Energia nucleară
Energia nucleară este o alternativă cu emisii reduse de carbon la combustibilii fosili ș are o pondere de aproape 26% din energia electrică produsă în UE. Cu toate acestea, în urma dezastrului de la Cernobîl din1986 ș a catastrofei de la Fukushima din2011, energia nucleară a ajuns să fie foarte controversată. Chiar dacă includerea sau nu a energiei nucleare în mixul lor energetic este o decizie ce le revine statelor membre, legislația UE urmărește îmbunătățirea standardelor de siguranță a centralelor nucleare ș asigurarea unei manipulări ș eliminări a deșeurilor nucleare în condiții de siguranță.
Temei juridic
Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (), articolele40-52 (investiții, întreprinderi comune ș aprovizionări) ș92-99 (piața comună în domeniul nuclear).
Obiective
Pentru a face față penuriei generale de energie „convențională” din anii1950, cele șase state membre fondatoare s-au îndreptat spre energia nucleară ca mijloc de a asigura independența energetică. Deoarece costul investițiilor în energia nucleară nu putea fi acoperit de fiecare țară în parte, statele membre fondatoare au creat împreună Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.
ă
A. Securitatea nucleară
Securitatea nucleară vizează exploatarea în condiții de siguranță a instalațiilor nucleare, măsurile de protecție împotriva efectelor radiației, precum ș aplicarea de garanții pentru materialele nucleare în țările din afara UE. Uniunea Europeană urmărește să promoveze o adevărată cultură a securității nucleare, inclusiv prin aplicarea celor mai înalte standarde în materie de securitate ș radiație nucleară. Statele membre trebuie să creeze cadre naționale care stabilesc cerințe privind securitatea nucleară, autorizarea centralelor nucleare, supravegherea activităților ș asigurarea respectării legislației. Printre prioritățile Uniunii se numără ș încurajarea gestionării responsabile ș în siguranță a combustibilului uzat ș a deșeurilor radioactive, dar ș dezafectarea ș reabilitarea fostelor amplasamente ș instalații nucleare.
1. Activități legislative
a. Tratatul Euratom
stabilește norme de bază uniforme de siguranță pentru protecția sănătății lucrătorilor, a publicului larg ș a pacienților. Directiva stabilește parametri exacți ș nu lasă aproape nicio marjă discreționară. Aceasta se aplică în condiții normale, dar menționează ș situațiile de expunere planificată ș în condiții de urgență. Cerințele privind pregătirea ș răspunsul în situații de urgență au fost înăsprite pentru a ține seama de lecțiile desprinse în urma accidentului nuclear din2011 de la Fukushima.
b. Directiva privind securitatea nucleară
După accidentul nuclear de la Fukushima, tuturor centralelor nucleare din UE, cu scopul de a evalua siguranța ș robustețea instalațiilor nucleare în caz de fenomene naturale extreme. Standardele de siguranță în vigoare ale UE au primit o evaluare pozitivă din partea Comisiei, însă aceasta a scos în evidență necesitatea unor măsuri de modernizare care să asigure un grad mai mare de uniformitate între statele membre ș să ia în considerare cele mai bune practici de pe plan mondial. Împreună cu Grupul european de reglementare pentru siguranța nucleară, Comisia a elaborat planuri naționale de acțiune, supuse unei evaluări inter pares, pentru a programa modernizarea fizică a reactoarelor din UE.
Normele de siguranță de la nivelul UE aplicabile instalațiilor nucleare au fost actualizate în2014 (). Î februarie2015, Comisia a propus să fie revizuite cerințele de informare prevăzute la articolele41 ș44 din Tratatul Euratom, pentru a le alinia la noile evoluții în materie de politici.
Î anul 2018 privind instituirea unui Instrument european pentru cooperare internațională în materie de securitate nucleară [], care înlocuiește Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară ș completează Instrumentul de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare ș cooperare internațională pe baza Tratatului Euratom.
Î iunie2021, noul Instrument european pentru cooperare internațională în materie de securitate nucleară a intrat în vigoare, cu un pachet financiar de 300de milioaneEUR pentru perioada2021-2027.
2. Protecția împotriva radiațiilor
Expunerea la radiații ionizante reprezintă un pericol semnificativ pentru sănătatea umană ș pentru mediu. Prin din decembrie2013 au fost stabilite norme de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor pe care le prezintă expunerea la radiațiile ionizante. Astfel, legislația UE a fost simplificată, deoarece au fost înlocuite cinci directive ș au fost introduse cerințe obligatorii pentru asigurarea protecției împotriva radonului în spații închise, utilizarea materialelor de construcții ș evaluarea impactului pe care îl au asupra mediului emisiile de efluenți radioactivi proveniți din instalațiile nucleare. Î plus, se axa pe monitorizarea substanțelor radioactive în apa destinată consumului uman.
O serie de regulamente [inclusiv ] stabilesc condiții pentru importurile de produse agricole ce provin din afara UE, ca urmare a accidentului produs la centrala nucleară de la Cernobîl. stabilește nivelurile maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor ș a furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgență radiologică.
intră sub incidența , care prevede un cadru stabil pentru continuarea cooperării ș a schimburilor comerciale cu Regatul Unit în acest domeniu.
3. Transportul substanțelor ș deșeurilor radioactive
Î 1992 a fost instituit în UE un sistem de autorizare prealabilă a transporturilor de deșeuri radioactive, care a fost modificat considerabil prin din noiembrie2006, privind supravegherea ș controlul transferurilor de deșeuri radioactive ș combustibil uzat. Î conformitate cu articolul20, statele membre trebuie să prezinte Comisiei, o dată la trei ani, un raport privind punerea în aplicare a directivei. Prin au fost stabilite norme pentru menținerea controlului asupra transporturilor de surse radioactive între țările UE.
4. Gestionarea deșeurilor
Î 2011 a fost creat un cadru juridic pentru gestionarea deșeurilor în UE, prin de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă ș în condiții de siguranță a combustibilului uzat ș a deșeurilor radioactive. Aceasta prevede monitorizarea îndeaproape a programelor naționale pentru construcția ș gestionarea depozitelor finale, ș standarde de siguranță cu caracter juridic obligatoriu. Statele membre ș-au publicat primele programe naționale în2015, iar o dată la trei ani trebuie să transmită rapoarte naționale privind punerea în aplicare a directivei.
5. Dezafectarea
Dezafectarea unei instalații nucleare implică o serie de activități, de la oprirea instalației ș îndepărtarea materialului nuclear până la refacerea sitului ș eliminarea completă a pericolelor radiologice, statele membre fiind în cele din urmă responsabile de realizarea acestui proces. Î iunie2018, Comisia a adoptat două propuneri de regulamente ale Consiliului ( ș ) de instituire a unor programe financiare specifice pentru dezafectarea instalațiilor nucleare ș gestionarea deșeurilor radioactive de la centralele nucleare din Bulgaria (Kozlodui), Slovacia (Bohunice) ș Lituania (Ignalina), inclusiv de la patru instalații pentru cercetare nucleară ce aparțin Centrului Comun de Cercetare al Comisiei. Pentru perioada2021-2027, au fost propuse următoarele alocări bugetare:
- 466demilioaneEUR cu o rată de cofinanțare din partea UE aplicabilă în perioada2021-2027 de cel mult 50% pentru programul Kozlodui ș pentru programul Bohunice;
- 552demilioaneEUR, cu o rată de cofinanțare din partea UE aplicabilă în perioada2021-2027 de cel mult 86% pentru programul Ignalina.
La 25ianuarie2021 au fost adoptate regulamentele ș ale Consiliului. care au intrat în vigoare la 21februarie2021 ș au devenit aplicabile de la 1ianuarie2021.
6. Siguranța materialelor nucleare
Au fost adoptate ș modificate mai multe regulamente pentru instituirea unui sistem care să garanteze faptul că materialele nucleare sunt folosite numai în scopurile declarate de către utilizatorii acestora ș că se respectă obligațiile internaționale, de exemplu . Aceste garanții vizează întregul ciclu de viață al combustibilului nuclear, de la extragerea materialelor nucleare în statele membre până la importul lor din țări terțe ș exportul în afara UE. Comisia este responsabilă de controlul materialelor nucleare civile în cadrul UE.
B. Cercetarea, activitățile de formare ș informarea în domeniul nuclear
Cercetarea nucleară în Europa este finanțată prin programe-cadru multianuale. Programul Euratom pentru activități de cercetare ș formare în domeniul nuclear vine în completarea programului Orizont2020, programul-cadru al UE pentru cercetare ș inovare, este însă separat de acesta. Suma alocată pentru programul Euratom în perioada2021-2025 este de 1,38miliardeEUR ș este repartizată între treiprograme specifice: acțiuni indirecte în cercetarea privind energia de fuziune (583de milioaneEUR), fisiunea nucleară ș protecția radiologică (266de milioaneEUR) ș acțiuni directe întreprinse de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei (532de milioaneEUR).
Rolul Parlamentului European
Rolul Parlamentului în procesul decizional în conformitate cu Tratatul Euratom este limitat, deoarece dispune doar de competențe de consultare. Cu toate acestea, Parlamentul a pus mereu accentul pe necesitatea de a clarifica repartizarea responsabilităților între instituțiile UE ș statele membre ș de a consolida cadrul UE privind diversele aspecte legate de instalațiile nucleare, precum ș pe importanța îmbunătățirii cerințelor legate de siguranță ș protecția mediului.
Î , Parlamentul a sprijinit decizia Comisiei de a impune realizarea de teste de rezistență pentru centralele nucleare din Europa. a fost adoptată în plen la 14martie2013, în care s-au scos în evidență limitările testelor de rezistență efectuate de Comisie în2012 ș s-a solicitat includerea unor criterii suplimentare, în special privind deteriorarea materialelor, eroarea umană ș problemele ce pot afecta recipientele reactoarelor. Parlamentul a solicitat punerea în aplicare integrală a măsurilor de îmbunătățire a siguranței.
Î , adoptată în primă lectură, Parlamentul a sprijinit propunerea Comisiei de a introduce o interdicție totală a exporturilor de deșeuri radioactive, în timp ce Consiliul a fost în favoarea permiterii exporturilor în condiții foarte stricte.
La 14martie2013, în urma dezastrului de la Fukushima, în (testele de rezistență), Parlamentul a sprijinit decizia Comisiei de a supune instalațiile nucleare europene unor „teste de rezistență”, dar a criticat anvergura redusă a acestora ș a solicitat includerea în viitor a unor criterii suplimentare.
Î , adoptată în primă lectură, Parlamentul a solicitat din nou modificarea temeiului juridic. Astfel, a fost extins domeniul de aplicare al directivei pentru a include orice expunere la radiații, fie aceasta planificată, existentă, accidentală sau în situații de urgență, au fost impuse limite mai stricte pentru dozele de expunere permise ș au fost majorate sancțiunile ș despăgubirile în cazul în care au loc prejudicii. Totodată, a fost îmbunătățit sistemul de informare a publicului.
La 21aprilie2021, Comisia a adus o serie de modificări Regulamentului UE privind taxonomia [], care intrase în vigoare în iulie2020, semnalând includerea în taxonomie a energiei nucleare. Normele respective, prevăzute într-un act delegat privind taxonomia în domeniul climei [, stabilesc criterii detaliate privind finanțarea ecologică, dar lasă la latitudinea Parlamentului luarea unei decizii separate, într-o etapă ulterioară, privind gazele naturale ș energia nucleară.
La 1martie2022, în , Parlamentul a respins categoric „retorica rusă care face aluzie la posibila recurgere la arme de distrugere în masă”, reamintind Rusiei obligațiile sale internaționale ș avertizând cu privire la pericolele unei escaladări nucleare a conflictului.
Î , inclusiv cele mai recente evoluții ale războiului din Ucraina ș sancțiunile UE împotriva Rusiei ș punerea lor în aplicare, Parlamentul a solicitat măsuri punitive suplimentare. Printre acestea se numără „un embargo deplin imediat asupra importurilor de petrol, cărbune, combustibil nuclear ș gaze din Rusia”, însoțit de un plan de asigurare a securității aprovizionării cu energie a UE, precum ș de o strategie de „retragere a sancțiunilor în cazul în care Rusia ia măsuri în vederea restabilirii independenței Ucrainei [...]”. Parlamentul a condamnat, de asemenea, preluarea de către Rusia a instalațiilor ș siturilor nucleare active sau dezafectate de pe teritoriul Ucrainei.
La 11iulie2022, după ce a adoptat o obiecție la , care a inclus, în condiții stricte, pe lista activităților economice reglementate de taxonomia UE anumite activități din domeniul energiei nucleare ș al gazelor, Parlamentul a decis să nu se opună propunerii Comisiei.
Negocierile interinstituționale privind au condus la un acord între Consiliu ș Parlament privind contractele pentru diferență (CFD) pentru a încuraja investițiile în energie. Ca parte a acestor CFD-uri, autoritățile publice îi vor despăgubi pe producătorii de energie dacă prețurile de pe piață scad prea brusc, dar colectează plăți de la aceștia în cazul în care prețurile sunt prea ridicate. CFD-urile pot fi utilizate pentru toate investițiile în producția de energie electrică nouă, fie din surse regenerabile, fie din energie nucleară. Parlamentul a adoptat acest acord în cadrul sesiunii sale plenare din 11aprilie2024.
Pentru informații suplimentare pe acest subiect consultați site-ul web al Comisiei pentru industrie, cercetare ș energie.
Corinne Cordina