O prezentare generală a politicii de dezvoltare
În centrul politicilor externe ale Uniunii Europene se află politica de dezvoltare. Aceasta urmărește reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei și este esențială pentru răspunsul UE la Agenda2030 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite (ONU), cunoscută și sub denumirea de Agenda2030. Printre obiectivele sale se numără sprijinirea creșterii durabile, apărarea drepturilor omului și a democrației, realizarea egalității de gen, promovarea păcii și a societăților favorabile incluziunii și abordarea provocărilor climatice și de mediu. UE acționează la nivel mondial și este cel mai mare donator de asistență pentru dezvoltare din lume. Cooperarea cu statele membre ale UE și alinierea la Agenda2030 facilitează livrarea eficientă a ajutorului.
Temeiul juridic
- Articolul21 alineatul(1) din (TUE): mandatul general și principiile directoare în domeniul cooperării pentru dezvoltare din UE;
- Articolul4 alineatul(4) și articolele208-211 din (TFUE);
- Articolele312-316 din TFUE: Aspecte bugetare;
- [pentru grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP)[1]], care din ianuarie2024. El va intra în vigoare în urma aprobării de către Parlamentul European și a ratificării de către părți, și anume toate statele membre ale UE și cel puțin două treimi dintre membrii Organizației Statelor ACP. Acesta înlocuiește .
Cadrul de politică
Uniunea Europeană sprijină țările în curs de dezvoltare promovând dezvoltarea durabilă și stabilitatea. Obiectivul pe termen lung este eradicarea sărăciei, un obiectiv central al politicii externe a UE încă de la instituirea Fondului european de dezvoltare (FED) în cadrul Tratatului de la Roma din1957. FED a fost creat pentru a sprijini o relație specială cu fostele colonii din regiunile ACP. Începând din 1ianuarie2021, asistența pentru dezvoltare acordată de UE a fost furnizată prin intermediul Instrumentului extins de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională, (a se vedea detaliile de mai jos). Instrumentul a fuzionat mai multe instrumente anterioare de finanțare externă ale UE, inclusiv FED.
UE și statele sale membre constituie împreună , oferind, în2021, 70,2miliarde de euro sub formă de asistență pentru dezvoltare. Cooperarea pentru dezvoltare este o competență partajată a UE: aceasta este în măsură să aplice o politică de dezvoltare comună, cu condiția să nu împiedice statele membre să își exercite propriile competențe în acest domeniu. Cooperarea se face la un nivel strâns, ceea ce permite ca, adeseori, agențiile pentru dezvoltare din statele membre să implementeze programe finanțate de UE.
UE s-a angajat în2005 în raport cu coerența politicilor în favoarea dezvoltării (CPD), ceea ce înseamnă că trebuie să încorporeze obiectivele de dezvoltare în toate politicile sale care afectează țările în curs de dezvoltare. În2009, acest angajament a fost grupat în cinci domenii: (1)comerț și finanțe; (2)lupta împotriva schimbărilor climatice; (3)asigurarea securității alimentare la nivel mondial; (4)punerea migrației în slujba dezvoltării și (5)consolidarea legăturilor și a sinergiilor dintre securitate și dezvoltare în contextul unei agende globale de consolidare a păcii. Un al Comisiei prezentat anterior o dată la doi ani, acum cu o frecvență mai redusă, urmărește progresele înregistrate de UE în domeniul PCD; cel mai recent raport a fost publicat în ianuarie2019. Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European are un raportor permanent pentru CPD începând din2010. Acest rol este îndeplinit în prezent de Janina Ochojska (Partidul Popular European, Polonia). În martie2023, Parlamentul a adoptat o referitoare la CPD în care invită Comisia, Serviciul European de Acțiune Externă și statele membre să își intensifice eforturile privind CPD. Subliniind că CPD trebuie să rămână o parte esențială a relațiilor externe ale UE, Parlamentul a solicitat Comisiei să clarifice aplicarea CPD în contextul obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD).
Ajutorul pentru dezvoltare este o resursă limitată. Din acest motiv, UE se angajează să asigure eficacitatea ajutorului și promovează relații strânse cu țările partenere în cadrul programării și implementării acțiunilor de dezvoltare. „Codul de conduită al UE privind diviziunea muncii în politica de dezvoltare”, publicat în2007, și „Cadrul operațional privind eficacitatea ajutorului”, din2011, au fost ambele adoptate din această perspectivă. Aceste eforturi sunt în concordanță cu acțiunile internaționale de răspuns la Declarația de la Paris a OCDE din2005, care promovează cinci concepte-cheie pentru asistența pentru dezvoltare: asumarea strategiilor de dezvoltare de către țările în curs de dezvoltare, alinierea țărilor donatoare la strategii definite la nivel local, armonizarea ajutorului internațional pentru dezvoltare, monitorizarea rezultatelor și răspunderea reciprocă a donatorilor și a partenerilor pentru rezultatele în materie de dezvoltare. Cadrul internațional privind eficacitatea ajutoarelor a fost revizuit de două ori, prin Agenda pentru acțiune de la Accra(2008) și prin Parteneriatul de la Busan pentru eficacitatea cooperării pentru dezvoltare(2011). După adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), au fost asumate noi angajamente în documentul final de la Nairobi (2016).
A. Agenda2030 aONU pentru dezvoltare durabilă
UE a participat activ la elaborarea 2030, care stabilește o nouă paradigmă globală pentru a contribui la eradicarea sărăciei și la realizarea unei dezvoltări durabile și include principiile „a nu lăsa pe nimeni în urmă” și „a aborda mai întâi nevoile celor mai defavorizați”. Aprobată la New York înseptembrie2015, aceasta este o continuare a obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și prevede un nou set de17 ODD-uri axate pe ținte în materie economică, socială, de mediu și de guvernanță ce trebuie atinse până în2030. UE și statele sale membre au prezentat pentru prima oară în2019 la Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă al ONU. Documentul se axează pe acțiunile UE vizând îndeplinirea Agendei2030 și va fi publicat o dată la patru ani. În iulie2023, UE a prezentat prima sa privind punerea în aplicare a Agendei2030 în cadrul Forumului politic la nivel înalt al ONU privind dezvoltarea durabilă din acest an.
B. Noul Consens european privind dezvoltarea și Agenda schimbării a UE
În urma aprobării Agendei2030, UE a convenit asupra unei versiuni revizuite a . Noul consens stabilește principiile de bază ale ODD și o abordare care va orienta urmărirea acestora de către UE și statele sale membre în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare. Deși se axează în principal pe politica de dezvoltare, consensul se referă și la acțiuni prin intermediul altor politici, aplicând în același timp principiul CPD. Eradicarea sărăciei rămâne principalul obiectiv al politicii de dezvoltare a UE. Consensul a fost semnat la 7iunie2017 de Președintele Parlamentului European, de prim-ministrul Maltei în numele Consiliului UE și al statelor membre, de Președintele Comisiei Europene și de Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate. Parlamentul a criticat eforturile UE de a realiza ODD până în2030, în special având în vedere că pandemia de COVID-19, invadarea Ucrainei de către Rusia și alte crize au anulat unele dintre progresele înregistrate începând din2015. Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să își intensifice eforturile de realizare a ODD, cel mai recent într-o DZț 徱2023.
Comisiei din2016 intitulată „Următorii pași către un viitor european durabil: Acțiunea europeană pentru durabilitate” integrează ODD în cadrul de politică al UE și în prioritățile actuale ale UE. Dincolo de frontierele sale, UE și-a reluat angajamentul de a cheltui0,7% din venitul său național brut (VNB) pentru ajutorul pentru dezvoltare, în prezent până în2030, cu o componentă de0,15-0,20% din VNB pentru țările cel mai puțin dezvoltate. Acest lucru reflectă angajamentele asumate în Agenda de acțiune de la Addis Abeba privind finanțarea pentru dezvoltare (care a fost convenită în cadrul unei conferințe a ONU în2015) și face parte integrantă din Agenda2030. În2021, asistența oficială pentru dezvoltare acordată de UE (din partea UE și a statelor membre ale UE) s-a ridicat la0,49% din VNB-ul UE.
C. Cadrul legislativ și financiar
Abordarea UE în materie de finanțare a acțiunii externe (a se vedea tabelul de mai jos) s-a schimbat ca urmare a creării IVCDCI - Europa globală. Ca urmare a propunerii Comisiei de regulament de instituire a acestui instrument din 14iunie2018 și a trei ani de negocieri ulterioare cu Consiliul și Parlamentul, a intrat în vigoare la 14iunie2021. Acesta se aplică retroactiv începând din 1ianuarie2021.
O inovație majoră, IVCDCI - Europa globală este în prezent principalul instrument financiar pentru acțiunea externă a UE, cu o alocare de79,5miliarde EUR pentru perioada2021-2027. Instrumentul simplifică arhitectura de finanțare externă a UE (fuzionând programele anterioare, inclusiv Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, Instrumentul european de vecinătate, Instrumentul de parteneriat, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, Fondul european pentru dezvoltare durabilă și Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace). Acesta acoperă cooperarea cu toate țările din afara UE, cu excepția țărilor implicate în procesul de preaderare la UE, a teritoriilor de peste mări și a teritoriilor cărora li se aplică programe geografice.
IVCDCI - Europa globală va fi organizat în jurul a trei piloni principali:
- pilonul geografic, constând în programe pentru țările din vecinătatea europeană (estică și sudică), Africa Subsahariană, Asia și Pacific, America și zona Caraibilor. Aceste programe se axează pe domenii de cooperare precum buna guvernanță, eradicarea sărăciei, migrația, mediul și schimbările climatice, creșterea economică și ocuparea forței de muncă sau securitatea și pacea, printre alte aspecte transversale. Cea mai mare parte a fondurilor IVCDCI-Europa globală sunt direcționate către acest pilon;
- pilonul tematic, constând în programe cu acoperire mondială privind drepturile omului și democrația, organizațiile societății civile, stabilitatea și pacea, precum și provocările globale;
- pilonul pentru reacție rapidă, care permite finanțarea unei capacități rapide de gestionare a crizelor, de prevenire a conflictelor și de consolidare a păcii. Aceste acțiuni urmăresc, de pildă, să coreleze eforturile umanitare cu cele de dezvoltare, să sporească reziliența țărilor afectate de criză sau să abordeze priorități în materie de politică externă.
Conceput, de asemenea, ca instrument flexibil, IVCDCI-Europa globală include o „rezervă” suplimentară pentru finanțarea noilor provocări și priorități (de exemplu, răspunsuri la circumstanțe neprevăzute, presiuni exercitate de migrație, situații de criză/post-criză sau noi inițiative ale UE/internaționale).
D. Defalcarea cheltuielilor IVCDCI - Europa globală
IVCDCI - Europa globală canalizează cea mai mare parte a fondurilor pentru acțiuni externe ale UE, în cadrul unui buget total de 79,5miliarde EUR (pentru perioada2021-2027). Programele geografice primesc aproximativ 75% din fonduri, iar programele tematice 8%. În plus, 12% este alocat pentru „rezerva” destinată provocărilor și priorităților emergente și 4% pentru „acțiuni de răspuns rapid”. Restul, aproximativ 2%, sunt destinate cheltuielilor de sprijin.
Mai multe detalii pot fi găsite în Գٰ2024.
Alocările financiare pentru structura pe trei piloni a IVCDCI - Europa globală sunt următoarele. Cifrele sunt exprimate în milioane.
Programe geografice | 8432.2 |
---|---|
Programe tematice | 990.8 |
Acțiuni de răspuns rapid | 437.8 |
Rezerva pentru provocările și prioritățile emergente | 1323.6 |
IVCDCI – Europa globală este, de asemenea, un element central al noii strategii a UE , un proiect-pilot esențial care urmărește să mobilizeze până la300 de miliardeEUR în investiții pentru o infrastructură digitală, energetică și de transport durabilă în întreaga lume. „Global Gateway” este menit să reprezinte atât contribuția UE la reducerea deficitului de investiții la nivel mondial, cât și răspunsul UE la provocarea geopolitică reprezentată de strategia globală de investiții a Chinei. Investițiile realizate prin intermediul „Global Gateway” sunt utilizate la finanțarea unei infrastructuri durabile pentru combaterea schimbărilor climatice, protecția mediului și promovarea dezvoltării durabile în întreaga lume. Un exemplu esențial este , care promite să mobilizeze investiții în valoare de 150de miliarde EUR în Africa până în2030. Aceste investiții vizează accelerarea tranziției verzi și a celei digitale, crearea unei creșteri durabile, consolidarea sistemelor naționale de sănătate și îmbunătățirea educației și formării în țările africane. IVCDCI – Europa în lume va contribui la strategie prin intermediul fondurilor și al capacităților sale de garantare.
Rolul Parlamentului European
- Cadru juridic: Din punct de vedere juridic, la articolul209 din TFUE se prevede că Parlamentul și Consiliul, „hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, stabilesc măsurile necesare pentru punerea în aplicare a politicii de cooperare pentru dezvoltare”.
- Controlul parlamentar al punerii în aplicare a politicilor: Parlamentul are dreptul de a solicita Comisiei lămuriri și chiar de a formula obiecțiuni cu privire la deciziilede punere în aplicare ori de câte ori consideră că aceasta își depășește competențele. Parlamentul încearcă, de asemenea, să influențeze dezbaterea și prin organizarea unor discuții periodice privind politicile cu Comisia, atât formale, cât și informale. În cadrul IVCDCI - Europa globală, Parlamentul se angajează de două ori pe an într-un dialog geopolitic cu Comisia.
- Autoritatea bugetară: Parlamentul și Consiliul reprezintă autoritatea bugetară comună a Uniunii. În ceea ce privește cadrul financiar multianual pe șapte ani, Consiliul deține în continuare principala putere de decizie, dar este necesară aprobarea Parlamentului pentru adoptarea acestui cadru (articolul312 din TFUE). În ceea ce privește bugetul anual, la articolul314 din TFUE se prevede o procedură care include o lectură, atât a Parlamentului, cât și a Consiliului. Odată ce aceste lecturi au luat sfârșit, Parlamentul poate aproba sau respinge bugetul. În domeniul cooperării internaționale, Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului urmărește deliberările bugetare și face sugestii concrete cu privire la liniile bugetare din sfera sa de competență.
Malte Frederik Hergaden