Ϸվ

Biodiversitatea, exploatarea terenurilor și silvicultura

UE a jucat un rol important la nivel internațional în căutarea de soluții pentru problemele legate de pierderea biodiversității, despăduriri și schimbările climatice. Conferința ONU privind Mediul și Dezvoltarea din1992 a adoptat Convenția privind diversitatea biologică. Acordul de la Paris din2015 privind schimbările climatice subliniază că este important să se asigure integritatea tuturor ecosistemelor și protecția biodiversității. Ca parte a Pactului verde european, noile strategii privind biodiversitatea și silvicultura 2030 urmăresc să plaseze biodiversitatea Europei pe calea redresării și să sprijine lanțurile valorice care nu implică defrișări.

Temei juridic

Articolele3, 11 și191-193 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Context general

, care a avut loc la Rio de Janeiro în1992, a avut drept rezultat adoptarea Convenției-cadru a ONU privind schimbările climatice (CCONUSC), a Convenției privind diversitatea biologică (CDB), a Declarației de la Rio, a Declarației privind principiile gestionării pădurilor și a programului „Agenda21”.

este completată de două protocoale importante: (1) (2000) are ca obiectiv protejarea biodiversității de riscurile potențiale prezentate de organismele vii modificate prin biotehnologia modernă; (2) (2014) urmărește creșterea securității juridice și a transparenței atât pentru furnizorii, cât și pentru utilizatorii resurselor genetice.

Uniunea Europeană este parte și la următoarele convenții internaționale: Convenția Ramsar privind conservarea regiunilor umede (1971); Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) (1973); Convenția de la Bonn privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (1979); Convenția de la Berna privind protejarea vieții sălbatice și a habitatelor naturale din Europa (1982); precum și următoarele convenții regionale: Convenția de la Helsinki privind protecția mediului marin din zona Mării Baltice (1974); Convenția de la Barcelona privind Mediterana (1976); și Convenția pentru protecția Alpilor (1991).

În cadrul CCONUSC au loc o serie de acțiuni internaționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES). Îndecembrie2015, părțile la CCONUSC au adoptat , un acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind clima, care se aplică tuturor țărilor și urmărește să limiteze încălzirea globală la cât mai mult sub2ºC și să continue eforturile pentru a rămâne sub1,5ºC. În cadrul CCONUSC, inițiativa REDD+ (reducerea emisiilor cauzate de defrișări și de degradarea pădurilor în țările în curs de dezvoltare) prevede o serie de instrumente pentru combaterea despăduririlor și a degradării pădurilor la tropice. Acordul de la Paris subliniază că este important să se asigure integritatea tuturor ecosistemelor, inclusiv a oceanelor, și protecția biodiversității. În plus, acordul evidențiază rolul esențial al sectorului exploatării terenurilor în atingerea obiectivelor pe termen lung de atenuare a schimbărilor climatice.

Obiective și realizări

A. Planuri de acțiune anterioare privind biodiversitatea

În mai2006, Comisia a adoptat o comunicare și un plan de acțiune intitulate „”. Întrucât era puțin probabil ca UE să-și îndeplinească obiectivul de oprire a declinului biodiversității până în2010, în iunie2011 Comisia a adoptat o nouă strategie, în vederea „stopării pierderii biodiversității și a deteriorării serviciilor ecosistemice în UE până în2020 și a refacerii acestora [...], sporind totodată contribuția UE la combaterea pierderii biodiversității la nivel mondial”. În decembrie2011, Consiliul a aprobat , care cuprinde șase obiective: punerea în aplicare pe deplin a legislației UE în domeniul naturii pentru a proteja biodiversitatea; protecția sporită a ecosistemelor și intensificarea utilizării infrastructurilor ecologice; agricultură și silvicultură mai durabile; gestionarea mai eficientă a stocurilor de pește; controale mai stricte ale speciilor alogene invazive; sporirea contribuției UE la combaterea pierderii biodiversității globale.

B. Conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică

(Directiva92/43/CEE a Consiliului privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), modificată în2013, a instituit rețeaua europeană . Rețeaua cuprinde „situri de importanță comunitară”/„arii speciale de conservare”, desemnate de către statele membre, și „arii de protecție specială”. Aceasta acoperă o suprafață de peste850000 km2, fiind cea mai mare rețea coerentă de arii protejate din lume. Directiva privind habitatele urmărește în principal să promoveze conservarea diversității biologice, ținând cont, în același timp, de cerințele economice, sociale, culturale și regionale. (2009/147/CE), modificată în 2019, include protejarea, gestionarea și controlul păsărilor (sălbatice), inclusiv normele privind vânatul sustenabil.

C. Speciile alogene invazive (SAI)

O caracteristică esențială a privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii SAI este o listă a SAI de interes pentru Uniune. Regulamentul, modificat în2019, vizează, prin prevenire, avertizare timpurile și reacție rapidă, protejarea biodiversității indigene, precum și reducerea la minimum și atenuarea impactului negativ al speciilor respective asupra sănătății umane și a economiei. O parte a Strategiei UE privind biodiversitatea până în2030 este înăsprirea controalelor legate de . Speciile alogene invazive cauzează în UE daune de ordinul amiliarde de euro anual, nu doar ecosistemelor, ci și recoltelor și zootehniei, dereglând ecologia locală și afectând sănătatea umană.

D. Accesul și distribuirea beneficiilor

a fost adoptat pentru punerea în aplicare a Protocolului de la Nagoya privind accesul și distribuirea beneficiilor. Conform acestui regulament, resursele genetice și cunoștințele tradiționale asociate acestor resurse pot fi transferate și utilizate numai în termenii conveniți reciproc între utilizatori (întreprinderi, colecționari privați și instituții) și autoritățile din țara de origine.

E. Exploatarea și comerțul cu specii de faună și floră sălbatică

reglementează comerțul internațional, mai precis (re-)exportul și importul de animale vii și moarte și de plante, pe baza unui sistem de permise și certificate.Regulamentul de bază (, modificat prin) privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea transpune în dreptul UE obiectivele, principiile și dispozițiile Convenției CITES. interzice introducerea în UE a exemplarelor din anumite specii ale faunei și florei sălbatice.

F. Biodiversitatea marină

Biodiversitatea marină se înscrie în domeniul de aplicare al planurilor de acțiune pentru biodiversitatea în domeniul conservării resurselor naturale și al pescuitului. Revizuirea Strategiei UE privind biodiversitatea evidențiază importanța „stării ecologice bune” a mărilor și a zonelor de coastă pentru sprijinirea biodiversității. În plus, (2008/56/CE, modificată prin ), referitoare la protecția și conservarea mediului marin, a intrat în vigoare îniulie2008. Aceasta viza asigurarea unei bune stări ecologice a mediului marin al UE până în2020 și protejarea bazei de resurse de care depind activitățile economice și sociale legate de mediul marin.

G. ăܰ

ăܰ reprezintă aproximativ30% din suprafața rețelei „ٳܰ2000”. UE are aproape182 de milioane de hectare de păduri, care acoperă43% din suprafața sa terestră și, prin urmare, mai multe măsuri ale UE vizează protecția pădurilor. ((UE) nr.995/2010) stabilește obligațiile operatorilor care introduc lemn și produse din lemn pe piața UE. Regulamentul combate comerțul cu lemn și produse din lemn obținute ilegal, stabilind o serie de obligații fundamentale, și interzice vânzarea lemnului și a produselor din lemn recoltate ilegal.

H. Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF)

Sectorul LULUCF cuprinde utilizarea solurilor, a arborilor, a plantelor, a biomasei și a lemnului. El este capabil nu numai să emită GES, ci și să absoarbă CO2 din atmosferă. Până în2020, statele membre se angajaseră, în temeiul Protocolului de la Kyoto, să garanteze că emisiile de gaze cu efect de seră provenite din exploatarea terenurilor erau compensate de o absorbție echivalentă de CO2. În prezent, UE urmărește să consacre acest principiu (așa-numita regulă a bilanțului neutru sau pozitiv) în dreptul UE pentru perioada2021-2030, prin includerea sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii în eforturile UE de reducere a emisiilor. Conform privind includerea emisiilor și absorbțiilor de GES din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii în cadrul privind clima și energia pentru2030, emisiile de GES din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii ar trebui să fie compensate cel puțin prin absorbția echivalentă a CO2 din atmosferă în perioada2021-2030. în aprilie2023 (Regulamentul (UE)2023/839) pentru a stabili un nou obiectiv pentru2030 în conformitate cu Pactul verde european. Obiectivul este, în special, să se mărească absorbanții de carbon din UE cu 15%, adică 310milioane de tone echivalent CO2. În mai2023, a ajutat statele membre să alinieze exploatarea terenurilor, silvicultura și agricultura la planurile naționale actualizate privind energia și clima, asigurând conformitatea cu reglementările revizuite.

I. Instrumentele financiare

Începând din1992, instrumentul special al UE destinat finanțării activităților de mediu este programul LIFE. Conservarea naturii și a biodiversității au fost incluse printre subprograme. Cea de-a cincea fază a programului LIFE, care acoperă perioada2014-2020, constă din două domenii de acțiune principale: schimbările climatice și mediul. Alte surse de finanțare pentru sprijinirea biodiversității au fost prevăzute prin politica agricolă, politica în domeniul pescuitului, fondurile de coeziune și fondurile structurale, precum și în cadrul programelor de cercetare multianuale. Cea mai recentă fază a este structurată în același mod ca cea anterioară, cu un buget de 2,15miliardeEUR.

J. Strategiile privind biodiversitatea și pădurile pentru2030

La11decembrie2019, Comisia a prezentat , un pachet ambițios de măsuri prin care Uniunea Europeană să devină neutră din punctul de vedere al carbonului până în2050. pentru transformarea UE într-o economie sustenabilă și competitivă. Printre acțiunile propuse se numără o nouă (publicată la 20mai2020, ca o continuare a ), cu măsuri care vizează principalele cauze ale pierderii biodiversității, precum și o nouă (publicată la 14iulie2021), cu măsuri de sprijinire a lanțurilor valorice care nu implică defrișări.

Strategia privind biodiversitatea pentru2030 vizează cele cinci cauze principale ale pierderii biodiversității (schimbările în utilizarea terenurilor și a mărilor, exploatarea excesivă, schimbările climatice, poluarea și speciile alogene invazive), stabilește un cadru de guvernanță consolidat pentru a acoperi lacunele rămase, asigură punerea în aplicare deplină a legislației UE și concentrează toate eforturile existente.

Strategia pentru păduri pentru2030 vizează adaptarea pădurilor Europei la noile condiții meteorologice, la condițiile meteorologice extreme și la incertitudinea considerabilă generată de schimbările climatice. Aceasta este o condiție prealabilă pentru ca pădurile să își îndeplinească în continuare funcțiile socioeconomice și să asigure dinamismul zonelor rurale cu populații prospere.

În2022, ca parte a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru2030, Comisia a adoptat , în vederea „refacerii ecosistemelor deteriorate și a readucerii naturii în întreaga Europă, de la terenuri agricole și mări la păduri și medii urbane”. Obiectivul este să se refacă cel puțin 20% din zonele terestre și 20% din zonele maritime ale UE până în 2030 și toate ecosistemele care au nevoie de refacere până în 2050. Legea ar impune statelor membre să elaboreze planuri naționale de refacere pentru a urmări obiectivele, permițându-le în același timp flexibilitatea de a ține seama de circumstanțele lor naționale. Legea a fost adoptată în Parlament la 27februarie2024 și așteaptă în prezent confirmarea în Consiliu.

În ianuarie2023, Comisiaa publicat o comunicare intitulată „”, care vizează revizuirea. Inițiativa din2018 a reprezentat primul cadru al UE de combatere a declinului polenizatorilor sălbatici. Inițiativa revizuită a UE privind polenizatorii stabilește obiective pentru2030 și acțiuni în cadrul a trei priorități: (1) îmbunătățirea conservării polenizatorilor și abordarea cauzelor declinului acestora; (2) îmbunătățirea cunoștințelor; (3) mobilizarea societății și promovarea planificării strategice și a cooperării.

Rolul Parlamentului European

Parlamentul susține de mult timp politicile UE în materie de protecție a biodiversității și de combatere a schimbărilor climatice. În septembrie2010, Parlamentul a adoptat , având în vedere obiectivul pentru perioada de după2010. PE și-a exprimat profunda îngrijorare pentru faptul că stopării pierderii biodiversității nu i se conferă un caracter urgent pe agenda politicii internaționale și a solicitat îmbunătățirea guvernanței biodiversității în relațiile interne și externe.

În octombrie 2015, o rezoluție a Parlamentului intitulată „” a reamintit că schimbările climatice accelerează pierderea biodiversității. Aceasta a solicitat un acord care implică „efortul global al tuturor sectoarelor” și a precizat că utilizarea terenurilor „are un potențial semnificativ de rentabilitate pentru atenuarea schimbărilor climatice și creșterea rezilienței”.

În noiembrie2016, Parlamentul a adoptat , în care pledează pentru eradicarea acestor infracțiuni organizate și distructive, deoarece ele reprezintă o amenințare pentru biodiversitate, aducând numeroase specii în prag de extincție. Planul de acțiune are trei priorități: prevenirea, aplicarea și cooperarea. În plus, a fost subliniată importanța cooperării globale între țările de origine, țările de tranzit și țările de destinație.

În octombrie 2020, o rezoluție a Parlamentului a prezentat recomandări adresate Comisiei privind . Aceasta a subliniat că politica comercială și de investiții trebuie să fie revizuită pentru a aborda provocarea mondială a defrișării într-un mod mai eficace, prin crearea la nivel mondial a unor condiții de concurență echitabile, și ținând cont de legătura dintre acordurile comerciale și biodiversitatea la nivel mondial, precum și de ecosistemele forestiere.

În iunie 2021, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la. Ea solicită: (1) ca 30% din teritoriul terestru și maritim al UE să fie zone protejate; (2) obiective obligatorii pentru biodiversitatea urbană, cum ar fi acoperișurile verzi de pe clădirile noi; și (3) acțiuni urgente de stopare a declinului populației de albine și de alți polenizatori. Ultima solicitare a fost preluată de Comisie în ianuarie2023.

În2022, Parlamentul a adoptat. Aceasta a solicitat o creștere a diversității structurale, funcționale și compoziționale a pădurilor și a insistat asupra faptului că monoculturile nu ar trebui sprijinite din fonduri UE.

Pentru mai multe informații pe această temă, a se consulta site-ul web al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI).

Alyssia Petit / Georgios Amanatidis