PROPUNERE DE REZOLUȚIEreferitoare la Cartea albă privind viitorul apărării europene
5.3.2025-()
în conformitate cu articolul 136 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
Reinier VanLanschot, Mārtiņš Staķis, Ville Niinistö, Damian Boeselager, Hannah Neumann, Maria Ohisalo, Sergey Lagodinsky, Virginijus Sinkevičius
în numele Grupului Verts/ALE
Consultaţi, de asemenea, propunerea comună de rezoluţieRC-B10-0146/2025
10‑0147/2025
Rezoluția Parlamentului European referitoare la Cartea albă privind viitorul apărării europene
()
Parlamentul European,
–având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei,
–având în vedere recomandarea sa din 8 iunie 2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, privind politica externă, de securitate și de apărare a UE după războiul de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei[1],
–având în vedere Carta ONU,
–având în vedere Busola strategică pentru securitate și apărare, adoptată de Consiliu la 21 martie 2022,
–având în vedere raportul lui Sauli Niinistö, consilier special al președintei Comisiei Europene, din 30 octombrie 2024 intitulat „Safer Together: Strengthening of Europe’s Civilian and Military Preparedness and Readiness” (Mai în sigur împreună: Consolidarea pregătirii și disponibilității civile și militare ale Europei),
–având în vedere articolul136 alineatul(2) din Regulamentul său de procedură,
A.întrucât președinta Comisiei Europene l-a însărcinat pe comisarul pentru apărare și spațiu și pe Înalta Reprezentantă al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să prezinte o carte albă privind viitorul apărării europene;
B.întrucât de mai mult de un deceniu Parlamentul și experții solicită o carte albă privind apărarea;
C.întrucât Busola strategică a fost redactată și negociată în principal înainte de 24februarie2022; întrucât Busola strategică este o strategie foarte amplă care oferă puține orientări cu privire la nevoia urgentă de a realiza pregătirea pentru apărare și de a asigura capacitățile de descurajare și apărare pentru a se pregăti pentru cea mai urgentă situație militară;
D.întrucât există o nevoie urgentă de a consolida controlul parlamentar al apărării europene pentru a garanta o bază democratică solidă pentru acest domeniu politic esențial;
E.întrucât actorii industriali europeni din domeniul apărării se confruntă cu provocări, dar au avut și ocazia de a profita de o cerere mult mai mare de produse din domeniul apărării începând cu februarie2022, ceea ce a condus la profituri record, în special în rândul contractanților principali;
F.întrucât întreprinderile nou-înființate și întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) inovatoare din domeniul apărării și cu dublă utilizare nu au putut beneficia, de fondurile sau comenzile relevante ale UE și de finanțarea din partea guvernelor naționale în comparație cu contractanții principali;
G.întrucât eforturile combinate de cheltuieli militare ale statelor membre ale UE depășesc deja eforturile Rusiei, dar suferă din cauza lipsei de economii de scară și de concentrare, fapt care pune în evidență necesitatea unei eficiențe sporite și a raționalizării cheltuielilor militare, pe lângă nevoia de noi investiții;
H.întrucât numeroasele recomandări concrete cuprinse în raportul Niinistö ar trebui să ghideze activitatea privind Cartea albă și pentru că raportul prezintă o abordare cuprinzătoare și holistică a gradului de pregătire care cuprinde toate aspectele civile și militare; întrucât raportul subliniază că UE nu are un plan cu privire la ceea ce trebuie făcut în cazul unui atac armat împotriva unui stat membru și că UE nu dispune în prezent de capacitatea cuprinzătoare de a reuni toate resursele necesare ale UE într-un mod coordonat în toate compartimentările instituționale și operaționale;
I.întrucât amenințările hibride sunt concepute pentru a funcționa în zona gri dintre pace și război, combinând metode convenționale și neconvenționale, cum ar fi sabotajul, spionajul și infiltrarea politică, pentru a submina stabilitatea și reziliența UE; întrucât atacurile cibernetice au devenit un element central al acestor campanii, exploatând digitalizarea tot mai mare a sectoarelor critice, cum ar fi asistența medicală, finanțele și energia, cauzând perturbări în cascadă cu posibile consecințe economice și societale grave; întrucât acțiunile de manipulare a informațiilor și ingerințele străine completează aceste operațiuni prin răspândirea dezinformării și a propagandei pentru a eroda încrederea în instituțiile democratice și a polariza opinia publică; întrucât complexitatea, frecvența și intensitatea tot mai mari ale acestor amenințări subliniază necesitatea urgentă de a identifica și de a pune în aplicare soluții eficace pentru a apăra securitatea și reziliența UE;
J.întrucât războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei este un semnal de alarmă pentru UE, prezentând o amenințare imediată la adresa ordinii europene și mondiale de securitate și a securității UE și a statelor sale membre; întrucât acest conflict demonstrează nevoia urgentă ca statele membre să definească o percepție comună a amenințărilor și să dea dovadă de solidaritate reală cu statele membre aflate în prima linie;
K.întrucât capacitatea UE de a lua măsuri decisive ca răspuns la amenințările externe a fost afectată în mod repetat de cerința unanimității, anumite state membre blocând sau întârziind ajutorul militar critic acordat Ucrainei, subminând, prin urmare, securitatea europeană;
L.întrucât administrația Trump propune normalizarea legăturilor cu Rusia și a amenințat că va retrage armata SUA de pe continentul european; întrucât se pare că administrația SUA a încetat să mai fie un aliat fiabil în cadrul NATO, ceea ce are repercusiuni negative asupra apărării teritoriale colective a membrilor săi,
1.subliniază gravitatea amenințărilor la adresa securității continentului european, care au atins un nivel fără precedent de la cel de-al Doilea Război Mondial; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea fracturilor geopolitice, inclusiv în Occident, la noile și reînnoitele ambiții imperialiste de dominație ale puterilor autoritare, la rivalitatea sistemică dintre marile puteri, la unilateralismul naționalist, la utilizarea primară și tot mai frecventă a forței și a violenței de către anumite state și actori nestatali pentru a-și promova obiectivele și interesele politice sau pentru a soluționa litigii;
2.reamintește că UE este un proiect de pace și ar trebui să acționeze în favoarea păcii și stabilității, condamnând în același timp agresiunea; subliniază că, pentru a realiza pacea și stabilitatea, trebuie să sprijinim Ucraina și să devenim noi înșine mai rezilienți;
3.consideră că războiul de agresiune împotriva Ucrainei a făcut parte din planul lui Putin de a remodela arhitectura de securitate euro-atlantică și că, datorită apărării eroice a poporului ucrainean, acest plan a fost subminat;
4.subliniază că actele de sabotaj ale Rusiei împotriva infrastructurii europene critice, precum și manipularea și ingerința Rusiei în țările UE și NATO au crescut semnificativ; subliniază că experții consideră că Rusia ar putea să își intensifice și mai mult actele agresive și, de asemenea, să atace statele membre ale UE cu forțe armate convenționale în următorii ani;
5.regretă faptul că președintele Statelor Unite a sugerat că SUA ar putea încerca să anexeze Groenlanda, ceea ce ar încălca dreptul internațional, ar crea o mare instabilitate pentru guvernul și poporul Groenlandei și pentru întreaga regiune, exacerbând deteriorarea relațiilor din cadrul Alianței atlantice;
6.solicită, prin urmare, UE să își intensifice eforturile de schimbare a traiectoriei războiului Rusiei împotriva Ucrainei și să stabilească condițiile pentru o pace justă, cuprinzătoare și durabilă bazată pe condițiile Ucrainei; subliniază că înfrângerea Rusiei în Ucraina și asigurarea succesului viitor al Ucrainei sunt investițiile cele mai eficace și mai rentabile în securitatea europeană pe termen scurt și mediu;
7.îndeamnă statele membre să furnizeze Ucrainei mai multe arme și muniții, în cantități cât mai mari și cât mai curând posibil, pentru a permite Ucrainei să își elibereze teritoriul și să descurajeze alte atacuri rusești;
8.solicită ca o creștere rapidă și semnificativă a finanțării sprijinului militar pentru Ucraina să devină o componentă esențială și structurală a Cărții albe; invită statele membre să intensifice investițiile directe în capacitatea industriei ucrainene de apărare de a produce în masă produse esențiale din domeniul apărării (modelul danez), în special drone, sisteme de apărare aeriană, artilerie și capacități de atac pe distanțe lungi; propune alocarea unui buget specific de mai multe miliarde de euro pentru Instrumentul de sprijin pentru Ucraina al Programului privind industria europeană de apărare (EDIP), rezervat exact în acest scop; subliniază necesitatea de a explora căi legale pentru confiscarea integrală a activelor înghețate ale cetățenilor ruși și ale Băncii Centrale a Rusiei pentru a fi utilizate ca granturi pentru cheltuielile Ucrainei pentru nevoile sale de apărare și reziliență și pentru reconstrucția sa, în conformitate cu dreptul internațional; condamnă dreptul de veto impus de guvernul ungar Instrumentului european pentru pace (IEP), care blochează peste 6 miliarde EUR și face ca IEP să fie aproape inutil; subliniază, de asemenea, necesitatea urgentă de a lua în considerare și opțiunea de a crea un acord ad-hoc alternativ pentru țările europene care doresc să sprijine militar Ucraina și să finanțeze acest ajutor în comun;
9.solicită includerea în Cartea albă a unui plan care să descrie modul în care integrarea industriei ucrainene de apărare în baza industrială și tehnologică de apărare a UE (EDTIB) poate fi operaționalizată în modul cel mai rapid și mai eficient; reamintește că este urgent să se finanțeze în mod corespunzător instrumentul EDIP pentru Ucraina; propune, de asemenea, furnizarea de asigurări de război pentru proiectele critice EDTIB din Ucraina; propune includerea periodică a funcționarilor Ministerului Apărării din Ucraina cu statut de observatori la reuniunile formațiunilor relevante ale Consiliului;
10.se așteaptă ca Cartea albă privind apărarea UE să definească un nou cadru și măsura în care UE trebuie să asigure pregătirea în materie de apărare și, având în vedere cele mai grave situații militare, să pregătească UE să descurajeze potențialii agresori, să se apere și să ajute aliații NATO care sunt și state membre ale UE să devină un pilon european credibil în NATO;
11.subliniază că a sosit momentul să se utilizeze procesul Cărții albe pentru a defini în mod clar ce înseamnă o veritabilă uniune europeană a apărării; reamintește că adoptarea Busolei strategice a fost doar un punct de plecare, dar că punerea sa în aplicare rămâne indispensabilă și necesită o actualizare pentru a reflecta obiectivele de descurajare și de pregătire pentru apărare;
12.regretă reticența Consiliului și a statelor membre ale UE în ceea ce privește abordarea provocărilor structurale profunde ale peisajului industrial european de apărare și lipsa de ambiție în ceea ce privește cooperarea dintre forțele lor armate la nivelul UE; invită statele membre să își unească forțele și să sprijine un salt calitativ către un cadru de apărare foarte ambițios și cuprinzător;
13.salută, în principiu, anunțurile făcute de președinta Comisiei la 4martie2025 cu privire la inițiativa „Rearmarea Europei”; subliniază, cu toate acestea, că investițiile planificate ar trebui să abordeze lipsa de cooperare și coordonare între statele membre, inclusiv măsuri care să garanteze interoperabilitatea deplină și să facă din achizițiile publice comune o regulă;
14.îndeamnă Comisia, Vicepreședinta Comisiei/Înalta Reprezentantă a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și statele membre să utilizeze procesul Cărții albe pentru a defini un cadru cuprinzător, compus cel puțin din următoarele componente-cheie:
(a)o descriere precisă a scenariilor în care UE și statele sale membre ar utiliza instrumente militare și de securitate care includ cele mai recente evaluări ale riscurilor și amenințărilor și care variază de la cele mai extreme situații militare până la gestionarea crizelor în străinătate,
(b)elemente ale unei doctrine militare care descriu în detaliu misiunile militare legate de diferitele scenarii, inclusiv cooperarea cu NATO, în special printr-o operaționalizare mai precisă și exerciții de rutină pentru scenarii în temeiul articolului 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
(c)obiective militare principale revizuite și adaptate, în strânsă coordonare cu procesul NATO de planificare a apărării, precum și o descriere precisă a cantității și calității necesare a personalului militar, inclusiv a cerințelor de instruire și a capacităților militare esențiale care sunt pe deplin sincronizate cu noul model al forțelor NATO în ceea ce privește țările NATO din UE, cum ar fi factorii de sprijin strategic, dar și stocurile de muniții, pentru a îndeplini obiectivele actuale de generare de forțe,
(d)propuneri privind structurile de cooperare ale forțelor armate care depășesc acordurile ad-hoc, cum ar fi grupurile de luptă ale UE, inclusiv consolidarea Capacității de desfășurare rapidă (RDC), factori de sprijin strategic cu echipaj multinațional (pe baza modelului sistemului aerian de avertizare și control – AWACS) la nivelul UE și unități militare multinaționale permanente suplimentare cu capacități suficiente pentru a asigura descurajarea și apărarea,
(e)o descriere a parametrilor-cheie necesari pentru instituirea unei piețe unice a apărării eficiente și competitive, care ar ajuta statele membre să atingă obiectivele principale în materie de capacități necesare pentru pregătirea deplină pentru apărare și să echipeze aliații noștri cei mai apropiați, cum ar fi Ucraina;
15.subliniază că UE trebuie să adopte o abordare holistică și orizontală a securității și apărării, ținând seama de numeroasele provocări societale și sistemice cu care se confruntă, cum ar fi schimbările climatice; subliniază necesitatea unei evaluări a impactului politicilor actuale și viitoare ale UE pentru a afla cum pot sprijini mai bine securitatea și apărarea UE, inclusiv prin alte obiective strategice ale Uniunii, în special tranziția către o economie verde, digitală și justă;
16.afirmă că schimbările geopolitice majore, amplificate de revenirea războaielor la scară largă în vecinătatea noastră, au amenințat și continuă să amenințe securitatea UE și a cetățenilor săi, că statu-quo-ul nu este o opțiune și că, pentru a face față amenințărilor, UE și statele sale membre trebuie să facă din cooperarea la nivelul UE a forțelor lor armate și a industriei lor de apărare regula pentru a crea o uniune a apărării UE bazată pe capacități, care să poată depăși amenințările și atacurile la adresa securității UE;
17.este ferm convins că trebuie realizate progrese mai substanțiale în ceea ce privește operaționalizarea articolului 42 alineatul (7) din TUE și că este necesar un plan privind modul de operaționalizare a acestei politici de solidaritate în Cartea albă cu privire la caracterul specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre;
18.insistă asupra necesității de a asigura o mai bună cooperare și coordonare luând act de voința UE și a Regatului Unit de a deveni parteneri mai apropiați în materie de securitate; solicită insistent crearea unui consiliu european de securitate care să coordoneze acțiunile dintre țările care împărtășesc aceeași viziune și care doresc să devină avangarda cooperării și integrării europene în domeniul apărării; solicită ca acest consiliu european de securitate să servească drept temelie pentru o nouă uniune europeană de apărare, reunind statele membre și partenerii strategici care împărtășesc o viziune comună în materie de securitate și încredere reciprocă;
19.consideră că documentele strategice, propunerile legislative și studiile actuale, cum ar fi Busola strategică, strategia industrială europeană de apărare și raportul Niinistö, ar trebui, în cele din urmă, să inspire o viziune concretă și cuprinzătoare pentru viitorul apărării europene, inclusiv obiective, ținte și foi de parcurs specifice, care ar trebui să constituie Cartea albă;
20.solicită UE să coreleze mai bine instrumentele politicii de securitate și apărare comune (PSAC) cu instrumentele de securitate internă și să consolideze cooperarea civil-militară cu dublă utilizare la nivelul UE;
21.sprijină ferm numeroasele recomandări bune formulate în raportul Niinistö; sprijină pe deplin obiectivul raportului, care „nu este de a limita nivelul nostru de pregătire la ceea ce este convenabil din punct de vedere politic”, ci de a aborda ceea ce este necesar pentru a face față celor mai grave scenarii; insistă asupra importanței viitoarei strategii a Uniunii în materie de pregătire pentru a plasa UE pe calea unei pregătiri cuprinzătoare, inclusiv o definiție a funcțiilor societale și guvernamentale vitale la nivelul UE, elaborarea unor cerințe de bază în materie de pregătire la nivelul UE pentru aceste funcții și asigurarea coerenței planurilor sectoriale de criză la nivelul UE; recomandă, în special, recomandările raportului Niinistö care vizează capacitarea cetățenilor pentru a face să funcționeze reziliența societății, inspirate de conceptul finlandez de apărare totală;
22.solicită UE să elaboreze o evaluare a riscurilor la nivelul UE pentru a identifica amenințările transsectoriale și riscurile cu care se confruntă UE în ansamblu și sprijină integrarea principiului „pregătirii integrate” în întreaga UE; insistă asupra necesității de a elabora un „control de securitate și pregătire” obligatoriu pentru viitoarele evaluări ale impactului și „teste de rezistență” pentru legislația actuală, astfel cum propune raportul Niinistö; consideră că este necesar să se evalueze dacă există provocări specifice care subminează finalizarea la timp a proiectelor identificate ca fiind esențiale pentru descurajarea militară eficace și desfășurarea rapidă a resurselor pe flancul estic pentru situații de urgență militară;
23.invită Comisia și statele membre să analizeze fezabilitatea unui act de pregătire al UE pentru a alinia eforturile UE cu cele naționale, atunci când este posibil;
24.solicită UE și statelor membre să instituie și să desfășoare un exercițiu cuprinzător de pregătire la nivelul UE pentru a testa procesul decizional la nivel înalt și coordonarea operațională;
25.solicită ca PSAC să fie ghidată de o abordare centrată pe securitatea umană și să fie angajată în Agenda privind femeile, pacea și securitatea; subliniază importanța altor cadre multilaterale dedicate eforturilor de a construi un viitor pașnic și stabil;
26.invită statele membre să acționeze pentru eliminarea regulii unanimității în politica externă și de securitate în cadrul Consiliului; solicită modificarea articolului 46 alineatul (6) din TUE pentru a permite votul cu majoritate calificată în locul unanimității în gestionarea cooperării structurate permanente, cu excepția deciziilor care conduc la crearea de misiuni sau operațiuni militare cu mandat executiv în cadrul PSAC, pentru care trebuie menținută unanimitatea;
27.propune consolidarea rolului de supraveghere și control al Parlamentului, în conformitate cu extinderea rolului UE în domeniul apărării, inclusiv prin acte delegate pentru programele de lucru ale programelor și instrumentelor industriale de apărare actuale și viitoare, care ar permite controlul punerii lor în aplicare, în special prioritățile stabilite de Comisie în ceea ce privește proiectele privind capacitățile prioritare; solicită numirea unui reprezentant al Parlamentului în noul comitet pentru pregătirea industrială în domeniul apărării propus în EDIP care, în prezent, nu prevede niciun reprezentant;
28.consideră că UE trebuie să înțeleagă clar care este decalajul real dintre obiectivele în materie de capacități și capacitățile de apărare ale statelor membre; subliniază necesitatea de a intensifica producția industriei de apărare, precum și de a dispune de unități de producție permanent pregătite pentru a răspunde atacurilor străine sau nevoilor specifice ale partenerilor săi strategici;
29.consideră că analizele periodice ale amenințărilor reprezintă o necesitate absolută și propune sincronizarea ciclului lor de planificare cu analize periodice similare ale amenințărilor în cadrul NATO și ale principalilor parteneri din afara NATO;
30.își reiterează apelul de a consolida cooperarea UE-NATO pentru a construi o NATO mai europeană, în special prin alinierea deplină a Busolei strategice a UE și a conceptului strategic al NATO, a Planului de dezvoltare a capacităților UE și a obiectivelor de capacități ale Procesului de planificare a apărării al NATO, cu excepția domeniilor în care există interese speciale clare doar pentru UE; propune numirea unui reprezentant permanent al UE în cadrul NATO, inclusiv în cadrul comitetului militar pentru schimbul de informații și operațiunile militare respective;
31.solicită UE să abordeze lacunele și deficiențele critice în materie de capacități de apărare și să își concentreze eforturile asupra unor proiecte specifice de interes european comun care sunt prea costisitoare pentru a fi achiziționate de un singur stat membru, în special factorii de sprijin strategic strategici, dar și stocurile mari de echipamente critice, pentru a oferi o valoare adăugată reală a UE, care ar putea fi achiziționate și gestionate în comun într-un cadru al UE prin intermediul unui instrument special extrabugetar; propune, în special, crearea următoarelor capacități:
(a)sisteme integrate de apărare aeriană și de atac cu rază lungă de acțiune, în mod optim prin coordonarea dezvoltării în curs a inițiativei ESSI (European Sky Shield Initiative) cu ELSA (European Long Range Strike Approach),
(b)suprimarea sistemelor de apărare a aerului inamice (SEAD);
(c)forța de drone multitip (RPAS);
(d)război electronic;
(e)sisteme cibernetice defensive și ofensive;
(f)AWACS, realimentare aeriană și transport pe distanțe lungi;
(g)capacități de comandă, control, comunicații și computere (C4) și de informații, supraveghere și recunoaștere (ISR) și resurse spațiale esențiale pentru alertă timpurie, navigație, observare și comunicare;
(h)sistemul principal de luptă la sol (MGCS);
(i)viitorul sistem de aeronave de luptă (FCAS);
32.îndeamnă UE și statele membre să treacă de la o „abordare bazată pe flux” la o „abordare bazată pe stocuri”, cu obiective obligatorii pentru echipamentele critice de apărare; subliniază necesitatea de a asigura furnizarea sustenabilă din punct de vedere social și ecologic a materiilor prime relevante și de a pune în aplicare politici pentru a elimina lacunele dintre producție și piața forței de muncă; subliniază necesitatea urgentă de a face ca producția și stocarea muniției și a altor produse din domeniul apărării să devină mai relevante pentru securitate prin elaborarea de planuri privind modalitatea de a avea o rețea mai descentralizată și mai rezilientă și stocuri comune bazate pe „rezerve de pregătire” în regiunile care se confruntă cu un nivel mai ridicat de amenințare și cu posibilitatea unui război convențional la scară largă;
33.solicită UE să își adapteze de urgență instrumentele la noile realități prin conceperea unei capacități administrative care să acționeze mult mai rapid atunci când se confruntă cu războaie sau cu alte crize la scară largă; subliniază că acest lucru poate fi realizat prin elaborarea și instituirea de norme obligatorii, care pot fi declanșate în situații de urgență pentru a accelera procedurile administrative și juridice, și prin luarea de măsuri în partea furnizorului din lanțul de aprovizionare, pentru producerea și livrarea rapidă de bunuri militare sau construirea de proiecte de infrastructură pentru mobilitatea europeană, considerate ca fiind esențiale pentru apărare;
34.îndeamnă UE să ia măsuri imediate pentru a pune în comun resursele și expertiza în domeniul securității cibernetice, recunoscând că statele membre individuale se confruntă cu capacități limitate în acest domeniu; pledează ferm pentru dezvoltarea unei abordări europene unificate a forțelor cibernetice; insistă, de asemenea, asupra creării rapide a unor capacități cibernetice europene comune pentru a aborda în mod eficace provocările comune cu care se confruntă toate statele membre în peisajul amenințărilor care evoluează rapid, consolidând astfel reziliența colectivă și autonomia strategică a UE în domeniul digital;
35.solicită UE să utilizeze Cartea albă pentru a descrie un plan care contribuie la eliminarea obstacolelor normative naționale inutile care încetinesc mobilitatea militară, fără a submina securitatea publică; consideră că definiția mobilității militare ar trebui să se aplice infrastructurilor cu dublă utilizare care acoperă toate aspectele logistice ale mobilității și că, pentru proiectele cu dublă utilizare, ar trebui aplicate în mod corespunzător criterii adecvate în ceea ce privește dispozițiile de finanțare, în special la nivelul UE; subliniază necesitatea unor investiții semnificative în infrastructurile de mobilitate militară pentru a mări capacitățile de transport aerian de marfă, taberele, depozitele, porturile, platformele aeriene, maritime și feroviare, căile ferate, terminalele feroviare, căile navigabile, drumurile și podurile;
36.își reiterează sprijinul deplin pentru Capacitatea de desfășurare rapidă (CDR), astfel încât aceasta să atingă o capacitate operațională deplină cel târziu la jumătatea anului 2025, cu cel puțin 5000de soldați disponibili pentru sarcini de salvare și evacuare, operațiuni inițiale de intrare și stabilizare sau consolidarea temporară a misiunilor; propune modernizarea CDR prin transformarea acesteia într-o forță multinațională permanentă cu factori de sprijin strategic și comandă și control proprii, învățând din experiența eșuată a grupurilor de luptă ad-hoc ale UE;
37.invită VP/ÎR să lanseze o discuție cu statele membre pentru a crea unități multinaționale permanente suplimentare pentru a răspunde evoluției peisajului amenințărilor la adresa UE de la decizia de a crea CDR, în special având în vedere recenta apropiere între Trump și Putin și declarațiile privind Groenlanda, care au sporit nevoia de descurajare și apărare europeană eficace pentru a face față celor mai extreme situații militare;
38.propune consolidarea actualului Eurocorps și transformarea acestuia într-un corp multinațional cu factori de sprijin strategic și comandă și control proprii, la care brigăzile naționale pot fi atașate permanent cu echipamente standardizate și achiziționate în comun; subliniază că un astfel de corp european multinațional poate permite statelor membre mai mici să își îndeplinească obiectivele actuale de generare de forță, să ofere industriei cerere agregată prin comenzi de echipamente standardizate și la scară largă și să ofere UE propria capacitate axată pe descurajare și apărare, inclusiv pentru țările candidate;
39.propune crearea unor factori de sprijin strategic echipați și deținuți în comun la nivelul UE, pe baza modelului AWACS al NATO, care sunt prea costisitori pentru fiecare stat membru în parte și importanți pentru securitatea UE în ansamblu;
40.solicită transformarea Comandamentului european de transport aerian într-o „flotă aeriană a UE de răspuns în situații de criză”, care să cuprindă aeronave militare de transport deținute la nivel european și puse la dispoziția statelor membre pentru desfășurarea de echipamente sau trupe, evacuări de urgență sau misiuni de securitate civilă;
41.își reiterează apelul ca Capacitatea militară de planificare și conducere (MPCC) să beneficieze de spații și personal adecvate, de planificare, comandă și control sporite și de sisteme eficace de comunicare și informare;
42.solicită ca un concept mai ambițios pentru instruirea militară și elementele relevante de planificare, comandă și control la nivelul UE să facă parte din planul de acțiune al cărții albe, cum ar fi o MPCC complet echipată și dotată cu personal corespunzător; consideră că UE trebuie să extindă instruirea forțelor ucrainene în conformitate cu nevoile Ucrainei, pentru a sprijini un nivel mai ridicat de coordonare operațională între unități, pentru a avea cea mai eficace instruire militară cu putință și pentru a crea condiții pentru ca forțele armate europene să învețe din experiența armatei ucrainene;
43.îndeamnă statele membre ale UE să decidă asupra unei viziuni unitare și clare pe termen mediu și lung pentru industria europeană de apărare, menită să contribuie la îndeplinirea obiectivelor principale în materie de capabilități;
44.subliniază nevoia urgentă de a schimba modul în care sunt puse în aplicare programele industriale de apărare în întreaga UE; consideră că este extrem de important să se sincronizeze programele lor de lucru cu obiectivele principale revizuite pentru a se putea concentra asupra lacunelor celor mai urgente și importante din punct de vedere militar în materie de capabilități; subliniază importanța depășirii unei distribuiri foarte largi a resurselor financiare limitate și necesitatea de a preveni orice noi „surse duble de aprovizionare” sau suprapuneri similare la nivelul UE care s-ar adăuga unui număr mare de suprapuneri în Europa și ratei scăzute de eficiență a bazei industriale de apărare, care este încă fragmentată;
45.evidențiază că trebuie mărite capacitățile și resursele și că fragmentarea pieței apărării trebuie eliminată prin crearea unei piețe unice pentru apărare, în care să se aplice norme comune obligatorii care să garanteze concurența loială și interoperabilitatea deplină a produselor din domeniul apărării; împărtășește opinia exprimată în raportul lui Mario Draghi privind viitorul competitivității europene, potrivit căreia UE trebuie să stimuleze urgent competitivitatea în acest sector prin diverse mijloace, cum ar fi fuziunile (inspirate de cele mai bune practici, cum ar fi cea a Airbus) și o mai mare concurență între firmele de apărare ancorate în mod tradițional la nivel național, și să decidă cu privire la stimulentele direcționate către industria de apărare a UE pentru investiții publice și private suficient de mari în securitate și apărare;
46.consideră că cartea albă ar trebui să se bazeze pe Strategia privind industria europeană de apărare (EDIS), în special pe EDIP, și să dezvolte, de asemenea, un concept pentru un plan de urgență pentru cooperare economică în timp de război, pentru a pregăti sprijinul reciproc în cazul unor crize de securitate la scară largă și pentru a aprofunda comunicarea economică în timpul războiului pentru a oferi alerte timpurii cu privire la amenințările dure, hibride și cibernetice;
47.subliniază că o piață europeană unică a apărării este o prioritate, deoarece fragmentarea și lipsa competitivității afectează capacitatea UE de a-și asuma o mai mare responsabilitate în calitate de furnizor de securitate; regretă că nici programele industriale de apărare ale UE, nici creșterea bugetelor naționale de apărare nu au condus la o creștere bruscă a cooperării industriale în domeniul apărării la nivelul UE, ceea ce ar fi permis statelor membre să își atingă propriile obiective de cooperare pentru 2007, astfel cum au fost stabilite în cadrul Agenției Europene de Apărare (AEA); reamintește nivelurile scăzute persistente ale colaborării europene începând cu 24februarie2022, care, pentru cercetare și dezvoltare au fost de 14% în 2022 și 6% în 2023, iar pentru achizițiile publice comune de 18% în 2023, în timp ce AEA nu a fost în măsură să furnizeze date pentru 2023 (dar a subliniat că a existat o „încetinire temporară”); subliniază necesitatea urgentă de a analiza motivele refuzului statelor membre de a utiliza cooperarea la nivelul UE și de a o considera principalul instrument pentru investițiile în domeniul apărării;
48.sprijină ferm ideea potrivit căreia cooperarea la nivelul UE trebuie să devină regulă în sectorul industrial european al apărării și că este necesară angajarea în obiective numerice concrete de cooperare, astfel cum sunt prezentate în EDIS, care să se axeze în special pe achizițiile publice comune (cel puțin 40% până în 2030), pe comerțul intra-UE (cel puțin 35% până în 2030) și pe achizițiile publice de produse din domeniul apărării fabricate în UE (cel puțin 50% până în 2030 și 60% până în 2035);
49.îndeamnă Comisia și Consiliul să abordeze dubla provocare a producției comune de echipamente militare și a utilizării efective a acestora în toate statele membre; solicită o strategie cuprinzătoare pentru a garanta o interoperabilitate mai mare prin promovarea standardelor civile și militare convenite, cum ar fi acordurile de standardizare ale NATO, în cadrul programelor industriale de apărare ale UE; solicită angajamentul de a lega finanțarea instrumentelor actuale și viitoare de standardizarea și convergența certificării de către statele membre ale NATO și de a spori precizia standardelor actuale; invită Comisia să prezinte planuri concrete pentru a depăși obstacolele din calea interoperabilității și pentru a asigura utilizarea eficientă a echipamentelor produse în comun de către toate statele membre participante;
50.insistă asupra importanței proiectelor europene de interes comun în domeniul apărării, astfel cum sunt prezentate în EDIP, care sunt esențiale pentru nivelul de pregătire al apărării europene; consideră că acestea ar trebui să sprijine capacitățile industriale și tehnologice care stau la baza priorităților comune în materie de capabilități și care nu pot fi puse în aplicare singure, cum ar fi factorii determinanți strategici; propune ca, pe baza obiectivelor principale ale capabilităților, comisarul pentru apărare să creeze un „plan de rezultate” clar, care să enumere obiective cuantificate relevante nu numai pentru factorii determinanți strategici, ci și pentru cele mai critice nevoi de echipamente la scară largă, cum ar fi MGCS, FCAS, ESSI și ELSA, care ar urma să fie apoi achiziționate și menținute în comun pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului, pentru a realiza economii de scară și interoperabilitate în modul cel mai eficace și mai rapid;
51.consideră că o industrie europeană de apărare competitivă și rezilientă va duce și la o restructurare a peisajului industrial, inclusiv prin fuziuni, ceea ce ar reduce și numărul de programe paralele care risipesc resurse financiare și ar duce la o mai bună distribuție regională a locurilor de producție; consideră că politicile noastre de apărare ar trebui să încurajeze dezvoltarea centrelor de excelență ale UE, inclusiv în conformitate cu criteriile descentralizării, securității și rezilienței; subliniază nevoia de a stimula masiv întreprinderile nou-înființate, întreprinderile în curs de extindere și IMM-urile din sector, ca o prioritate și ca element structural al secțiunii din cartea albă referitoare la piața unică a apărării; evidențiază că, pentru actorii consacrați sau sistemici din sectorul apărării, investițiile publice ar trebui să fie însoțite de garanții suplimentare pentru a se asigura că banii publici sunt reinvestiți și nu sunt utilizați pentru a genera profituri pentru acționarii lor, cum ar fi prin impozitele pe profitul excepțional;
52.propune crearea unor clustere europene regionale EDTIB care să reunească instalațiile de cercetare, dezvoltare, producție și întreținere pentru a crea economii de scară regionale și domenii de interes pentru specializarea tehnologică; solicită ca aceste clustere să fie răspândite strategic în întreaga UE pentru a permite continuarea producției în perioade de criză și pentru a distribui mai uniform oportunitățile economice pentru IMM-uri și statele membre cu industrii de apărare relativ mici; cere ca aceste clustere să fie aliniate la propunerea EDIP privind structura pentru un program european de armament;
53.solicită o mai mare coerență în sprijinirea întreprinderilor prin reducerea sarcinilor administrative inutile și a birocrației și prin asigurarea unui acces mult mai ușor pentru întreprinderile cu capitalizare mică și medie din sectorul apărării;
54.cere crearea unei strategii cuprinzătoare pentru a valorifica instrumentele actuale, cum ar fi Mecanismul de capitaluri proprii în domeniul apărării și noile inițiative, cum ar fi Fondul EDIP pentru accelerarea transformării lanțurilor de aprovizionare în sectorul apărării; solicită angajamente concrete pentru a crește cuantumul finanțării per IMM, asigurând în același timp transparența și responsabilitatea; cere să se pună în aplicare mecanisme solide de monitorizare pentru a se asigura că fondurile stimulează inovarea și competitivitatea în rândul IMM-urilor fără a denatura piața; solicită, în plus, să se raporteze periodic cu privire la impactul și eficacitatea acestor instrumente financiare în sprijinirea întreprinderilor nou-înființate și a IMM-urilor din industria de apărare și din sectorul produselor cu dublă utilizare;
55.invită Comisia să conceapă un succesor al Fondului european de apărare (FEA), care să sprijine cercetarea și inovarea comune de-a lungul întregului lanț de aprovizionare și să stabilească condițiile pentru a gestiona provocările tehnologice și a oferi soluții europene la principalele lacune în materie de capabilități; solicită înființarea unei agenții a Comisiei cu un accent special pe cercetare și dezvoltare cu potențial de dublă utilizare, inspirându-se din Agenția SUA pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării; subliniază că trebuie să se pună un accent puternic pe sprijinul la nivelul UE pentru tehnologia cea mai disruptivă și inovatoare prin crearea unui centru de accelerare pentru cercetarea, dezvoltarea și testarea unor noi tehnologii revoluționare de apărare, care ar contribui, de asemenea, la competitivitatea economică, reunind industria, guvernele și comunitatea de experți; evidențiază că această organizație ar trebui să promoveze o cultură a asumării de riscuri și să fie foarte flexibilă prin concepție; propune, ca un prim pas, ca alocarea de fonduri să se concentreze pe un număr limitat de proiecte critice, inclusiv pe capabilități de apărare decarbonizate și pe noi capacități de descurajare;
56.solicită consolidarea rezilienței energetice și a dimensiunii legate de tranziția climatică și de mediu în cadrul succesorului FEA, precum și imunizarea la schimbările climatice și decarbonizarea (acoperind atât adaptarea, cât și atenuarea) apărării UE începând cu momentul conceperii și în cadrul celor cinci dimensiuni: operațională, planificarea și dezvoltarea capabilităților, implicarea mai multor părți interesate, guvernanța și cercetarea și dezvoltarea, în beneficiul performanței capabilităților militare, al rezilienței forțelor armate și, prin urmare, al competitivității EDTIB;
57.este profund convins că instrumentele de la nivelul UE ar trebui să acorde prioritate IMM-urilor și întreprinderilor nou-înființate din sectorul produselor cu dublă utilizare și al apărării și să mărească foarte mult sprijinul acordat acestora; subliniază nevoia de a sprijini IMM-urile și întreprinderile nou-înființate să introducă pe piață prototipuri testate cu succes, inclusiv să-și extindă producția; subliniază că trebuie să se elimine deficitul actual de finanțare în ceea ce privește aceste măsuri importante care ar consolida EDTIB, inclusiv în strânsă cooperare cu baza industrială tehnologică și de apărare ucraineană;
58.insistă asupra necesității de a elimina barierele din calea intrării pe piață a produselor din domeniul apărării în întreaga UE prin revizuirea directivelor privind transferul de produse din domeniul apărării și achizițiile publice în domeniul apărării; invită Comisia să propună acțiuni pentru un acces mai bun pe piață, o cooperare transfrontalieră mai bună și o securitate mai mare a aprovizionării, inclusiv prin armonizarea politicilor naționale de export;
59.subliniază că trebuie să se dezvolte o politică eficace în domeniul armamentului la nivelul UE, care să includă instituirea unei dimensiuni comerciale externe funcționale și eficace care să vizeze sprijinirea partenerilor care se confruntă cu amenințări din partea regimurilor autoritare agresive și să împiedice livrările de arme către regimuri agresive nedemocratice și regimuri care le utilizează ilegal, astfel cum au fost evaluate în temeiul dreptului internațional relevant în domeniul drepturilor omului și al dreptului umanitar, în conformitate cu cele opt criterii actuale din Poziția comună a Consiliului privind exporturile de arme[2]; subliniază că trebuie să se depășească interpretarea foarte restrictivă și națională a articolului346 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) în acest sens;
60.invită statele membre să participe activ la un mecanism de ordonare a priorităților pentru producția de apărare, care să se bazeze pe cartografierea capabilităților de securitate și apărare pentru a contribui la prioritizarea comenzilor, a contractelor și a recrutării de angajați în situații de urgență;
61.este ferm convins că o preferință europeană trebuie să fie piatra de temelie a politicilor UE legate de piața europeană a apărării, ca un imperativ strategic menit să protejeze know-how-ul european; subliniază că principiul preferinței europene trebuie să se reflecte în reglementările UE în domeniul apărării în criterii de eligibilitate clare și lipsite de ambiguitate; subliniază, cu toate acestea, că excepțiile pentru contingențele militare de urgență și proiectele critice pentru asigurarea pregătirii în domeniul apărării ar trebui integrate în aceste criterii;
62.solicită un instrument de răspuns în situații de criză pentru asigurarea suveranității europene, bazat pe modelul Legii SUA privind producția în domeniul apărării, astfel încât UE să dispună de un instrument care să poată fi activat pentru a reacționa rapid la nevoile de urgență pe timp de război sau de criză; solicită ca un astfel de instrument să includă următoarele componente-cheie:
(a)achiziții publice comune de produse specifice din domeniul apărării;
(b)acordarea de prioritate furnizării de materiale critice și comenzilor specifice pentru lanțuri de aprovizionare specifice, cum ar fi munițiile de artilerie;
(c)accelerarea procedurilor administrative și juridice pentru deplasarea echipamentelor militare și a trupelor și, acolo unde este posibil, construirea de proiecte (de infrastructură) critice pentru mobilitatea militară sau alte domenii prioritare de pregătire militară, evitând în același timp eludarea dispozițiilor privind protecția mediului și consolidând garanțiile necesare;
63.regretă lipsa de voință a statelor membre de a investi în cooperarea la nivelul UE și le îndeamnă să atingă obiectivele UE în materie de securitate și apărare; subliniază că costul lipsei de pregătire pentru situațiile militare extreme ar fi mai mare decât costul pregătirii decisive a UE; reamintește că cheltuielile agregate pentru apărare ale UE sunt insuficiente și că foarte puține cheltuieli naționale pentru apărare sunt coordonate sau chiar puse în comun cu alte state membre sau investite în proiecte europene de colaborare; solicită UE și statelor membre să colaboreze și să convină asupra unor măsuri și mijloace concrete pentru investiții publice și private pe termen scurt și lung;
64.constată că, potrivit Președintei Comisiei, deficitul de cheltuieli pentru apărare se ridică în prezent la 500de miliardeEUR pentru următorul deceniu, dar că, dacă UE trebuie să își dezvolte propriile capabilități militare, experții estimează că această sumă va trebui să crească semnificativ; subliniază că bugetul UE nu poate acoperi singur această lacună, dar are un rol important de jucat;
65.subliniază că creșterea investițiilor în apărare nu ar trebui să concureze cu alte priorități de investiții publice, inclusiv cu cheltuielile sociale, coeziunea teritorială și tranziția climatică, care sunt toate relevante pentru securitatea noastră europeană; reiterează că cea mai eficientă modalitate de a menține astfel de priorități este de a elibera noi investiții pentru apărare, mai degrabă decât de a reorienta finanțarea deja alocată; reamintește, de asemenea, că orientările în materie de finanțare ar trebui să fie ancorate într-o abordare a rezilienței la nivelul întregii societăți și, prin urmare, trebuie să fie sprijinite pe scară largă de cetățenii europeni și că acest sprijin trebuie să fie sustenabil pe termen lung;
66.se opune oricărei propuneri care vizează reorientarea fondurilor politicii de coeziune de la obiectivele lor pe termen lung și reamintește că numai întărirea structurii sociale și economice a Europei și reducerea disparităților teritoriale vor contribui la dezvoltarea echilibrată și la stabilitatea tuturor regiunilor UE și, în cele din urmă, vor consolida capacitatea UE de a se apăra împotriva dezinformării și a influenței străine;
67.sprijină anunțul Președintei Comisiei de a crea un nou instrument financiar al UE pentru a ajuta statele membre să își majoreze cheltuielile pentru apărare prin împrumuturi sprijinite de bugetul UE; ia act de intenția de a institui un astfel de nou instrument în temeiul articolului122 din TFUE; reamintește că, deși Instrumentul de redresare al UE, care a alocat fonduri împrumutate diferitelor programe ale UE, a fost instituit printr-un regulament al Consiliului în temeiul articolului122 din TFUE, diverse programe ale UE cărora le-au fost alocate resursele, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență, au fost adoptate prin „codecizie”, în temeiul articolului175 din TFUE; invită Comisia să adopte o structură juridică similară, respectând procedura legislativă ordinară și asigurând legitimitatea democratică a oricărui nou instrument de finanțare al UE pentru apărare;
68.salută extinderea în continuare a criteriilor de eligibilitate ale Grupului Băncii Europene de Investiții (BEI) la produsele cu dublă utilizare; salută Inițiativa strategică pentru securitatea europeană din 2022 a Grupului BEI, care vizează sprijinirea inovării în domeniul tehnologiilor cu dublă utilizare; subliniază că investițiile BEI ar trebui să se concentreze asupra proiectelor inovatoare, dar nu asupra produselor de unică folosință, cum ar fi muniția; subliniază că creșterea investițiilor BEI în sectorul apărării poate încuraja investițiile băncilor comerciale în acest sector; invită Grupul BEI să revizuiască impactul extinderii noii sale politici privind produsele cu dublă utilizare și insistă asupra faptului că orice extindere suplimentară a împrumuturilor în acest sector ar trebui să aibă loc numai dacă aceasta nu are un impact negativ asupra costurilor globale de finanțare ale băncii sau ale rezervei sale de investiții sau asupra contribuției la finanțarea investițiilor necesare pentru a-i permite UE să își atingă obiectivele climatice;
69.consideră că, în completarea datoriei comune, împrumuturile suplimentare pentru apărare ar trebui gestionate într-o bancă separată, deoarece investițiile în apărare nu pot fi considerate, în principiu, o investiție de mediu, socială și de guvernanță; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să înființeze de urgență o nouă bancă de apărare, după modelul Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare, care ar putea gestiona perspectiva globală de asigurare a împrumuturilor pentru apărare, protejând în același timp alte investiții și permițând aliaților să se alăture;
70.ia act de anunțul Președintei Comisiei privind „activarea clauzei derogatorii pentru investițiile în apărare”; subliniază că, având în vedere alte priorități politice presante, clauza derogatorie trebuie aplicată într-un mod care să garanteze că creșterea cheltuielilor de apărare nu duce la reduceri în alte domenii și este condiționată de cheltuirea sa pentru dezvoltarea unor proiecte comune ale UE, inclusiv a infrastructurii cu dublă utilizare, cum ar fi căile ferate, sistemele prin satelit și rețelele electrice reziliente;
71.evidențiază că actualul context politic demonstrează că recent adoptatul cadru de guvernanță economică al UE privează guvernele de resursele financiare necesare pentru a răspunde provocărilor actuale și celor noi; subliniază că acordarea de prioritate unui domeniu de politică în detrimentul altuia exacerbează, în loc să atenueze, crizele multiple cu care se confruntă UE; solicită o revizuire a cadrului de norme fiscale al UE, care să ofere certitudinea finanțării pe termen lung necesară pentru investiții în promovarea tranziției juste, extinderea capabilităților europene de producție în domeniul apărării și dezvoltarea infrastructurii cu dublă utilizare, sprijinind astfel o abordare a politicii de investiții cu adevărat coordonată la nivelul UE;
72.insistă asupra faptului că nevoile urgente nu pot aștepta următorul cadru financiar multianual (CFM); consideră că, atât timp cât statele membre refuză să aloce mai multe resurse unui buget general mai mare al UE, inclusiv crearea de noi resurse proprii, și având în vedere cerința unanimității de a modifica atât Regulamentul privind CFM[3], cât și Decizia Consiliului privind resursele proprii[4], și dat fiind caracterul urgent al situației, trebuie avute în vedere fără întârziere soluții de finanțare alternativă, inclusiv:
(a)lansarea urgentă a unei discuții în vederea instituirii unui alt instrument financiar extrabugetar[5] care să reunească în mod suficient și să europenizeze părți din bugetele naționale de apărare la nivelul UE și să abordeze întregul ciclu de viață al capabilităților militare, de la cercetare și dezvoltare și achiziții comune colaborative la întreținerea, formarea în comun și securitatea aprovizionării și care, la fel ca actualul IEP extrabugetar, să fie deschis țărilor din afara UE, cum ar fi Norvegia și Regatul Unit; subliniază, prin urmare, necesitatea de a îmbunătăți procedurile decizionale și de supraveghere în comparație cu actualul model de guvernanță al IEP;
(b)emiterea de către Comisie a unor garanții de risc ale UE pentru a reduce ratele dobânzii pentru participanții la proiectele la nivelul UE identificate ca fiind esențiale pentru pregătirea în domeniul apărării;
(c)un nou program al UE privind datoria, după modelul NextGenerationEU, susținut de resurse proprii veritabile pentru a rambursa fondurile împrumutate;
(d)crearea de noi resurse proprii autentice ale UE pentru a crea fluxuri de venituri suplimentare pentru finanțarea investițiilor legate de securitate și apărare la nivelul UE;
(e)o mai mare mobilizare a capitalului propriu și a capitalului privat; își reiterează, prin urmare, apelul pentru mai multe investiții private în apărarea UE;
(f)crearea de produse financiare specifice, astfel încât băncile private să investească mai mult în sectorul apărării;
(g)dezvoltarea unor proceduri de urgență pentru proiectele elaborate ca răspuns la crize majore sau războaie;
73.consideră că următorul CFM ar trebui să dispună de mai multe fonduri alocate pentru securitatea comună și să fie mai flexibil pentru a reacționa la crize și situații de urgență neprevăzute;
74.salută propunerile făcute în recentul raport Niinistö în ceea ce privește finanțarea apărării europene; sprijină crearea unui mecanism european de apărare și a unui mecanism de securizare a Europei; salută și sprijină, de asemenea, propunerea de instituire a unui program de garantare a investițiilor bazat pe modelul InvestEU, cu arhitectură deschisă pentru a stimula investițiile din sectorul privat și pentru a emite un „standard european privind obligațiunile pentru situații neprevăzute”;
75.insistă asupra punerii în aplicare a unor mecanisme solide pentru a asigura utilizarea eficientă a resurselor bugetare limitate ale UE și pentru a preveni orice dublare a eforturilor în cadrul proiectelor de apărare; solicită o revizuire cuprinzătoare a procedurilor actuale de supraveghere și elaborarea unui cadru transparent pentru monitorizarea și evaluarea eficacității inițiativelor în domeniul apărării finanțate de UE;
76.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție comisarului pentru apărare și spațiu, Vicepreședintei Comisiei / Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliului și Comisiei.
- [1] JO C 493, 27.12.2022, p. 136.
- [2] Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului din 8decembrie2008 de definire a normelor comune care reglementează controlul exporturilor de tehnologie și echipament militar, JOL335, 13.12.2008, p.99, ELI: http://data.europa.eu/eli/compos/2008/944/oj.
- [3] Regulamentul (UE, Euratom)2020/2093 al Consiliului din 17decembrie2020 de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2021-2027, JO L 433I, 22.12.2020, p. 11, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/2093/oj.
- [4] Decizia (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului din 14decembrie2020 privind sistemul de resurse proprii ale Uniunii Europene și de abrogare a Deciziei 2014/335/UE, Euratom, JO L 424, 15.12.2020, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2020/2053/oj.
- [5] În conformitate cu punctul1 litera(m) din recomandarea sa din 8iunie2022 adresată Consiliului și Vicepreședintelui Comisiei / Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, privind politica externă, de securitate și de apărare a UE după războiul de agresiune declanșat de Rusia împotriva Ucrainei (JO C 493, 27.12.2022, p. 136).