Ϸվ

Gestionarea frontierelor externe

Politica UE de gestionare a frontierelor a fost nevoită să se adapteze la evoluții importante, cum ar fi sosirea unui număr fără precedent de refugiați și migranți în situație neregulamentară și, de la mijlocul anului2015, au ieșit la iveală mai multe deficiențe în politicile UE privind frontierele externe și migrația. Provocările legate de creșterea fluxurilor de migrație mixtă în UE, de pandemia de COVID-19 și de preocupările crescute în materie de securitate au declanșat o nouă perioadă de activitate în domeniul protejării frontierelor externe ale UE, care are, de asemenea, efecte asupra frontierelor sale interne.

Temei juridic

Articolul3 alineatul(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

Articolele67 și77 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Obiective

Un spațiu unic fără controale la frontierele interne– spațiul Schengen– implică și o politică comună în materie de gestionare a frontierelor externe. Articolul3 alineatul(2) din TUE prevede „măsuri adecvate privind controlul la frontierele externe”. Prin urmare, Uniunea își propune să stabilească standarde comune cu privire la controalele la frontierele sale externe și să pună treptat în practică un sistem integrat pentru gestionarea acestor frontiere.

𲹱ă

Primul pas către o politică comună de gestionare a frontierelor externe a fost făcut la 14iunie1985, când cinci dintre cele zece state membre, la vremea respectivă, ale Comunității Economice Europene, au semnat un tratat internațional, așa-numitul Acord Schengen, lângă orașul de frontieră din Luxemburg, Schengen, acord care a fost completat cinciani mai târziu cu Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen[1]. Spațiul Schengen, zona fără frontiere creată de acquis-ul Schengen (denumirea colectivă a acordurilor și normelor), cuprinde în prezent 27de țări europene[2].

A. Acquis-ul Schengen privind frontierele externe

Acquis-ul Schengen privind frontierele externe se bazează pe acquis-ul inițial inclus în ordinea juridică a UE prin Tratatul de la Amsterdam (1.1.3). Normele sale pot fi găsite în cadrul unei game largi de măsuri, care pot fi împărțite în aproximativ cinci teme:

1. Codul frontierelor Schengen

Codul frontierelor Schengen[3] este pilonul central al gestionării frontierelor externe. Acesta stabilește norme privind punctele de trecere a frontierelor externe și condițiile care reglementează reintroducerea temporară a controalelor la frontierele interne. El obligă statele membre să efectueze verificări sistematice prin consultarea bazelor de date relevante cu privire la toate persoanele, inclusiv cele care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului UE (și anume cetățenii UE și membrii familiilor lor care nu sunt cetățeni ai UE) la trecerea frontierelor externe. Aceste baze de date includ Sistemul de informații Schengen (SIS) și baza de date a Interpolului privind documentele de călătorie furate sau pierdute. Aceste obligații se aplică la toate frontierele externe (aeriene, maritime și terestre), atât pentru intrare, cât și pentru ieșire. Mecanismul de evaluare Schengen, Regulamentul (UE) nr.1053/2013[4]al Consiliului a intrat în vigoare în noiembrie2014 și a instituit un program de evaluare multianual pe cinciani pentru perioada care se încheie la 31decembrie2019. Acest mecanism a fost menit să examineze toate componentele acquis-ului Schengen, inclusiv prin revizuirea și evaluarea modului în care statele membre efectuează controale la frontierele externe, precum și a tuturor actelor cu putere de lege și a operațiilor relevante. Mecanismul acordă o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale. Evaluările pot viza, de asemenea, măsuri conexe legate de frontierele externe, politica în domeniul vizelor, cooperarea polițienească și judiciară (în materie penală), SIS și protecția datelor.

2. Sistemul de informații Schengen (SIS)

SIS este un sistem de schimb de informații și bază de date care contribuie la asigurarea securității internaționale în spațiul Schengen, unde nu există niciun control la frontierele interne. Este sistemul informatic cel mai utilizat și mai eficient al UE în spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ) (4.2.1.). Autoritățile din întreaga UE utilizează SIS pentru a introduce sau a consulta semnalări privind persoane și obiecte căutate sau dispărute. Acesta conține peste 80demilioane de semnalări și a fost consultat de către autorități de peste 5miliarde de ori în2017, cu peste 240000de rezultate pozitive pentru alertele din alte țări (semnalări emise de o altă țară). SIS a fost consolidat recent prin intermediul unor norme actualizate care vor aborda potențialele lacune din sistem și vor introduce mai multe modificări esențiale la tipurile de semnalări introduse.

După cea mai recentă reformă din2018, domeniul de aplicare al SIS este definit în prezent în trei instrumente juridice, sub forma a trei regulamente separate (care înlocuiesc SISII):

  • Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală[5];
  • Verificări la frontiere[6];
  • Returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală[7].

Aceste trei regulamente creează categorii de semnalare în sistem, cum ar fi privind persoane suspectate sau căutate necunoscute, semnalări preventive pentru copii expuși riscului de răpire de către unul dintre părinți, semnalări în scopul returnării și o semnalare legată de deciziile de returnare emise pentru resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală.

3. Fondul pentru securitate internă: frontiere și vize.

Nu toate statele membre ale Uniunii au frontiere externe și nu toate sunt afectate în mod egal de fluxurile de trafic de frontieră. Prin urmare, UE alocă fonduri pentru a compensa o parte din costurile statelor membre ale căror frontiere interne sunt, de asemenea, frontierele externe ale UE. Acest mecanism de repartizare a sarcinilor a fost instituit cu fonduri în valoare totală de 3,8miliardeEUR în perioada de programare financiară de șapteani 2014-2020. Obiectivul principal al fondului este de a contribui la asigurarea unui nivel ridicat de securitate în Uniune, facilitând, în același timp, călătoriile legitime. Beneficiarii programelor puse în aplicare în cadrul acestui fond pot fi autorități de stat și federale, organisme publice locale, organizații neguvernamentale, organizații umanitare, societăți de drept public și privat și instituții de învățământ și de cercetare.

4. Sistemul de intrare/ieșire (EES)

Sistemul de intrare/ieșire (EES)[8] este un sistem de informații care accelerează și consolidează verificările la frontiere pentru resortisanții țărilor terțe care călătoresc în UE. EES înlocuiește ștampilarea manuală a pașapoartelor la frontieră cu înregistrarea electronică în baza de date.

Principalele obiective ale EES sunt:

  • reducerea timpului legat de verificările la frontieră și îmbunătățirea calității acestor verificări, prin calcularea automată a șederii autorizate pentru fiecare călător;
  • asigurarea identificării sistematice și fiabile a persoanelor care depășesc durata de ședere autorizată;
  • consolidarea securității interne și a luptei împotriva terorismului, permițând autorităților de aplicare a legii accesul la istoricul călătoriilor.

Accesul la EES se acordă autorităților naționale de aplicare a legii și Europolului, dar nu și autorităților din domeniul azilului. Posibilitatea de a transfera date în scopul aplicării legii sau al returnării către țări terțe și statele membre ale UE care nu participă la EES este permisă, dar doar în anumite condiții. EES va înregistra datele călătorilor (numele, tipul documentului de călătorie, amprentele digitale, imaginea vizuală, data și locul de intrare și de ieșire) la trecerea frontierelor externe ale spațiului Schengen. Se va aplica tuturor cetățenilor din afara UE, atât celor care au nevoie de viză, cât și celor care sunt scutiți de viză. Va fi utilizat și de autoritățile consulare și de frontieră.

5. Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex)

Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european (EBCG) este Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (EBCGA/Frontex) și autoritățile naționale combinate[9].

EBCG a devenit operațională în octombrie2016. Această se ocupă de monitorizarea frontierelor externe ale UE și, împreună cu statele membre, de identificarea și abordarea oricăror posibile amenințări la adresa securității la frontierele externe ale UE. Timp de câțiva ani înainte de2015, Parlamentul a solicitat consolidarea rolului Frontex pentru a spori capacitatea acesteia de a răspunde mai eficient la evoluția fluxurilor de migrație. De exemplu, în [10]. Parlamentul a solicitat polițiștilor de frontieră europeni să protejeze frontierele Schengen. În concluziile sale din octombrie2015, Consiliul European și-a exprimat, de asemenea, sprijinul pentru „instituirea treptată a unui sistem integrat de gestionare a frontierelor externe”. Parlamentul a insistat ca noile competențe de intervenție ale agenției să fie activate printr-o decizie a statelor membre în Consiliu, și nu printr-o decizie a Comisiei, astfel cum s-a propus inițial. Regulamentul extinde domeniul de aplicare al activităților EBCGA/Frontex pentru a include un sprijin mai mare pentru statele membre în domeniul gestionării migrației, al luptei împotriva criminalității transfrontaliere și al operațiunilor de căutare și salvare. Prevede un rol mai important al Frontex în returnarea migranților în țările lor de origine, acționând în conformitate cu deciziile luate de autoritățile naționale. Pe baza unei propuneri a Comisiei, Consiliul îi poate solicita agenției să intervină și să acorde asistență statelor membre în circumstanțe excepționale. Este vorba de cazurile în care:

  • un stat membru nu respectă (într-un termen stabilit) o decizie obligatorie a consiliului de administrație al agenției de a remedia vulnerabilitățile legate de gestionarea frontierelor sale precum și
  • există o presiune specifică și disproporționată la frontierele externe, care pune în pericol funcționarea spațiului Schengen. Dacă un stat membru se opune unei decizii a Consiliului de a acorda asistență, celelalte țări UE pot reintroduce temporar controale la frontierele interne.

În noiembrie2019, agenția a fost consolidată cu un nou mandat și mijloace și competențe proprii pentru a proteja frontierele externe, a efectua returnările într-un mod mai eficient și a coopera cu țările din afara UE. Piatra de temelie a acestei agenții consolidate va fi o rezervă permanentă de 10000de polițiști de frontieră cu competențe executive, care vor sprijini statele membre în orice moment. De asemenea, ea va avea un mandat mai puternic în ceea ce privește returnarea migranților în țara lor de origine și va coopera mai îndeaproape cu statele care nu sunt membre ale UE, inclusiv cu cele care nu se află în vecinătatea imediată a UE. Corpul permanent al poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european a devenit pe deplin operațional în2021 și va ajunge la capacitatea deplină de 10000de polițiști de frontieră până în2024.

B. Evoluții ale gestionării de către UE a frontierelor sale externe

Ritmul evoluțiilor a crescut odată cu pierderile de vieți omenești la scară largă din Marea Mediterană din ultimii ani și cu afluxul masiv de refugiați și de migranți începând din septembrie2015.

Înainte de criza refugiaților, numai trei țări ridicaseră garduri la frontierele externe pentru a-i împiedica pe migranți și pe refugiați să ajungă pe teritoriul lor: Spania (lucrările de construcție au fost finalizate în2005 și extinse în2009), Grecia (lucrările au fost finalizate în2012) și Bulgaria (ca răspuns la acțiunea Greciei, lucrările fiind finalizate în2014). În contradicție cu articolul14 alineatul(2) din Codul Frontierelor Schengen, care menționează că „intrarea nu poate fi refuzată decât printr-o decizie care să indice motivele precise ale refuzului”, un număr tot mai mare de state membre au început treptat construcția de garduri sau ziduri la frontiere cu scopul de a preveni în mod nediferențiat accesul migranților și solicitanților de azil pe teritoriile lor naționale. În plus, fără norme explicite ale UE privind ridicarea de garduri la frontierele externe ale spațiului Schengen și încălcând normele privind azilul, statele membre au creat, de asemenea, bariere față de țările terțe (în special Belarus, Maroc și Rusia), inclusiv față de țările candidate la preaderare (Republica Macedonia de Nord, Serbia și Turcia). S-au construit garduri și în spațiul Schengen, cum ar fi cel dintre Austria și Slovenia, în timp ce acțiunile Spaniei din Melilla sunt analizate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg. Atrocitățile comise în zonele în care sunt construite garduri sunt de organizațiile pentru drepturile omului[11].

Proiectul „Migranți dispăruți” al Organizației Internaționale pentru Migrație a peste 29000 de decese și dispariții în timpul călătoriilor migratorii către Europa începând din 2014.

1. Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS)

În septembrie2018, a fost instituit Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS).

Scopul acestui sistem centralizat de informații este de a colecta informații privind resortisanții țărilor terțe care nu au nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen și de a identifica orice posibile riscuri în materie de securitate sau de migrație neregulamentară. Baza de date va efectua verificări prealabile privind călătorii exonerați de obligația de a deține viză și le va refuza autorizația de călătorie dacă se consideră că reprezintă un risc. Baza de date va fi similară cu sisteme deja existente, de exemplu în SUA (ESTA), Canada și Australia, printre altele.

Avantajele ETIAS includ întârzieri reduse la frontiere, securitate internă mai bună, prevenire mai bună a imigrației ilegale și riscuri reduse la adresa sănătății publice. Deși sistemul va efectua verificări prealabile, decizia finală cu privire la acordarea sau refuzul intrării, chiar și în cazurile în care persoana are o autorizație de călătorie valabilă, va fi luată de polițiștii de frontieră naționali care efectuează controalele la frontieră, acționând în conformitate cu normele din Codul frontierelor Schengen. ETIAS are trei funcții principale:

  • verificarea informațiilor transmise online de către resortisanții țărilor terțe exonerați de obligația de a deține viză înainte de a călători în UE;
  • prelucrarea cererilor prin verificarea acestora în alte sisteme de informații ale UE (cum ar fi SIS, VIS, baza de date a Europol, baza de date a Interpol, EES și Eurodac, baza europeană de date dactiloscopice pentru solicitanții de azil, care permite compararea amprentelor digitale);
  • eliberarea de autorizații de călătorie în cazul în care nu sunt identificate rezultate pozitive sau elemente care să necesite o analiză suplimentară.

Autorizațiile de călătorie ar trebui să poată fi obținute în câteva minute. În iunie2017, Consiliul a decis să împartă propunerea în două acte juridice distincte[12], fiindcă temeiul juridic (Schengen) al propunerii nu putea acoperi modificări ale Regulamentului privind Europol. ETIAS este elaborat de agenția eu-LISA și va deveni operațional în2025.

2. eu-LISA

Înființată în2011, este responsabilă cu gestionarea operațională a trei sisteme centralizate de informații ale UE: SIS, VIS și Eurodac[13]. Rolul său este de a pune în aplicare noua arhitectură IT în domeniul justiției și afacerilor interne. În noiembrie2019, mandatul eu-LISA a fost revizuit, iar capacitatea agenției de a contribui la gestionarea frontierelor, la cooperarea în materie de aplicare a legii și la gestionarea migrației în UE a fost dezvoltată în continuare.

3. Interoperabilitatea dintre sistemele de informații ale UE în domeniul frontierelor

UE a dezvoltat sisteme informatice centralizate la scară largă (SIS, VIS, Eurodac, EES și ETIAS) pentru colectarea, prelucrarea și schimbul de informații esențiale pentru cooperarea în materie de securitate, precum și pentru gestionarea frontierelor externe și a migrației. Din2019, aceste sisteme de informații sunt interoperabile la nivelul UE, adică capabile să facă schimb de date, astfel încât autoritățile să dispună de toate informațiile necesare, oriunde și oricând au nevoie. Interoperabilitatea înseamnă capacitatea sistemelor de tehnologie a informației de a face schimb de informații și cunoștințe, astfel încât să se evite lacunele informaționale cauzate de complexitatea și fragmentarea acestor sisteme[14].

Cele două regulamente în vigoare permit acestor sisteme să se completeze reciproc, contribuie la facilitarea identificării corecte a persoanelor, precum și la combaterea fraudei de identitate. Acestea nu modifică drepturile de acces prevăzute în temeiul juridic pentru fiecare sistem de informații european, ci stabilesc:

  • un portal european de căutare, permițând autorităților competente să efectueze simultan căutări în mai multe sisteme de informații ale UE, utilizând atât date biografice, cât și date biometrice;
  • un serviciu comun de comparare a datelor biometrice, permițând căutarea și compararea datelor biometrice (amprente digitale și imagini faciale) în mai multe sisteme;
  • un registru comun de date de identitate, cu date biografice și biometrice ale resortisanților țărilor terțe, în prezent stocate în mai multe sisteme diferite de informații ale UE;
  • un detector de identități multiple, care verifică dacă datele biografice de identitate conținute în căutare există în alte sisteme conectate, pentru a se permite depistarea identităților multiple legate de același set de date biometrice.

4. Pandemia de COVID-19 din2020

Restricțiile privind circulația internațională și în interiorul UE a persoanelor au devenit unele dintre cele mai vizibile măsuri de politică la pandemia de coronavirus de la începutul lunii martie2020. Mai multe state membre ale UE au închis transportul internațional de călători, iar ulterior au continuat cu restricții suplimentare de călătorie internaționale ale UE, care implică închiderea parțială a frontierelor externe ale UE[15] și restricționarea intrării în UE din țări terțe[16]. În numeroase cazuri, acest lucru a avut un caracter arbitrar, ineficace și discriminatoriu și a încălcat legislația privind viața privată și azilul, după cum reiese din studiile comandate de Parlamentul European[17].

5. Criza din Ucraina

În urma invaziei Ucrainei de către Rusia în februarie2022, peste 6milioane de persoane au fost deja obligate să se refugieze, în special în țările învecinate[18]. Uniunea Europeană a decis să acorde protecție temporară la nivelul UE persoanelor care sosesc din Ucraina[19]. [20] permite statelor membre ale UE să acționeze rapid pentru a oferi protecție și drepturi persoanelor care au nevoie de protecție imediată.

Rolul Parlamentului European

În trecut, Parlamentul European a avut reacții mixte în ceea ce privește evoluția politicii de gestionare a frontierelor externe. Parlamentul a sprijinit, în linii mari, rolul organizatoric actualizat al EBCGA/Frontex și al celorlalte agenții relevante ale Uniunii, solicitând adesea ca rolul acestora să fie consolidat și mai mult, având în vedere că UE se confruntă cu criza migrației în zona Mediteranei. Deși opinia Parlamentului European în ceea ce privește dezvoltarea EBCGA a fost în mare parte pozitivă, atitudinea sa privind frontierele inteligente a fost mai rezervată. Reacția sa după propunerea Comisiei din2013 a fost de a-și exprima rezervele cu privire la imensa acumulare de tehnologii și la prelucrarea masivă propusă a datelor cu caracter personal pentru frontierele externe. În plus, costurile anticipate ale tehnologiei privind frontierele inteligente, împreună cu îndoielile privind avantajele acesteia, au suscitat o serie de preocupări în Parlament. În , Parlamentul a declarat că „posibila dezvoltare a unor noi sisteme informatice în domeniul migrației și al gestionării frontierelor, precum inițiativa «Frontiere inteligente», ar trebui analizată cu atenție, ținând seama în special de principiile necesității și proporționalității”. În continuare, în septembrie2015, Parlamentul a adresat Comisiei și Consiliului o întrebare cu solicitare de răspuns oral, invitându-le să își exprime poziția cu privire la accesul la sistem al autorităților de aplicare a legii, precum și opiniile cu privire la relevanța Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din aprilie2014 referitoare la Directiva privind păstrarea datelor (a se vedea 4.2.8). În rezoluția sa referitoare la raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen[21], Parlamentul a invitat statele membre, inclusiv cele fără frontiere terestre externe, să asigure un nivel ridicat de control la frontierele lor externe, alocând resurse suficiente prin personal, echipamente și expertiză, instituind comanda și controlul necesare pentru a asigura trecerea sigură, ordonată și fluentă a frontierelor.

Parlamentul a insistat, de asemenea, asupra necesității ca toate măsurile în domeniu să țină seama de acquis-ul UE privind frontierele și azilul și de Carta drepturilor fundamentale a UE. Astfel, de o vreme, Parlamentul solicită proceduri fiabile și echitabile și o abordare globală a migrației la nivelul UE[22]. Acesta joacă un rol activ în monitorizarea aplicării și respectării acquis-ului Schengen. Grupul de lucru privind controlul Schengen din Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului asigură legătura cu Comisia Europeană și cu Consiliul în etapele relevante ale procesului de evaluare și monitorizare, cum ar fi raportul final de evaluare, recomandările adoptate și planul de acțiune.

În ceea ce privește pandemia de COVID-19, Parlamentul European, în referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19, a deplâns faptul că nu a fost informat. Acesta a reamintit că orice restricții temporare de călătorie care se aplică tuturor călătoriilor neesențiale din țări terțe către spațiul Schengen sau deciziile privind refuzul intrării la frontierele externe trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile Codului frontierelor Schengen[23]. Un studiu comandat de Parlament a subliniat faptul că restricțiile introduse ca răspuns la pandemie au făcut obiectul unor schimbări rapide și extrem de evolutive, care au condus la o insecuritate juridică profundă pentru persoanele fizice și la repercusiuni negative asupra drepturilor și libertăților UE[24]. Un alt studiu recent indică utilizarea pe scară largă de către statele membre a tehnologiilor biometrice bazate pe IA în scopul supravegherii la scară largă a migranților[25].

ÎԳٰ- , Parlamentul a salutat activarea Directivei privind protecția temporară pentru prima dată de la intrarea sa în vigoare în2001[26]. La 9martie2022, deputații în Parlamentul European au cerut UE să introducă un sistem adecvat de migrație, care să împartă responsabilitatea pentru refugiați. La 4aprilie2023, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (LIBE) a Parlamentului a adoptat un raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind abordarea situațiilor de criză în domeniul migrației și azilului, iar la 14aprilie2023 a adoptat un raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de introducere a unei proceduri de screening pentru resortisanții țărilor terțe la frontierele externe, precum și un raport referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație.

La 10aprilie2024, Parlamentul a ăٳܳ și a adoptat zece texte legislative pentru reformarea politicii europene în materie de migrație și azil. La 24aprilie2024, Parlamentul și-a adoptat poziția cu privire la modificarea Codului frontierelor Schengen pentru a spori reziliența spațiului Schengen la amenințările grave și pentru a adapta normele Schengen la dificultățile în continuă evoluție.

DzԲܱٲț pagina de internet a Parlamentului European privind Schengen.

[1]: Acquis-ul Schengen– Convenția din 19iunie1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14iunie1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, JOL239, 22.9.2000, p.19.
[2]Țările nu includ statele membre UE Cipru, Irlanda, Croația, Bulgaria și România. Cu toate acestea, spațiul Schengen include patru state care nu sunt membre ale UE: Islanda, Elveția, Norvegia și Liechtenstein. Danemarca are o clauză de neparticipare de la titlulV din TFUE (Protocolul22), dar participă pe o bază interguvernamentală.
[3] al Parlamentului European și al Consiliului din 9martie2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen), JOL7723.3.2016, p.1, modificat prin Regulamentul(UE)2017/458 al Parlamentului European și al Consiliului din 15martie2017 de modificare a Regulamentului (UE)2016/399 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe, JOL74, 18.3.2017, p.1.
[4] al Consiliului din 7octombrie2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen și de abrogare a Deciziei Comitetului executiv din 16septembrie1998 de instituire a Comitetului permanent pentru evaluarea și punerea în aplicare a Acordului Schengen (JOL295, 6.11.2013, p.27).
[5] al Parlamentului European și al Consiliului din 28noiembrie2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, de modificare și de abrogare a Deciziei2007/533/JAI a Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1986/2006 al Parlamentului European și al Consiliului și a Deciziei2010/261/UE a Comisiei, JOL312,7.12.2018,p.56.
[6] al Parlamentului European și al Consiliului din 28noiembrie2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr.1987/2006, JOL312, 7.12.2018,p.14.
[7] al Parlamentului European și al Consiliului din 28noiembrie2018 privind utilizarea Sistemului de informații Schengen pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, JOL312,7.12.2018,p.1.
[8] al Parlamentului European și al Consiliului din 30noiembrie2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr.767/2008 și (UE) nr.1077/2011, JOL327,9.12.2017,p20.
[9] al Parlamentului European și al Consiliului din 13noiembrie2019 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr.1052/2013 și (UE) 2016/1624, JOL295,14.11.2019,p.1.
[10]Punctul 74 din Rezoluția , JOC408, 30.11.2017, p.8.
[12]al Parlamentului European și al Consiliului din 12septembrie2018 de instituire a Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) și de modificare a Regulamentelor (UE) nr.1077/2011, (UE) nr.515/2014, (UE)2016/399, (UE)2016/1624 și (UE)2017/2226, JOL236,19.9.2018,p.1, precum și din 12septembrie2018 de modificare a Regulamentului (UE)2016/794 în scopul instituirii Sistemului european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS)– misiunile Europol, JOL236,19.9.2018,p.72.
[13] al Parlamentului European și al Consiliului din 14noiembrie2018 privind Agenția Uniunii Europene pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție (eu-LISA), și de modificare a Regulamentului(CE) nr.1987/2006 și a Deciziei2007/533/JAI a Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentului (UE) nr.1077/2011, JOL295,21.11.2018,p.99.
[14] al Parlamentului European și al Consiliului din 20mai2019 privind instituirea unui cadru de interoperabilitate dintre sistemele de informații ale UE în domeniul frontierelor și al vizelor și de modificare a Regulamentelor (CE)nr.767/2008, (UE)2016/399, (UE)2017/2226, (UE)2018/1240, (UE)2018/1726 și (UE)2018/1861 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziilor2004/512/CE și2008/633/JHA ale Consiliului, JOL135, 22.5.2019, p.27, și al Parlamentului European și al Consiliului din 20mai2019 de instituire a unui cadru de interoperabilitate între sistemele de informații ale UE în domeniul cooperării polițienești și judiciare, azilului și migrației și de modificare a Regulamentelor (UE)2018/1726, (UE)2018/1862 și (UE)2019/816, JOL135, 22.5.2019, p.85.
[15]A se vedea „Declarația comună a membrilor Consiliului European”, Bruxelles, 26martie2020.
[16]Tell Cremades, M., Studies with a ‘Covid 19 angle’ (Studii în contextul epidemiei de Covid-19), Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Parlamentul European, iunie2021.
[17]Carrera S. et al., In the name of COVID: An Assessment of the Schengen Internal Borders Controls and Travel Restrictions in the EU (În numele COVID-19: o evaluare a controalelor la frontierele interne Schengen și a restricțiilor de călătorie în UE), Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, Parlamentul European, septembrie2020.
[19]Decizia de punere în aplicare (UE)2022/382 a Consiliului din 4martie2022 de constatare a existenței unui aflux masiv de persoane strămutate din Ucraina în înțelesul articolului5 din Directiva2001/55/CE și având drept efect introducerea unei protecții temporare.
[20]Directiva2001/55/CE a Consiliului din 20iulie2001 privind standardele minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsurile de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri, JO L212, 7.8.2001, p.12.
[21] referitoare la raportul anual privind funcționarea spațiului Schengen, JOC76, 9.3.2020, p.106.
[22] referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, JOC58,15.2.2018, p.9.
[23]Rezoluția Parlamentului European din 19iunie2020 referitoare la situația din spațiul Schengen în urma epidemiei de COVID-19, JO C 362, 8.9.2021, p.77.
[24]Carrera S., Chun Luk, N., In the Name of COVID-19: An Assessment of the Schengen Internal Borders Controls and Travel Restrictions in the EU (În numele COVID-19: o evaluare a controalelor la frontierele interne Schengen și a restricțiilor de călătorie în UE), Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, septembrie2020.
[25]Wendehorst, C., Duller, Y., Biometric Recognition and Behavioural Detection (Cunoașterea biometrică și detectarea comportamentală), Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din Parlamentul European, Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, august2021.
[26]Rezoluția Parlamentului European din 1martie2022 referitoare la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, JO C125, 18.3.2022, p.2.

Pablo Abril Marti / Mariusz Maciejewski