Rezoluția Parlamentului European din 5 iulie 2022 referitoare la sărăcia femeilor în Europa ()
Parlamentul European,
–având în vedere articolul2 și articolul3 alineatul(3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),
–având în vedere articolele8,9,151,153 și157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
–având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE (denumită în continuare „Carta”) și în special prevederile sale referitoare la drepturile sociale și la egalitatea dintre bărbați și femei,
–având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei,
–având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, principiul „a nu lăsa pe nimeni în urmă” și, în special, obiectivul nr.1 care vizează eradicarea sărăciei, obiectivul nr.5 care vizează realizarea egalității de gen și îmbunătățirea condițiilor de viață ale femeilor și obiectivul nr. 8 care vizează obținerea unei creșteri economice durabile,
–având în vedere Strategia UE de creștere economică, „Europa 2020”, în special obiectivul de reducere a numărului de europeni care trăiesc sub pragul sărăciei la nivel național cu 25% până în 2020, ceea ce ar însemna ieșirea din sărăcie a peste 20demilioane de persoane, precum și necesitatea de a mobiliza la maximum sistemele de securitate socială și de pensii ale statelor membre, în vederea asigurării unui ajutor corespunzător pentru venit,
–având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),
–având în vedere Convenția nr. 190 a Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii,
–având în vedere planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale,
–având în vedere Recomandarea (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14iunie2021 de instituire a unei garanții europene pentru copii(1),
–având în vedere Directiva2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5iulie2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(2),
–având în vedere Directiva (UE) 2019/1158 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată a părinților și îngrijitorilor(3) (Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată),
–având în vedere comunicarea Comisiei din 5martie2020, intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (),
–având în vedere rezoluția sa din 13octombrie2005 privind femeile și sărăcia în Uniunea Europeană(4),
–având în vedere rezoluția sa din 8martie2011 referitoare la sărăcia în rândul femeilor în Uniunea Europeană(5),
– având în vedere rezoluția sa din 13septembrie2011 referitoare la spiritul întreprinzător al femeilor în întreprinderile mici și mijlocii(6),
–având în vedere rezoluția sa din 26 mai 2016 intitulată „Sărăcia: o perspectivă de gen”(7),
–având în vedere rezoluția sa din 4aprilie2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale(8),
–având în vedere rezoluția sa din 14iunie2017 referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor(9),
–având în vedere rezoluția sa din 3octombrie2017 referitoare la capacitarea economică a femeilor în sectoarele publice și private din UE(10),
–având în vedere rezoluția sa din 15noiembrie2018 referitoare la serviciile de îngrijire în UE pentru îmbunătățirea egalității de gen(11),
–având în vedere rezoluția sa din 15ianuarie2019 referitoare la egalitatea de gen și politicile fiscale în UE(12),
–având în vedere rezoluția sa din 30ianuarie2020 referitoare la diferența de remunerare între femei și bărbați(13),
–având în vedere rezoluția sa din 21ianuarie2021 referitoare la perspectiva de gen în perioada crizei COVID-19 și după această criză(14),
– având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2021 intitulată „Îmbătrânirea populației vechiului continent – posibilități și provocări legate de politica privind îmbătrânirea populației după 2020”(15),
–având în vedere rezoluția sa din 10februarie2021 referitoare la reducerea inegalităților, cu accent special asupra sărăciei persoanelor încadrate în muncă(16),
–având în vedere concluziile Consiliului din 10decembrie2019 intitulate „Economii caracterizate prin egalitatea de gen în UE: calea de urmat”,
–având în vedere raportul din 5martie2020 al Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) intitulat „Beijing+25: acincea evaluare a punerii în aplicare a Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE”,
–având în vedere raportul din 27mai2020 al Organizației Internaționale a Muncii intitulat „COVID-19 și lumea muncii. Apatra ediție”,
–având în vedere sinteza politică a Eurofound și EIGE din 15 iulie 2021 intitulată „Upward convergence in gender equality: How close is the Union of equality?” (Convergență în sens ascendent în egalitatea de gen: Cât de aproape este Uniunea de egalitate?),
–având în vedere studiul din decembrie 2017 comandat de Departamentul tematic C pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Parlamentului, intitulat „Gender perspective on access to energy in the EU” (Perspectivă de gen asupra accesului la energie în UE),
–având în vedere indicii egalității de gen pe 2019 și 2020 ai EIGE,
–având în vedere documentul de poziție din iunie2021 elaborat de Make Mothers Matter și intitulat „Mothers’ Poverty in the EU” (Sărăcia cu care se confruntă mamele în UE),
–având în vedere evaluarea Strategiei anuale pentru 2021 privind creșterea durabilă și propunerea de raport comun privind ocuparea forței de muncă pe 2021 realizată în februarie 2021 de către Rețeaua europeană de combatere a sărăciei și intitulată „Working towards a Socially Inclusive and Poverty-proof Recovery from the COVID-19 Pandemic” (Împreună pentru o redresare incluzivă social și capabilă să asigure protecție împotriva sărăciei în urma pandemiei de COVID-19),
–având în vedere studiul din 19 mai 2021 al Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Parlamentului intitulat „COVID-19 and its economic impact on women and women’s poverty: Insight from 5 European Countries” (COVID-19 și impactul său economic asupra femeilor și sărăciei în rândul femeilor - experiența a cinci țări europene),
–având în vedere studiul din 14 iunie 2021comandat de Departamentul tematic C pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale din cadrul Direcției Generale Politici Interne a Parlamentului, intitulat „Gender equality: Economic value of care from the perspective of the applicable EU funds” (Egalitatea de gen: valoarea economică a îngrijirii din perspectiva fondurilor UE alocate),
–având în vedere rezoluția sa din 14 aprilie 2016 referitoare la îndeplinirea obiectivului de combatere a sărăciei în contextul creșterii cheltuielilor curente ale gospodăriilor(17) și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen în acest sens,
–având în vedere activitatea Platformei europene pentru combaterea fenomenului lipsei de adăpost, lansată în iunie2021,
–având în vedere articolul54 din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale,
–având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen (A9-0194/2022),
A. întrucât egalitatea de gen este o valoare fundamentală a Uniunii, consacrată la articolul2 din TUE; întrucât articolul8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen;
B.întrucât eradicarea sărăciei este una dintre prioritățile Uniunii, fiind consacrată la articolul3 din TUE și la articolul34 din Cartă și este un obiectiv principal al Planului de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale, reflectând angajamentul Uniunii de a combate sărăcia în politicile sale;
C.întrucât, în UE, numărul femeilor care trăiesc în sărăcie este în continuare mai mare decât cel al bărbaților(18); întrucât, în ciuda reducerii sărăciei în UE, atât în rândul femeilor, cât și al bărbaților, femeile continuă să fie afectate în mod disproporționat mai mult de sărăcie și de riscul de excluziune socială decât bărbații, în special femeile care se confruntă cu forme intersecționale de discriminare; întrucât, în 2020, riscul de sărăcie și de excluziune socială (AROPE) în UE a fost mai mare pentru femei (22,9%) decât pentru bărbați (20,9%), deși în ambele cazuri a scăzut din 2015 (24,9% și, respectiv, 23,1%); întrucât, începând din 2017, decalajul de gen în materie de sărăcie a crescut în 21 de state membre(19); întrucât, potrivit datelor, ratele sărăciei în rândul femeilor variază foarte mult de la un stat membru la altul; întrucât, din cauza corelației puternice dintre sărăcia în rândul femeilor și sărăcia în rândul copiilor, 1 din 4 copii din UE sunt expuși riscului de sărăcie sau de excluziune socială;
D.întrucât, potrivit estimărilor pentru 2019 în UE-27, femeile sunt deosebit de afectate de riscul de sărăcie (AROPE), rata sărăciei situându-se la 17,1% după transferurile sociale; întrucât, de la începutul pandemiei de COVID-19, femeile au fost afectate în mod disproporționat în sfera socioeconomică, inclusiv, în unele cazuri, de pierderea locului de muncă; întrucât rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor a scăzut și mai mult decât în timpul recesiunii din 2008; întrucât acest lucru se datorează, printre altele, creșterii activităților de îngrijire, casnice și educaționale neremunerate efectuate în principal de femei și, de asemenea, a dus la o creștere a sărăciei în rândul femeilor; întrucât, chiar înainte de pandemia de COVID-19, majoritatea persoanelor care ocupau posturi temporare și cu fracțiune de normă erau femei, în special în sectorul serviciilor, și întrucât pandemia a accentuat această tendință; întrucât efectele pandemiei de COVID-19 nu sunt încă pe deplin înțelese și întrucât impactul socioeconomic va continua să fie resimțit în următorii ani; întrucât, prin urmare, este esențial să se examineze sărăcia în rândul femeilor în contextul gestionării și al consecințelor crizei provocate de pandemia de COVID-19; întrucât măsurile luate pentru a ieși din criza financiară din 2008 nu au fost suficiente pentru a reduce sărăcia în rândul femeilor; întrucât finanțarea în mai mică măsură a serviciilor publice sociale și scăderea salariilor afectează în mod disproporționat femeile, din cauza dependenței lor mai mari de serviciile publice sociale și de prestațiile sociale;
E.întrucât integrarea perspectivei de gen înseamnă luarea în considerare a diferențelor de gen în cadrul întregului ciclu de elaborare a politicilor și adăugarea unei abordări intersecționale care să țină seama de diversitatea femeilor și bărbaților atunci când se elaborează, se pun în aplicare și se evaluează politici, programe și proiecte, pentru a întări egalitatea de gen; întrucât, până în prezent, politicile UE nu au integrat cu adevărat această perspectivă și nici nu au inclus o abordare intersecțională;
F.întrucât articolul3 alineatul(3) din TUE angajează Uniunea să combată „excluziunea socială și discriminările” și să promoveze „justiția și protecția sociale [și] egalitatea între femei și bărbați”, în conformitate cu conceptul de economie socială de piață; întrucât planul de acțiune privind Pilonul european al drepturilor sociale are obiectivul specific de a reduce numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie cu cel puțin 15 milioane, dintre care 5 milioane de copii, până în 2030; întrucât agendele socială, ecologică și privind egalitatea de gen sunt interconectate și împărtășesc obiectivele de asigurare a unei creșteri durabile și a unei distribuții echitabile a resurselor; întrucât discuțiile referitoare la revizuirea modelului actual al UE de guvernanță socioeconomică ar trebui să ia în considerare angajamentul UE de a reduce inegalitățile și de a eradica sărăcia, în special sărăcia în rândul femeilor;
G.întrucât raportorul special al ONU privind sărăcia extremă și drepturile omului, Olivier De Schutter, a subliniat că Uniunea Europeană ar trebui să elaboreze o strategie de combatere a sărăciei la nivelul UE, care să asigure o abordare structurală și amplă a eradicării sărăciei în rândul femeilor; întrucât este necesar un contract social mai echitabil pentru Uniunea Europeană post-pandemie, inclusiv politici economice care să vizeze reducerea inegalităților economice;
H.întrucât sărăcia părinților conduce adesea la sărăcie în rândul copiilor; întrucât investițiile în politici de sprijinire a femeilor îmbunătățesc, de asemenea, condițiile de viață ale familiilor lor, în special ale copiilor lor; întrucât Uniunea și statele membre trebuie să respecte, să protejeze și să garanteze drepturile copiilor în conformitate cu TUE; întrucât drepturile copiilor sunt puse în pericol în situații de sărăcie; întrucât eradicarea sărăciei în rândul copiilor este inclusă în principiul11 al Pilonului european al drepturilor sociale;
I.întrucât familiile monoparentale sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și de excluziune socială și în cazul lor este mai mare probabilitatea de a transmite sărăcia pe mai multe generații; întrucât în 85% dintre familiile monoparentale părintele singur este o femeie; întrucât, în 2020, 42,1% din populația UE care trăiește în gospodării cu un singur adult și cu copii aflați în întreținere era expusă riscului de sărăcie sau de excluziune socială;
J.întrucât sărăcia în rândul femeilor este rezultatul unei discriminări pe tot parcursul vieții; întrucât stereotipurile de gen influențează încă diviziunea muncii în gospodărie, în educație, la locul de muncă și în societate, precum și accesul la putere și la procesul decizional; întrucât munca de îngrijire și munca casnică neremunerată, efectuată în cea mai mare parte de femei, impune femeilor o sarcină disproporționată; întrucât, la nivel global, femeile reprezintă peste 70% dintre lucrătorii din sectorul sănătății și al îngrijirii; întrucât aceste tipuri de locuri de muncă au fost subevaluate în mod sistematic, deoarece au fost și sunt încă realizate gratuit de către femei în cadrul gospodăriilor; întrucât femeile au salarii mai mici decât bărbații; întrucât femeile au mai multe contracte cu fracțiune de normă din cauza lipsei de timp; întrucât femeile se confruntă cu sărăcia persoanelor încadrate în muncă, ceea ce duce la riscuri mai mari de sărăcie și excluziune socială din cauza intensității scăzute a utilizării forței de muncă;
K.întrucât ar trebui să se acorde atenția cuvenită recomandărilor Pilonului european al drepturilor sociale privind egalitatea de gen, egalitatea de șanse și sprijinul activ pentru ocuparea forței de muncă;
L.întrucât sărăcia în rândul femeilor este multidimensională și, din acest motiv, trebuie să combatem toate cauzele și consecințele tuturor aspectelor sărăciei în rândul femeilor, inclusiv lipsurile materiale, dar și lipsa accesului la diferite resurse și servicii, ceea ce le limitează capacitatea de a se bucura pe deplin de cetățenia lor; întrucât sărăcia în rândul femeilor este influențată direct de lipsa unei evaluări echitabile a muncii desfășurate în principal de femei, de întreruperile de activitate din cauza concediului de maternitate sau a responsabilităților de îngrijire, de împărțirea inegală a responsabilităților de îngrijire și muncă casnică neremunerată și de segregarea din educație și, ulterior, de pe piața muncii; întrucât sărăcia în rândul femeilor duce la excluderea lor din anumite aspecte sociale și politice ale vieții; întrucât, în același timp, lipsa unui acces adecvat la resurse și servicii sporește riscul femeilor de a cădea în sărăcie sau de a rămâne în sărăcie, ceea ce demonstrează interdependența reciprocă dintre sărăcie și excluziunea socială și politică;
M.întrucât sărăcia nu afectează femeile și bărbații în același mod și întrucât, prin urmare, pentru a înțelege mai bine feminizarea sărăciei, trebuie luați în considerare și indicatori cum ar fi vârsta, speranța de viață, inegalitatea veniturilor, diferența de remunerare între femei și bărbați, tipul de gospodărie și transferurile sociale; întrucât crearea de sinergii între diferitele acțiuni desfășurate și măsurile politice care sprijină egalitatea de gen în ocuparea forței de muncă, educația, politicile fiscale și locuințele pot contribui la combaterea într-un mod mai eficace a cauzelor profunde ale sărăciei și excluziunii sociale;
N. întrucât riscul de sărăcie și de excluziune socială este mai ridicat în rândul anumitor grupuri de femei, cum ar fi mamele singure, femeile cu vârsta de peste 65deani, femeile cu dizabilități, femeile cu un nivel scăzut de educație și femeile care provin din familii de migranți;
O.întrucât, la nivelul populației statelor UE-27, femeile depășesc ca număr bărbații la vârste mai înaintate; întrucât, în 2019, erau de două ori mai multe femei foarte în vârstă (de 85 de ani sau mai mult) decât bărbați foarte în vârstă; întrucât evoluția îmbătrânirii va avea implicații profunde pentru guverne, întreprinderi și societatea civilă, afectând mai ales sistemele de sănătate și de asistență socială, piețele muncii, finanțele publice și drepturile la pensie;
P.întrucât cifrele arată că, în medie, în UE, 29,5% dintre femeile cu dizabilități sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, comparativ cu 27,5% dintre bărbații cu dizabilități;
Q.întrucât femeile care aparțin unor grupuri mai vulnerabile, cum ar fi femeile tinere, femeile cu dizabilități, femeile care provin dintr-un context de migrație, femeile rome, femeile care aparțin minorităților religioase sau etnice, precum și femeile LBTQI+ se confruntă cu forme suplimentare și transversale de discriminare în ceea ce privește accesul la educație, asistența medicală, ocuparea forței de muncă și serviciile sociale și, prin urmare, sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie;
R.întrucât romii sunt discriminați în ceea ce privește accesul la inițiativele privind ocuparea forței de muncă, cum ar fi Garanția pentru tineret; întrucât serviciile publice de ocupare a forței de muncă adesea nu au capacitatea de a ajunge la aceste persoane sau aplică practici de discriminare indirectă;
S.întrucât, în ceea ce privește datele referitoare la sărăcie, unitatea statistică pentru gospodării definește sărăcia din cadrul gospodăriilor și nu ia în considerare inegalitățile de gen la repartizarea internă a resurselor, îngreunând obținerea unor date fiabile defalcate pe gen;
T.întrucât sărăcia în rândul femeilor crește riscul lipsei de adăpost și al sărăciei energetice și îngreunează accesul la o locuință decentă; întrucât sunt necesare măsuri de politică adaptate în mod specific părinților singuri;
U. întrucât egalitatea de gen pe piața muncii este un instrument important pentru eliminarea sărăciei în rândul femeilor, de care beneficiază nu numai femeile, ci și economia în ansamblu, având un impact pozitiv asupra PIB-ului, asupra nivelurilor de ocupare a forței de muncă și asupra productivității; întrucât îmbunătățirea egalității de gen ar conduce, până în 2050, la o creștere a PIB-ului Uniunii pe cap de locuitor de 6,1 până la 9,6% și la un număr suplimentar de 10,5 milioane de locuri de muncă, de care ar beneficia atât femeile, cât și bărbații;
V.întrucât, deși munca în sectoarele dominate de femei este esențială și are o valoare socioeconomică ridicată, ea este subevaluată și plătită mai puțin decât munca în sectoarele dominate de bărbați; întrucât este urgent nevoie să se reevalueze dacă salariile în sectoarele dominate de femei sunt adecvate în raport cu valoarea lor socială și economică și să se crească salariile minime, venitul minim și transparența salarială în reglementările UE;
W. întrucât dreptul la muncă este o condiție prealabilă esențială pentru ca femeile să se bucure de independență economică, împlinire profesională și drepturi egale efective;
X.întrucât diferența medie de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă se ridică la 11,5%, femeile fiind disproporționat de mult reprezentate în sectoarele cu locuri de muncă slab remunerate și precare; întrucât femeile sunt mai reprezentate în forme de muncă flexibile, contracte atipice și flexibile (muncă cu fracțiune de normă, muncă temporară etc.); întrucât femeile se confruntă cu discriminări în ceea ce privește sarcina și maternitatea; întrucât diferența de remunerare dintre bărbați și femei în UE a fost de 14,1% în 2019, deși au existat diferențe semnificative între statele membre(20); întrucât, începând din 2010, decalajul de câștiguri dintre femei și bărbați a crescut în 17state membre, în timp ce decalajul de venituri dintre femei și bărbați a crescut în 19state membre, ceea ce a determinat creșterea generală a inegalității de gen în UE din perspectiva câștigurilor și a veniturilor(21); întrucât aproximativ 10% din populația activă din UE este expusă riscului de sărăcie și, în principal, femeile sunt cele care primesc un salariu minim sau mai mic decât salariul de subzistență, acest lucru datorându-se, printre altele, unei implicări mai mari a femeilor în economia informală; întrucât combaterea muncii nedeclarate și stabilirea unor niveluri adecvate și echitabile ale salariilor minime care să asigure un nivel de trai decent pot contribui la reducerea inegalității salariale, a diferenței de remunerare între femei și bărbați și a sărăciei în rândul femeilor;
Y.întrucât Carta socială europeană recunoaște dreptul tuturor lucrătorilor și, prin urmare, al lucrătoarelor, la o remunerație echitabilă care este suficientă pentru un nivel de trai decent pentru ei înșiși și pentru familiile lor, precum și dreptul la plată egală pentru muncă de valoare egală; întrucât aceasta stabilește și dreptul la protecție împotriva sărăciei și a excluziunii sociale și contribuie la reducerea diferențelor de remunerare existente între bărbați și femei;
Z. întrucât rata persoanelor transgen cu locuri de muncă plătite se ridică la doar 51%, față de 69,3% din populația generală; întrucât șomajul constituie o problemă deosebită pentru femeile transgen, care se confruntă cu un risc de șomaj de aproape trei ori mai mare decât media populației generale(22);
AA.întrucât doar 20,7% dintre femeile cu dizabilități și 28,6% dintre bărbații cu dizabilități ocupă un loc de muncă cu normă întreagă; întrucât, în unele state membre, persoanele cu dizabilități își pierd adesea ajutorul pentru dizabilitate în momentul ocupării unui loc de muncă, ceea ce mărește riscul de sărăcie în ciuda faptului că sunt încadrate în muncă;
AB.întrucât, din cauza dezechilibrelor create de inegalitățile persistente de-a lungul vieții, diferența de pensii între bărbați și femei se ridica, în medie, la 29,4% în 2019(23); întrucât acest decalaj în materie de pensii înseamnă că femeile sunt mai susceptibile să ajungă sub pragul sărăciei pe măsură ce îmbătrânesc, ținând seama, de asemenea, de faptul că speranța de viață a femeilor este mai mare decât speranța de viață a bărbaților, ceea ce accentuează consecințele sărăciei și ale excluziunii sociale; întrucât o mai mare incluziune a forței de muncă pe tot parcursul vieții unei persoane va contribui la eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile;
AC. întrucât revoluția tehnologică și digitală la care asistăm sporește progresul digital și noile oportunități de afaceri și întrucât această revoluție tehnologică și digitală modifică modelele economice, sistemele sociale și piața muncii; întrucât toate persoanele din societatea noastră, în special femeile, trebuie să aibă șansa de a participa la această prosperitate;
AD. întrucât trebuie să se promoveze în continuare politici menite să crească participarea femeilor în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM) și al inteligenței artificiale și adoptarea unei abordări pe mai multe niveluri a disparității de gen de la toate nivelurile educației și ocupării forței de muncă în sectorul digital;
AE. întrucât fetele obțin performanțe mai bune la școală decât băieții, dar adesea întâmpină dificultăți mai mari sau sunt împiedicate să transpună acest succes educațional în realizări profesionale din cauza presiunilor familiale sau de altă natură;
AF. întrucât femeile care trăiesc în zonele rurale sunt afectate în mod special de sărăcie; întrucât multe femei care trăiesc în zonele rurale nu sunt nici măcar înregistrate pe piața forței de muncă sau înregistrate ca șomere; întrucât rata șomajului în rândul femeilor din zonele rurale este extrem de ridicată, iar cele care sunt angajate au venituri foarte mici; întrucât femeile din zonele rurale au acces limitat la educație;
AG.întrucât o abordare comună a UE în sectorul îngrijirii, pe lângă politicile statelor membre, ar crea o valoare adăugată semnificativă; întrucât femeile desfășoară mai des activități de îngrijire neremunerată decât bărbații, iar îngrijirea copiilor sau a persoanelor dependente este, prin urmare, unul dintre cele mai frecvente motive pentru care femeile își reduc timpul de lucru sau se retrag de pe piața muncii; întrucât femeile își întrerup mai regulat cariera sau ocupă locuri de muncă pe termen scurt, cu fracțiune de normă, precare sau chiar informale, care pot fi adaptate la un program de îngrijire, ceea ce le afectează veniturile și contribuțiile la fondurile de pensii și, prin urmare, acest lucru are un impact asupra independenței lor economice la bătrânețe; întrucât accesul universal la servicii și facilități sociale și de asistență medicală de înaltă calitate, la prețuri accesibile, cum ar fi îngrijirea copiilor preșcolari și educația sau îngrijirea altor persoane dependente, este esențial nu numai pentru a evita amplificarea sărăciei, în special pentru femei, ci și pentru a face ca economia să servească interesul public; întrucât investițiile în aceste servicii au, prin urmare, un impact pozitiv asupra independenței economice a femeilor și a capacității acestora de a participa pe piața muncii; întrucât măsurile de protecție socială sunt absolut esențiale pentru a combate sărăcia în rândul femeilor nu numai din punct de vedere economic, ci și în multidimensionalitatea sa;
AH.întrucât sărăcia exacerbează impactul violenței pe criterii de gen asupra femeilor, deoarece dificultățile economice din ce în ce mai mari fac ca femeilor care au un partener violent să le fie greu să îl părăsească; întrucât violența de gen este o problemă structurală care poate fi întâlnită în toate grupurile socioeconomice și nu are legătură cu originea sau convingerile; întrucât sărăcia expune femeile la un risc mai mare de trafic și de exploatare sexuală, deoarece face ca acestea și familiile lor să fie dependente din punct de vedere economic de agresorii lor; întrucât violența de gen contribuie, de asemenea, la sărăcie și excluziune socială, deoarece are consecințe asupra sănătății și poate duce la pierderea locului de muncă și la lipsa de adăpost;
AI.întrucât hărțuirea la locul de muncă, inclusiv hărțuirea sexuală și psihologică, ale căror victime sunt, de obicei, femeile, are un efect descurajant asupra acestora, conducând printre altele la creșterea absenteismului, la reducerea productivității și, în consecință, la pierderea de venituri, și contribuie la scoaterea lor de pe piața muncii, cu impact negativ asupra carierei și a independenței economice individuale; întrucât raportarea hărțuirii la locul de muncă poate duce la concedierea sau marginalizarea victimei;
AJ.întrucât se estimează că, în prezent, una din zece fete nu își pot permite produse sanitare; întrucât, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la egalitatea de gen și politicile fiscale în UE, Parlamentul a solicitat tuturor statelor membre să elimine așa-numita „taxă pe îngrijiri și pe tampoane”, prin utilizarea flexibilității introduse în Directiva TVA și prin aplicarea unor scutiri fiscale sau a unor cote de TVA de 0% pentru aceste bunuri de bază esențiale;
AK.întrucât războiul purtat de Rusia împotriva Ucrainei accentuează și mai mult sărăcia, în special în rândul femeilor, deoarece forțează femeile și copiii ucraineni să fugă în țările învecinate, dar și din cauza creșterii prețurilor la serviciile și bunurile de bază cu care se confruntă toți europenii, dar care îi afectează în special pe cei care dispun deja de mai puține resurse,
1.subliniază că, potrivit Eurostat, în prezent există 64,6milioanedefemei și 57,6milioanedebărbați care trăiesc în sărăcie în statele membre ale UE, ceea ce arată că impactul sărăciei asupra femeilor și a bărbaților este diferit; invită Comisia să elaboreze o strategie europeană ambițioasă de combatere a sărăciei pentru 2030, cu obiective concrete de reducere a sărăciei și cu accent pe eradicarea sărăciei în rândul femeilor și întreruperea ciclului de transmitere de la o generație la alta a riscurilor de sărăcie;
2.subliniază că sărăcia în rândul femeilor trebuie analizată dintr-o perspectivă intersecțională, ținând seama, în cadrul acestei analize, de dimensiunea de gen, ceea ce presupune luarea în considerare a formelor de discriminare intersecționale, pe baza unor caracteristici precum contextul socioeconomic, originea de migrant și originea etnică, vârsta, orientarea sexuală, identitatea de gen și exprimarea de gen; solicită ca indicele egalității de gen al EIGE să fie inclus în tabloul de bord social; invită EIGE să furnizeze date defalcate pe criterii intersecționale și de gen și solicită statelor membre să utilizeze aceste date pentru a aborda mai bine provocările specifice fiecărei țări și pentru a dezvolta planuri naționale de redresare, precum și să îmbunătățească sinergiile între diferite pachete, fonduri și politici;
3.subliniază importanța politicilor care țin seama de provocarea demografică și promovează egalitatea de șanse pentru toți, în special pentru persoanele cele mai afectate de criză, cum ar fi grupurile vulnerabile, familiile în toată diversitatea lor, tânăra generație și persoanele în vârstă, precum și a asigurării faptului că toate oportunitățile de afaceri oferite de actuala revoluție tehnologică și digitală se concentrează asupra femeilor;
4.invită statele membre să desfășoare o activitate similară și regulată de colectare și analizare de date defalcate atunci când își elaborează sau își evaluează politicile și practicile, pentru a colecta informații și date referitoare la situația femeilor aflate în condiții precare specifice, cum ar fi femeile care suferă de precaritate energetică, decalaj digital, boli profesionale, subnutriție sau malnutriție;
5. îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze în mod eficace inegalitățile cu care se confruntă femeile, luptând împotriva principalelor lor componente și, prin urmare, a barierelor de pe piața muncii, precum și acordând atenție aspectelor legate de accesul la servicii de calitate la prețuri accesibile, cum ar fi serviciile de îngrijire a copiilor și serviciile de îngrijire pe termen lung, și să promoveze accesul la sistemele publice de pensii pentru persoanele care desfășoară activități independente, persoanele inactive, șomeri (fie pe termen scurt, fie pe termen lung) sau persoanele cu un loc de muncă „atipic”;
6. constată că sărăcia continuă să fie evaluată în funcție de veniturile cumulate ale familiei, plecând de la ipoteza că toți membrii familiei câștigă la fel și distribuie resursele în mod egal; cere drepturi și calcule individualizate bazate pe venitul individual pentru a combate sărăcia în rândul femeilor ținând seama de amploarea sa reală;
7.solicită să se țină seama de o perspectivă multidimensională atunci când se măsoară sărăcia, inclusiv de lipsa timpului; invită Eurostat să coordoneze, împreună cu statele membre, un proces de elaborare a Anchetei europene privind utilizarea timpului care să țină seama de dimensiunea de gen și să stabilească periodicitatea realizării acestei anchete;
8.salută anunțarea de către Comisie a unei „strategii europene în domeniul îngrijirii”, însă solicită ca aceasta să nu se limiteze la măsuri relevante doar în sectorul îngrijirii și să asigure tranziția către o economie a îngrijirii caracterizată de o abordare holistică, care să țină seama de dimensiunea de gen și de toate etapele vieții, adoptând inclusiv măsuri pentru a promova sustenabilitatea ecologică, condițiile de muncă echitabile și salariile adecvate, cu scopul de a menține atractivitatea sectorului îngrijirii, a pune capăt discriminării, a combate sărăcia, violența și abuzurile, stabilind totodată standarde minime și orientări de calitate adecvate privind îngrijirea pe tot parcursul vieții și oferind beneficii pentru îngrijitorii formali și informali, pentru îngrijitorii neplătiți și pentru persoanele pe care aceștia le îngrijesc; invită statele membre să creeze stimulente pentru angajatori pentru a promova un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată;
9. observă că toate statele membre au mărit pachetele de îngrijire în timpul pandemiei și au introdus dispoziții speciale pentru gospodăriile monoparentale; îndeamnă statele membre să prelungească aceste dispoziții în timpul perioadei de redresare;
10.este convins că principiul „munca este cea mai bună metodă de combatere a sărăciei” nu se mai aplică în prezent, având în vedere sectoarele cu salarii mici, condițiile atipice și precare de muncă și dezmembrarea sistemelor de securitate socială și că funcționarea eficientă a negocierilor colective și a sistemelor de salarizare minimă este necesară pentru a construi o societate fără sărăcie;
11. invită Comisia și statele membre să garanteze o protecție financiară suficientă nu doar persoanelor care au un loc de muncă pe tot parcursul vieții, ci și celor care prestează muncă neremunerată de îngrijire a persoanelor aflate în întreținere și servicii de îngrijire a gospodăriei și educaționale, persoanelor care au un loc de muncă precar și celor care se confruntă cu perioade lungi de șomaj;
12. invită Comisia și statele membre să promoveze politici cu scopul de a elimina locurile de muncă precare și fracțiunea de normă involuntară, pentru a îmbunătăți situația femeilor pe piața muncii;
13.subliniază rolul esențial al femeilor care lucrează în sectorul social, al îngrijirii, al curățeniei, al educației, al sănătății și al comerțului cu amănuntul și care mențin societățile noastre funcționale, astfel cum a demonstrat criza provocată de pandemia de COVID-19; solicită ca munca realizată în mod tipic de femei să fie reanalizată și reevaluată și să se elaboreze și să se utilizeze instrumente transsectoriale neutre din punctul de vedere al genului de evaluare a locurilor de muncă, pentru ca munca în sectoarele dominate de femei să fie evaluată în mod mai adecvat și să fie remunerată mai corect, asigurându-se o remunerare egală pentru muncă egală și muncă de valoare egală și consolidând în același timp spiritul antreprenorial al femeilor din cadrul întreprinderilor mici și mijlocii;
14. constată că marea majoritate a lucrătorilor cu amănuntul și a personalului care se ocupă de curățenie este reprezentată de femei, cărora li se plătește adesea doar salariul minim, pandemia de COVID-19 expunându-le unui risc de sărăcie și mai ridicat; subliniază necesitatea urgentă de a crește salariile și de a combate munca precară; îndeamnă statele membre să îmbunătățească statutul cadrelor medicale din domeniul sănătății prin intermediul unor salarii și condiții de muncă decente și, mai ales, prin încheierea unor contracte de muncă adecvate;
15.subliniază că, pentru a combate aspectele multidimensionale ale sărăciei în rândul femeilor, este necesar să se elimine segregarea responsabilităților legate de munca casnică și de îngrijire neremunerată și efectuată în principal de femei și să se intensifice lupta împotriva stereotipurilor, pentru a consolida echilibrul dintre viața profesională și cea personală în sectorul serviciilor de îngrijire, precum și programele de lucru favorabile familiei, cum ar fi programul de lucru adaptabil și posibilitatea de telemuncă, cu scopul de a promova modelul „câștiguri egale - sarcini de îngrijire egale” (politica de utilizare a timpului)(24), astfel încât să li se permită femeilor și bărbaților să își reconcilieze mai bine viața profesională cu viața privată; îndeamnă statele membre să transpună și să pună în aplicare pe deplin Directiva privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, pentru a asigura o repartizare echitabilă a muncii și a vieții de familie, și le invită să depășească standardele minime stabilite în directivă; subliniază că sărăcia persoanelor încadrate în muncă trebuie să fie abordată la nivelul cauzelor sale fundamentale, de exemplu prin promovarea educației și a formării, prin stabilirea unor salarii minime și prin asigurarea protecției sociale; invită Comisia să solicite statelor membre să investească în educație și formare de calitate, acordându-le sprijin în acest efort, să facă schimb de bune practici și să acorde o atenție specifică învățării pe tot parcursul vieții;
16. subliniază că concentrarea femeilor în locurile de muncă precare, care includ un număr mare de locuri de muncă cu fracțiune de normă, locuri de muncă slab remunerate, contracte pe perioadă determinată și contracte de muncă de zero ore este disproporționată și, adesea, involuntară; îndeamnă statele membre să aplice recomandările Organizației Internaționale a Muncii (OIM) care vizează reducerea muncii precare, de exemplu prin limitarea circumstanțelor în care pot fi folosite contractele precare și prin limitarea perioadei în care lucrătorii pot fi angajați cu un astfel de contract;
17.invită statele membre să pună în aplicare politici active și eficace pentru prevenirea și combaterea hărțuirii la locul de muncă, inclusiv a hărțuirii sexuale și psihologice; invită Comisia și statele membre să asigure mecanisme de finanțare adecvate și adaptate pentru programele și acțiunile de combatere a hărțuirii la locul de muncă, inclusiv mecanisme de sprijinire a femeilor în raportarea cazurilor de hărțuire; invită statele membre și UE să ratifice Convenția nr.190 a Organizației Internaționale a Muncii privind eliminarea violenței și a hărțuirii în lumea muncii;
18.subliniază importanța unei sensibilizări mai puternice cu privire la consecințele alegerilor femeilor pe piața muncii și importanța independenței economice a acestora pentru a preveni sărăcia și excluziunea socială;
19.este preocupat de situația femeilor cu copii care sunt discriminate la locul de muncă din cauză că sunt mame și nu din cauză că performanțele lor profesionale sunt mai slabe decât ale colegilor lor; îndeamnă statele membre să promoveze în mod activ o imagine pozitivă a mamelor ca angajate;
20.subliniază rolul esențial al serviciilor publice de înaltă calitate în combaterea sărăciei în rândul femeilor, în special rolul serviciilor de educație și îngrijire a copiilor preșcolari sau al serviciilor de îngrijire a altor persoane dependente, cum ar fi vârstnicii; invită statele membre să stabilească mecanisme adecvate pentru a recunoaște această realizare;
21.subliniază că schimbările climatice au, de asemenea, un impact semnificativ asupra sărăciei femeilor, deoarece femeile depind mai mult de resursele naturale și, întrucât ele reprezintă un procent majoritar din populația săracă a UE, femeile dispun de mai puține resurse pentru a se proteja de efectele nocive ale schimbărilor climatice; regretă că în politicile climatice ale UE nu a fost introdusă sistematic o perspectivă de gen; invită Comisia să integreze principiul egalității de gen în politicile și legislația UE privind schimbările climatice; consideră că pachetul „Pregătiți pentru 55” și Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice ar trebui să fie concepute și puse în aplicare ținând seama de o dimensiune de gen clară și să aducă beneficii femeilor și bărbaților în egală măsură;
22.solicită UE și statelor membre să protejeze femeile care trăiesc în sărăcie energetică, oferind un răspuns prompt și coordonat pentru a aborda impactul pe termen lung al crizei energetice; subliniază că trebuie să se garanteze accesul la utilități la prețuri accesibile gospodăriilor cu venituri mici, în special femeilor în vârstă și mamelor singure;
23.invită Comisia și statele membre să integreze dimensiunea egalității de gen în toate politicile, programele și acțiunile și să instituie politici mai eficace privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată și măsuri adecvate pentru a garanta participarea femeilor pe piața muncii, spre exemplu prin concedii de maternitate mai bine adaptate, perioade semnificativ mai lungi de concediu de paternitate, concediu de paternitate plătit și netransferabil, programe de lucru flexibile, facilități de îngrijire a copiilor în proximitatea locului de muncă, servicii de îngrijire și politici privind telemunca; subliniază importanța abordării integratoare a egalității de gen și a ajustării răspunsului la pandemia de COVID-19 în materie de politică economică în funcție de nevoile specifice ale femeilor și de structura activităților lor economice;
24.invită Comisia și statele membre să integreze principiul egalității de gen în toate actele legislative, politicile, programele și acțiunile legate de transport și să includă o perspectivă de gen în proiectele din domeniul mobilității, locuințelor la prețuri accesibile și planificării urbane;
25.subliniază că lipsa de adăpost în rândul femeilor nu ar trebui subestimată și considerată, în mod eronat, ca fiind o problemă socială minoră în UE; atrage atenția asupra lipsei de date cuprinzătoare și dezagregate despre natura și amploarea lipsei de adăpost a femeilor, ceea ce face ca această problemă să fie mai puțin vizibilă; îndeamnă UE și statele sale membre să integreze perspectiva de gen în politicile și practicile care vizează combaterea lipsei de adăpost și a lipsei accesului la locuințe și energie adecvate și la prețuri accesibile, precum și să elaboreze strategii speciale prin care să se soluționeze aceste probleme până în 2030, asigurând totodată faptul că serviciile funcționează corespunzător și eficient pentru a răspunde nevoilor femeilor fără adăpost; subliniază că este important să se recunoască faptul că violența de gen constituie una dintre cauzele profunde ale lipsei de adăpost în rândul femeilor și subliniază nevoia de a analiza modul în care nevoile femeilor se intersectează cu obstacole socioeconomice și structurale mai largi; invită toți actorii să depună eforturi pentru a integra perspectiva de gen în Platforma europeană pentru combaterea fenomenului lipsei de adăpost; este convins că principiul „locuința pe primul loc” poate juca un rol important în combaterea lipsei de adăpost și solicită implementarea acestor proiecte în toate statele membre;
26.remarcă faptul că agravarea situației sociale și economice cauzate de pandemia de COVID-19 a dus la intensificarea tuturor formelor de abuz și violență față de femei, precum și a prostituției, cu încălcarea drepturilor omului; subliniază necesitatea de a crește resursele publice, financiare și umane pentru a sprijini grupurile amenințate de sărăcie și a contracara situațiile de risc cu care se confruntă copiii și tinerii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități și persoanele fără adăpost;
27.observă că independența economică a femeilor joacă un rol esențial în capacitatea acestora de a se sustrage din situațiile de violență de gen; solicită, prin urmare, să se prevadă măsuri de protecție și sprijin pentru a ajuta femeile aflate într-o astfel de situație, să se adopte o directivă cuprinzătoare privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență de gen, să se adauge violența de gen pe lista „euroinfracțiunilor”, să se adopte măsuri pentru ratificarea de către UE a Convenției de la Istanbul, precum și pentru ratificarea acesteia de către Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Letonia, Lituania și Slovacia; subliniază că protecția împotriva tuturor formelor de violență este fundamentală pentru ca femeile să participe la piața muncii, să își atingă întregul potențial și să fie independente din punct de vedere financiar; condamnă dezinformarea deliberată cu privire la instrumentele și inițiativele de combatere a violenței de gen în cadrul UE; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că această dezinformare câștigă teren în Europa, făcând prin urmare și mai dificile demersurile de protejare a femeilor împotriva violenței;
28.invită statele membre să combată practicile dăunătoare, cum ar fi mutilarea genitală feminină, căsătoria timpurie, căsătoria forțată și așa-numita „violență comisă în numele onoarei”, care afectează în mod specific femeile tinere și fetele, limitându-le drepturile;
29. consideră că prostituția este o formă gravă de violență și de exploatare care afectează majoritar femeile și copiii; invită statele membre să ia măsuri specifice pentru a combate cauzele economice, sociale și culturale ale prostituției, astfel încât femeile aflate în situație de sărăcie și excluziune socială să nu fie victimele unei astfel de exploatări; îndeamnă statele membre să ia măsuri specifice pentru a ajuta persoanele care practică prostituția să se reintegreze la nivel social și profesional;
30. invită Comisia să propună măsuri proactive prin intermediul fondurilor sociale europene și al Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală pentru a promova ocuparea forței de muncă în rândul femeilor, facilitarea accesului la servicii sociale și dezvoltarea socioeconomică în zonele rurale; încurajează statele membre ca, în colaborare cu autoritățile regionale și locale, să reducă riscul de sărăcie în rândul femeilor din zonele rurale, prin măsuri de capacitare a acestora și de îmbunătățire a calității vieții lor, prin furnizarea de programe educaționale de calitate și de condiții de ocupare a forței de muncă de calitate, asigurând inclusiv posibilități de telemuncă și venituri decente; solicită introducerea unor măsuri de discriminare pozitivă, menite să încurajeze în special agricultoarele să rămână în zonele rurale, inclusiv promovarea structurilor asociative susceptibile de a oferi consiliere tehnică și asistență pentru a menține fermele în activitate și a le permite să rămână viabile, încurajând tinerii să investească în agricultură și în creșterea animalelor pentru a asigura viabilitatea pe termen lung a acestor activități;
31.subliniază rolul esențial al tuturor fondurilor sociale și programe ale UE, în special al Fondului social european Plus, al Fondului european de ajustare la globalizare pentru lucrătorii disponibilizați, precum și al Fondului pentru o tranziție justă, al Mecanismului de redresare și reziliență și al Fondului pentru azil, migrație și integrare; subliniază că, prin FSE+, statele membre și Comisia ar trebui să urmărească să atenueze impactul socioeconomic al crizei, în special asupra femeilor, să majoreze numărul femeilor care participă la piața muncii și să le ajute să își reconcilieze viața personală cu cea profesională, să combată sărăcia și dimensiunea de gen a acesteia, feminizarea sărăciei și discriminarea de gen pe piața muncii, în educație și formare, precum și să sprijine persoanele cele mai vulnerabile și să combată sărăcia în rândul copiilor; invită statele membre să utilizeze pe deplin aceste fonduri cu o perspectivă de gen;
32. subliniază că eforturile naționale pentru a asigura incluziunea romilor ar trebui accelerate în toate statele membre; invită Comisia să promoveze incluziunea și, astfel, să asigure participarea fetelor și femeilor rome la toate nivelurile, inclusiv a celor care lucrează la nivel local, regional și la nivelul UE; subliniază că acest lucru ar trebui să țină seama de egalitatea dintre femei și bărbați și să urmărească preluarea celor mai bune practici ale statelor membre la nivelul Uniunii;
33. invită Comisia și statele membre să completeze ajutorul financiar al UE cu programe de studii și proiecte care să ofere fetelor și femeilor rome talentate oportunitatea de a recurge la educația continuă pentru a se elibera de sărăcia intergenerațională, promovând integrarea lor socială și dezvoltarea cunoștințelor lor, în vederea îmbunătățirii situației comunității rome; invită statele membre să indice nivelul de sprijin de care ar avea nevoie pentru a pune în aplicare măsurile recomandate de integrare a populației rome;
34.subliniază că o creștere a sărăciei în rândul femeilor are un impact major asupra societății în ansamblu; își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul pe care acest lucru îl va avea asupra sărăciei în rândul copiilor; salută, în acest sens, adoptarea Recomandării (UE) 2021/1004 a Consiliului din 14 iunie 2021 de instituire a unei Garanții europene pentru copii;
35.evidențiază contribuția majoră a femeilor în domeniul ocupării forței de muncă, al culturii, al educației, al științei și al cercetării; recunoaște deteriorarea profundă a condițiilor de viață ale femeilor angajate în domeniul artelor și al culturii, precum și în microîntreprinderi și în mici întreprinderi agricole și rurale ca urmare a suspendării activităților economice și culturale pe durata pandemiei;
36.solicită o abordare a tranziției digitale care să țină seama de dimensiunea de gen; îndeamnă Comisia să utilizeze programele și fondurile existente și să pună la dispoziție finanțare suplimentară, atunci când este necesar, pentru a combate sărăcia digitală în rândul femeilor, cu scopul de a înzestra femeile cu competențele necesare pentru a folosi mediul digital în condiții de siguranță, precum și de a îmbunătăți alfabetizarea digitală a acestora;
37. invită Comisia și statele membre să investigheze barierele din calea antreprenoriatului în rândul femeilor și, în special, să efectueze o analiză cuprinzătoare a accesului femeilor la finanțare, contribuind la eliminarea sărăciei în rândul femeilor în Uniunea Europeană prin capacitarea acestora pentru a deveni antreprenoare și fondatoare ale unor întreprinderi mici și mijlocii, contribuind la dubla tranziție; observă că antreprenoriatul feminin creează locuri de muncă, consolidează piața internă și reduce șomajul; constată că o sarcină birocratică redusă pentru antreprenori înlătură barierele, astfel încât tot mai multe femei să poată deschide o afacere; subliniază importanța dobândirii de cunoștințe în domeniul antreprenoriatului și a experienței practice din școli; invită Comisia și statele membre să promoveze capacitarea femeilor prin educație, formare profesională și învățare pe tot parcursul vieții; solicită, în special, o mai bună promovare a disciplinelor STIM, precum și a educației digitale și privind inteligența artificială și a alfabetizării financiare, cu scopul de a combate stereotipurile dominante și de a se garanta faptul că mai multe femei pătrund în aceste sectoare și contribuie la dezvoltarea lor;
38.invită statele membre să se asigure că toate noile politici fiscale, inclusiv impozitarea, care are o dimensiune de gen clară, abordează și elimină inegalitățile socioeconomice și de gen în toate dimensiunile lor(25); invită statele membre să evite discriminarea pe motive de gen în politicile lor fiscale și să elimine TVA-ul pentru produsele sanitare utilizate de femei, care aduce atingere în mod disproporționat demnității femeilor cu venituri mai mici și, prin urmare, să se asigure că toate femeile au acces la aceste produse esențiale;
39.invită statele membre să țină seama de dimensiunea de gen atunci când reformează sistemele de pensii și adaptează vârsta de pensionare și să ia în considerare diferențele dintre modelele de activitate profesională ale femeilor și bărbaților, inclusiv toate practicile asociate cu munca neremunerată, acordând atenție riscului mai ridicat de discriminare a femeilor pe piața muncii, în special a femeilor mai în vârstă; îndeamnă statele membre să ia măsuri specifice pentru a preveni și a combate riscul de sărăcie la care sunt expuse femeile în vârstă și pensionate, care este asociat cu îmbătrânirea populației și cu ponderea femeilor în vârstă aflate într-o situație defavorizată sau vulnerabilă; invită statele membre să includă compensații pentru perioadele de muncă de îngrijire neremunerată în cadrul sistemelor lor de pensii, spre exemplu prin includerea unor credite de îngrijire sau prin alte măsuri care implică o contribuție la drepturile de pensie ale persoanei care oferă îngrijire, indiferent dacă îngrijirea este acordată copiilor minori, persoanelor în vârstă sau persoanelor bolnave sau cu dizabilități, încurajând în același timp bărbații să devină îngrijitori;
40.invită Comisia să se abțină de la promovarea tuturor recomandărilor politice care ar conduce la creșterea relațiilor de muncă precare, dereglementarea orelor de lucru, reducerea salariilor, subminarea negocierii colective sau privatizarea serviciilor publice și a securității sociale;
41.salută negocierile în curs pentru adoptarea unei directive privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană; solicită instituțiilor UE să adopte un cadru al Uniunii care să favorizeze stabilirea sau adaptarea unui salariu minim pentru fiecare țară, bazat, printre altele, pe un coș național de bunuri și servicii la prețuri reale, care să includă, printre altele, locuințe adecvate, o alimentație echilibrată și sănătoasă, îmbrăcăminte, transport și energie durabile, sănătate și asistență medicală, precum și resursele necesare care permit participarea semnificativă în societate, activități culturale și educație, asigurându-se în acest fel un nivel de trai decent care ar contribui parțial la reducerea sărăciei persoanelor încadrate în muncă, în special pentru femei; solicită salarii minime echitabile și decente în statele membre, ca o garanție necesară, pentru a se asigura o distribuție mai echitabilă a salariilor și instituirea unui nivel minim de remunerare, care să protejeze femeile și bărbații pe piața muncii; consideră că crearea unui cadru privind salariul minim trebuie realizată și garantată prin norme clare, proceduri transparente și practici eficace, utilizând criterii și indicatori orientativi pentru a evalua gradul de adecvare și cu contribuția organismelor consultative, printre altele, și cu implicarea partenerilor sociali;
42.invită statele membre să fie ambițioase în punerea în aplicare a Garanției europene pentru copii și a Directivei privind transparența salarială, precum și a viitoarei directive privind salariul minim și a recomandării referitoare la venitul minim;
43.regretă faptul că, în general, integrarea perspectivei de gen nu a fost încă aplicată în bugetul UE, după cum a subliniat Curtea de Conturi Europeană, și solicită ca această situație să fie soluționată de urgență; subliniază că integrarea perspectivei de gen trebuie aplicată la toate nivelurile ciclului de elaborare a politicilor și trebuie să se bazeze pe date fiabile; subliniază importanța punerii în aplicare a unui buget care să țină seama de dimensiunea de gen, inclusiv în toate programele din bugetul pe 2022, pentru a realiza egalitatea de gen și a elimina sărăcia în rândul femeilor; invită, în acest context, Comisia să accelereze introducerea unei metodologii eficiente, transparente și cuprinzătoare și să coopereze îndeaproape cu Parlamentul, pentru a măsura cheltuielile relevante legate de gen, astfel cum se prevede în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare(26), cu scopul de a putea obține rezultate tangibile pentru bugetul pe 2022 și de a extinde metodologia la toate programele CFM;
44.subliniază că capacitatea fiscală a UE necesită o potențială revizuire a actualei guvernanțe economice și sociale, pentru a reduce inegalitățile și sărăcia în rândul femeilor și pentru a realiza egalitatea de gen; solicită ca guvernanța economică și socială să fie consecventă cu atingerea obiectivelor privind egalitatea de gen și cu eradicarea sărăciei în rândul femeilor;
45.solicită Consiliului să instituie o formațiune specifică privind egalitatea de gen pentru a stabili măsuri comune și concrete, cu scopul de a aborda provocările din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen și de a asigura faptul că aspectele legate de egalitatea de gen sunt dezbătute la cel mai înalt nivel politic;
46.invită Comisia și statele membre să analizeze impactul inegal de gen al inflației și al creșterii prețurilor la energie declanșate în contextul războiului purtat de Rusia împotriva Ucrainei și să țină seama de acest fenomen atunci când pun în aplicare măsuri de atenuare a impactului său asupra persoanelor celor mai sărace;
47.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.
Pagina web a Eurostat intitulată „Living conditions in Europe – poverty and social exclusion” (Condiții de viață în Europa – sărăcie și excluziune socială), consultată la 30 mai 2022. Disponibilă la: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Living_conditions_in_Europe_-_poverty_and_social_exclusion&oldid=544210
Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, „Indicele egalității de gen2020: Digitalizarea și viitorul muncii”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2020.
Pagina web a Eurostat intitulată „Gender pay gap statistics” (Statistici privind diferența de remunerare între femei și bărbați), consultată la 30 mai 2022. Disponibilă la: https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Gender_pay_gap_statistics
Articolul Eurostat din 3 februarie 2021 intitulat „Closing the gender pension gap?’.” (Eliminarea diferențelor în materie de pensii între femei și bărbați?).
Raportul Departamentului tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Parlamentului din aprilie 2017, intitulat „Gender equality and taxation in the European Union” (Egalitatea de gen și impozitarea în Uniunea Europeană).