Ϸվ

Ombudsmanul European desfășoară anchete privind cazurile de administrare defectuoasă din activitatea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii Europene, din proprie inițiativă sau pe baza unor plângeri adresate de cetățenii UE sau de orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau sediul într-un stat membru. Ombudsmanul este ales de Parlamentul European pe durata legislaturii.

Temei juridic

Articolele20,24și228 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Statutul și atribuțiile Ombudsmanului au fost precizate de Parlament într-o decizie din 9martie1994, adoptată după consultarea Comisiei Europene și cu aprobarea Consiliului Uniunii Europene[1]. Ombudsmanul European a adoptat ulterior dispozițiile de punere în aplicare a acestei decizii. Decizia a fost abrogată și înlocuită cu un regulament al Parlamentului European din 24iunie2021, urmând aceeași procedură[2]. Procedurile de alegere și de destituire a Ombudsmanului European sunt stabilite la articolele231-233 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European.

Obiective

Creată prin Tratatul de la Maastricht(1992), instituția Ombudsmanului European urmărește:

  • să îmbunătățească protecția cetățenilor sau a oricărei persoane fizice sau juridice care își are reședința sau sediul într-un stat membru în cazuri de administrare defectuoasă de către instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii Europene; și
  • să întărească astfel caracterul deschis și controlul democratic al procesului de luare a deciziilor și al administrării la nivelul instituțiilor UE.

A. Statut

1. Alegeri

a. ț

Ombudsmanul European trebuie să fie ales din rândul persoanelor care:

  • sunt cetățene ale Uniunii;
  • se bucură de toate drepturile civile și politice;
  • prezintă toate garanțiile de independență;
  • îndeplinesc condițiile necesare în țara de origine pentru exercitarea celor mai înalte funcții jurisdicționale sau posedă competența și calificările recunoscute pentru îndeplinirea funcțiilor de Ombudsman European;
  • nu au fost membri ai guvernelor naționale sau membri ai Parlamentului European, ai Consiliului European sau ai Comisiei Europene în cei doi ani anteriori datei publicării cererii de nominalizări.

b. ʰdzܰă

La începutul fiecărei legislaturi sau în cazul decesului, demisiei sau destituirii Ombudsmanului European, Președintele Parlamentului European lansează un apel la candidaturi în vederea numirii Ombudsmanului European și stabilește termenul de depunere a acestora. Nominalizările trebuie să aibă sprijinul a cel puțin 40de deputați din Parlamentul European, provenind din cel puțin două state membre. Candidaturile se depun la Comisia pentru petiții a Parlamentului European, în vederea analizării admisibilității acestora. Comisia poate solicita audierea persoanelor nominalizate. O listă a candidaturilor admisibile este supusă apoi votului Parlamentului European. Ombudsmanul European este ales cu majoritatea voturilor exprimate.

2. Mandat

a. ٳܰă

Ombudsmanul European este ales de Parlamentul European după fiecare rundă de alegeri europene, iar mandatul său este valabil pe durata întregii legislaturi. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

b. ț

Pe durata mandatului, Ombudsmanul European trebuie:

  • să fie complet independent și imparțial în exercitarea atribuțiilor sale;
  • să nu solicite și nu acceptă instrucțiuni de la niciun guvern, instituție, organism, oficiu sau entitate;
  • să se abțină de la orice act incompatibil cu caracterul funcțiilor sale;
  • să nu exercite nicio altă funcție politică sau administrativă sau orice altă ocupație, indiferent dacă este remunerată sau nu.

3. Destituire

Ombudsmanul European poate fi destituit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), la solicitarea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sau a comis o abatere gravă.

B. Rol

1. Domeniu de competență

Ombudsmanul European tratează cazuri de administrare defectuoasă a instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene.

a. Ombudsmanul European poate decide că există cazuri de administrare defectuoasă în cazul în care o instituție nu respectă:

  • drepturile fundamentale,
  • normele și principiile legale;
  • principiile bunei administrări.

Cercetările efectuate de Ombudsmanul European se referă în principal la:

  • transparența procesului decizional și a activităților de lobby și a responsabilității aferente acestora;
  • accesul la documente;
  • cultura serviciului;
  • respectarea drepturilor procedurale;
  • utilizarea adecvată a puterii discreționare;
  • respectarea drepturilor fundamentale;
  • recrutare;
  • buna gestionare a problemelor legate de personal și de numiri la nivelul UE;
  • buna gestiune financiară;
  • پă;
  • participarea publică la procesul decizional al UE.

Aproximativ otreime din investigațiile pe care Ombudsmanul European le efectuează anual privesc lipsa de informații sau refuzul de a le oferi.

b. 泦ț

Următoarele aspecte nu pot fi investigate:

  • acțiuni ale CJUE care acționează în exercitarea funcțiilor sale jurisdicționale. Cercetările efectuate de Ombudsmanul European privind CJUE se referă doar la activitățile nejudiciare, cum ar fi, de exemplu, licitații, contracte și cazuri implicând personalul;
  • plângeri împotriva autorităților locale, regionale sau naționale, chiar și în cazul în care aceste plângeri se referă la chestiuni legate de Uniunea Europeană;
  • acțiuni ale instanțelor naționale sau ale mediatorilor naționali: Ombudsmanul European nu este o instanță de recurs împotriva deciziilorluate de aceste organisme;
  • cazuri care nu au făcut, în prealabil, obiectul unor demersuri administrative adecvate în cadrul organismelor în cauză;
  • reclamații împotriva funcționarilor europeni privitoare la comportamentul acestora.

2. ă

Ombudsmanul European desfășoară anchete pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza unor plângeri care i-au fost adresate de cetățeni ai UE sau de o persoană fizică sau juridică rezidentă sau cu sediul într-un stat membru, direct sau prin intermediul unui deputat în Parlamentul European, cu excepția cazurilor în care faptele reclamate fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare.

3. Competențe de investigare

Ombudsmanul European poate să solicite informații:

  • instituțiilor și organelor, care sunt obligate să îi furnizeze datele pe care le solicită și să îi asigure accesul la dosarele în cauză, cu excepția cazului în care nu pot face acest lucru din cauza unor motive bine întemeiate, legate de respectarea confidențialității;
  • funcționarilor și agenților instituțiilor și organelor respective, care, la cerea Ombudsmanului European, sunt obligați să depună mărturie, continuând să respecte normele care li se aplică;
  • autorităților statelor membre, care trebuie să furnizeze aceste informații, cu excepția cazului în care furnizarea lor este interzisă printr-o dispoziție legală sau de reglementare. Cu toate acestea, chiar și în astfel de cazuri, Ombudsmanul European poate obține informațiile respective dacă se angajează să nu le divulge.

Dacă nu obține asistența dorită, Ombudsmanul European informează Parlamentul European, care ia măsurile necesare. Ombudsmanul European poate să coopereze și cu omologii săi din statele membre, în condițiile respectării legislației naționale respective. Cu toate acestea, dacă se dovedește că este vorba de informații care țin de dreptul penal, Ombudsmanul European informează imediat autoritățile naționale competente și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF). După caz, Ombudsmanul European poate, de asemenea, să informeze instituția Uniunii în fața căreia funcționarul sau agentul în cauză este ținut să răspundă.

4. Rezultatele anchetelor

În măsura posibilului, Ombudsmanul European se pune de acord cu instituția sau organul în cauză pentru a găsi o soluție care să îl mulțumească pe reclamant. În situațiile în care Ombudsmanul European constată un caz de administrare defectuoasă, recomandările sale sunt transmise instituției sau organului în cauză, care dispune de un termen de trei luni pentru a informa Ombudsmanul European în legătură cu opiniile sale. În cazul în care instituția nu acceptă recomandările propuse, Ombudsmanul European poate întocmi un raport special pe care îl înaintează Parlamentului European. La rândul său, Parlamentul European poate întocmi un raport privind raportul special prezentat de Ombudsmanul European. În sfârșit, reclamantul este informat de către Ombudsmanul European în legătură cu rezultatul anchetei, cu avizul formulat de instituția sau organul în cauză și cu recomandările sale personale.

C. Funcționarea administrativă

Ombudsmanul European este asistat de un secretariat al cărui personal se supune normelor privind funcția publică europeană. Ombudsmanul European numește șeful secretariatului.

D. پăț

Primul Ombudsman, dlJacob Söderman, a exercitat două mandate, din iulie1995 până la 31martie2003. În timpul mandatului său, a fost aprobat de Parlamentul European (în2001) Codul bunei conduite administrative. Acesta este un cod de procedură care ține seama de principiile dreptului administrativ al UE conținute în jurisprudența CJUE, inspirându-se din legislațiile naționale. El servește Ombudsmanului European atunci când acesta examinează un caz de administrare defectuoasă, sprijinindu-se astfel pe dispozițiile codului în desfășurarea anchetelor sale. Codul servește și ca ghid și resursă pentru funcționarii UE, încurajând aplicarea celor mai înalte standarde în materie de administrație.

Nikiforos Diamandouros a fost Ombudsman European din aprilie2003 până la 14martie2013, când a demisionat, demisia producând efecte de la 1octombrie2013. La 11iulie2006, el a prezentat o propunere de modificare a statutului Ombudsmanului European, care a fost susținută de Comisia pentru petiții a Parlamentului European, de Parlamentul European și de Consiliul Uniunii Europene. Statutul a fost modificat pentru a consolida și a clarifica rolul Ombudsmanului European, de exemplu în ceea ce privește accesul la documente și transmiterea de informații către OLAF, atunci când acestea ar putea intra în domeniul său de competență.

În urma alegerii sale de către Parlamentul European în cadrul perioadei de sesiune din iulie2013, fosta mediatoare irlandeză Emily O’Reilly a preluat funcția de Ombudsman European la 1octombrie2013 și a fost reconfirmată în funcție de două ori, în urma alegerilor din2014 și2019 pentru Parlament. Ea a sporit vizibilitatea rolului Ombudsmanului European, axându-se pe aspectele cele mai relevante pentru cetățenii UE și asigurându-se că UE respectă cele mai înalte standarde administrative, de transparență și de etică. A promovat transparența în procesul decizional al UE și, în special, în cadrul trilogurilor și în Consiliul Uniunii Europene, precum și în ceea ce privește activitățile de lobby, grupurile de experți, conflictele de interese, „ușile turnante”, agențiile UE (cum ar fi Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Frontex) și negocierile internaționale (cum ar fi Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții). A depus eforturi pentru a îmbunătăți normele privind avertizarea în interes public, inițiativa cetățenească europeană și persoanele cu dizabilități. A examinat și cazuri de administrare defectuoasă în numirea unui fost secretar general al Comisiei Europene.

Ombudsmanul European coordonează și Rețeaua europeană a ombudsmanilor și, din2017, a decernat „Premiul pentru bună administrare” o dată la doi ani.

Rolul Parlamentului European

Deși este total independent în exercitarea funcțiilor sale, Ombudsmanul European este un ombudsman parlamentar. Ombudsmanul European are legături foarte strânse cu Parlamentul European, care este responsabil exclusiv de alegerea Ombudsmanului și care poate solicita Curții de Justiție destituirea sa, stabilește normele privind exercitarea funcțiilor sale, oferă asistență în cadrul anchetelor și primește rapoartele Ombudsmanului. În conformitate cu Regulamentul de procedură (articolul232), Comisia pentru petiții a Parlamentului European elaborează în fiecare an un raport privind Raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European. În aceste rapoarte, Comisia pentru petiții și-a exprimat repetat susținerea pentru activitatea Ombudsmanului European și a subliniat că instituțiile UE ar trebui să coopereze pe deplin cu acesta pentru a spori transparența și responsabilitatea UE, în special prin punerea în aplicare a recomandărilor sale. La 12februarie2019 Parlamentul European a adoptat o rezoluție referitoare la un proiect de regulament prin care propune un statut actualizat al Ombudsmanului European, cu scopul de a-i întări acestuia independența și competențele. La 24iunie2021, Parlamentul European a adoptat , care codifică multe dintre practicile de lucru ale biroului, cum ar fi competența de a lansa anchete din proprie inițiativă.

[1]JOL113, 4.5.1994, p.15– modificată prin deciziile Parlamentului European din 14martie2002 (JOL92, 9.4.2002, p.13) și din 18iunie2008(JOL189,17.7.2008, p.25).
[2] al Parlamentului European din 24iunie2021 de stabilire a statutului și condițiilor generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (Statutul Ombudsmanului European) și de abrogare a Deciziei94/262/CECO, CE, Euratom (JOL253,16.7.2021,p.1).

Pablo Abril Marti / Georgiana Sandu