urma ocupării unui loc de muncă în sectorul privat poate fi valoroasă pentru un organism de reglementare sau de supraveghere, organismele ș instituțiile Uniunii ar trebui să fie pătrunse de spiritul serviciului public, pentru a-i servi cât mai bine pe cetățenii europeni;
11.solicită Curții de Conturi Europene să analizeze aprofundat modul în care organele ș agențiile uniunii economice ș monetare abordează gestionarea situațiilor în care există potențiale conflicte de interese; invită Curtea de Conturi Europeană să identifice bunele practici;
12.invită Comisia să evalueze practicile actuale în cazul activităților desfășurate după ocuparea unor funcții publice la nivelul UE ș la nivel național pentru a stabili măsuri mai stricte de prevenire a conflictelor de interese care apar atunci când înalți funcționari ai organismelor UE îș părăsesc posturile pentru a ocupa un loc de muncă în sectorul privat sau când persoanele care provin din sectorul privat sunt numite în posturi de conducere în cadrul unui organism al UE, ș să țină seama de constatările sale în analizarea unui cadru juridic armonizat pentru prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice;
13.reamintește angajamentul asumat de Comisie în cadrul dezbaterii în plen din 24 octombrie 2019 de a revizui cadrul juridic privind activitățile profesionale desfășurate după încetarea raporturilor de muncă; invită Comisia să instituie un cadru juridic armonizat pentru prevenirea conflictelor de interese după ocuparea unor funcții publice cu scopul de a asigura standarde etice înalte; subliniază că este necesar să se alinieze practica Uniunii la standardele internaționale; subliniază că ar trebui să se aplice aceleaș standarde la nivelul UE ș la nivel național;
14.invită Comisia să definească, în cadrul revizuirii sale a cadrului pentru activitățile profesionale desfășurate după ocuparea unor funcții publice, domeniile de risc specifice care ar putea necesita consolidarea, inclusiv extinderea posibilității de a bloca schimbarea unui loc de muncă, ș să ia în considerare o posibilă extindere a perioadelor de existență a stării de incompatibilitate pentru înalții funcționari, proporționale cu cazul specific, pentru a asigura egalitatea de tratament în conformitate cu articolul 15 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; subliniază că cerința de a divulga ex ante conflictele de interese, prevăzută la articolul 11 din Statutul funcționarilor, ar trebui să fie pusă în aplicare într-un mod care să garanteze că potențialele conflicte de interese ale unui candidat sunt dezvăluite cu mult înainte ca acesta să preia o funcție în cadrul unui organism al UE; subliniază, de asemenea, că toate organismele UE ar trebui să îș publice pe site-urile lor de internet normele interne privind gestionarea conflictelor de interese ș să țină seama de recomandările din 2017 ale Ombudsmanului European privind publicarea informațiilor anuale necesare în temeiul articolului 16 alineatul (4) din Statutul funcționarilor;
15.invită Comisia să extindă această revizuire la conflictele de interese care decurg din activitățile profesionale desfășurate înainte de ocuparea unor funcții publice ș să ia în considerare consolidarea măsurilor existente, cum ar fi cesionarea obligatorie a intereselor în cadrul întreprinderilor care sunt supuse autorității instituției căreia îi aparține un funcționar nou-desemnat sau care au relații cu instituția respectivă, ș să ia în considerare noi tipuri de măsuri preventive, cum ar fi recuzarea obligatorie atunci când este vorba de chestiuni care afectează un fost angajator din sectorul privat;
16.consideră că interdicția de a schimba locul de muncă în cazul în care persoana respectivă ocupă deja un post ș în cazul în care interdicția este suficient de precisă ș justificată nu constituie o încălcare a dreptului la muncă;
17.subliniază că, în cazul în care sunt introduse perioade mai lungi de existență a stării de incompatibilitate pentru înalții funcționari care părăsesc o agenție, ar putea fi luată în considerare, de asemenea, posibilitatea de a li se acorda o indemnizație temporară adecvată; subliniază că acordarea acestor indemnizații temporare ar trebui să înceteze în cazul în care ei acceptă un nou loc de muncă în timpul perioadei de existență a stării de incompatibilitate;
18.invită Comisia să evalueze dacă este oportun ca agențiile UE în cauză să decidă ele însele cu privire la aplicarea normelor privind prevenirea conflictelor de interese ș modul în care poate fi asigurată aplicarea coerentă a normelor; consideră că organismul independent de etică avut în vedere de președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, este organismul cel mai potrivit pentru luarea, pe viitor, a deciziilor referitoare la conflictele de interese în cazul membrilor personalului UE;
19.sugerează tuturor deputaților în Parlamentul European ș tuturor reprezentanților Comisiei Europene ș ai Consiliului Uniunii Europene să se abțină, pentru o perioadă de doi ani, să intre în contact cu actualul director executiv dacă ș când acesta îș preia funcția de director general al AFME; solicită serviciilor responsabile de eliberarea permiselor permanente de acces în clădirile Parlamentului („ecusoanele maro”) să analizeze în mod aprofundat cazul domnului Farkas, luând în considerare posibilitatea de a nu acorda acest permis pentru aceeaș perioadă de timp (doi ani), pentru a evita un potențial conflict de interese;
20.încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi Europene ș Ombudsmanului European.
Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European ș al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) (JO L 331, 15.12.2010, p. 12).