Ϸվ

Alături de Parlament, Consiliul este instituția care adoptă legislația UE prin regulamente ș directive ș prezintă decizii ș recomandări neobligatorii. Î domeniile sale de competență, Consiliul ia decizii prin majoritate simplă, majoritate calificată sau unanimitate, în funcție de temeiul juridic al actului care trebuie aprobat.

Temei juridic

Î cadrul instituțional unic al Uniunii Europene, Consiliul îș exercită puterile ce i-au fost conferite la articolul16 din Tratatul privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) ș la articolele237-243 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare „TFUE”).

Rol

A. 𲵾ț

Pe baza propunerilor prezentate de Comisie, Consiliul adoptă legislația Uniunii, sub formă de regulamente ș directive, fie împreună cu Parlamentul, conform procedurii legislative ordinare prevăzute la articolul294 din TFUE, fie singur, după consultarea Parlamentului European (1.2.3). De asemenea, Consiliul adoptă decizii individuale ș recomandări neobligatorii (articolul288 din TFUE) ș emite rezoluții. Consiliul ș Parlamentul stabilesc normele generale pentru exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei sau rezervate Consiliului [].

B. Buget

Consiliul este una dintre cele două ramuri ale autorității bugetare, cealaltă fiind Parlamentul. Împreună, acestea adoptă bugetul Uniunii Europene (1.2.5). De asemenea, Consiliul adoptă, hotărând în unanimitate, în cadrul unei proceduri legislative speciale, deciziile care prevăd dispozițiile aplicabile sistemului de resurse proprii ș cadrului financiar multianual (articolele311 ș312 din TFUE). Î acest ultim caz, Parlamentul trebuie să îș dea acordul prin votul majorității membrilor săi. Cel mai recent cadru financiar multianual (2021-2027) a fost adoptat de Parlament în luna noiembrie2020. Consiliul împarte secțiuneaII a bugetului Uniunii cu Consiliul European [articolul46 litera(b) din ], chiar dacă este vorba de două instituții distincte.

C. Alte competențe

1. Acordurile internaționale

Consiliul încheie acordurile internaționale ale Uniunii Europene, care sunt negociate de Comisie ș necesită, în majoritatea cazurilor, aprobarea Parlamentului [].

2. Numiri

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată (începând cu Tratatul de la Nisa), numește membrii Curții de Conturi, ai Comitetului Economic ș Social European ș ai Comitetului European al Regiunilor.

3. Politica economică

Consiliul coordonează politicile economice ale statelor membre (articolul121 din TFUE) ș, fără a aduce atingere competențelor Băncii Centrale Europene, ia decizii politice în domeniul monetar.

Membrilor Eurogrupului li se aplică norme speciale: Articolul137 din TFUE prevede că „[c]ondițiile de organizare a reuniunilor miniștrilor statelor membre a căror monedă este euro se stabilesc prin Protocolul privind Eurogrupul”. Articolul1 din Protocolul (nr.14) la TFUE prevede că „[m]iniștrii statelor membre a căror monedă este euro se întâlnesc în reuniuni informale. Reuniunile au loc, în măsura necesară, pentru a se discuta chestiuni legate de responsabilitățile specifice care le revin în ceea ce privește moneda unică. Comisia participă la reuniuni. Banca Centrală Europeană este invitată să participe la aceste reuniuni, care sunt pregătite de reprezentanții miniștrilor responsabili cu finanțele statelor membre a căror monedă este euro, precum ș de reprezentanții Comisiei.” Potrivit articolului2 din protocol, „[m]iniștrii statelor membre a căror monedă este euro aleg un președinte pentru doi ani ș jumătate, hotărând cu majoritatea statelor membre în cauză”. Î general, miniștrii de finanțe ai țărilor din Eurogrup se reunesc în ziua dinaintea ședinței Consiliului Afaceri Economice ș Financiare.

De asemenea, Consiliul exercită mai multe funcții de guvernanță economică în cadrul Semestrului european. La începutul ciclului, toamna, Consiliul examinează recomandările specifice pentru zona euro pe baza analizei anuale a creșterii, apoi, în iunie ș iulie, adoptă recomandările specifice fiecărei țări după aprobarea lor de către Consiliul European.

Articolul136 din TFUE a fost modificat prin Decizia2011/199/UE a Consiliului European ș a intrat în vigoare la data de 1mai2013, în urma ratificării de către toate statele membre. Acesta asigură temeiul juridic pentru mecanismele de stabilitate, cum ar fi Mecanismul european de stabilitate (2.6.8).

4. Politica externă ș de securitate comună (5.1.1 ș 5.1.2)

Tratatul de la Lisabona a conferit personalitate juridică Uniunii Europene, care a înlocuit Comunitatea Europeană. Î plus, noul tratat a abolit vechea structură cu trei piloni. Justiția ș afacerile interne au devenit politici UE complet integrate, pentru care se aplică în general procedura legislativă ordinară. Totuș, în materie de politică externă ș de securitate, Consiliul continuă să acționeze conform unor norme speciale atunci când adoptă pozițiile ș acțiunile comune sau atunci când elaborează convenții.

Vechea formulă utilizată, troica, a fost înlocuită cu un sistem nou: sub președinția permanentă a Îaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate, Consiliul Afaceri Externe are acum o colaborare strânsă cu Comisia. Acesta este asistat de Secretariatul General al Consiliului ș de Serviciul European de Acțiune Externă.

Organizare

A. dzDzԱță

1. Membri

Consiliul este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat membru, la nivel ministerial, „împuternicit să angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă” [articolul16 alineatul(2) din TUE].

2. ʰș徱ț

Cu excepția Consiliului Afaceri Externe, Consiliul este prezidat de reprezentantul statului care exercită președinția Uniunii Europene: aceasta se schimbă la fiecare șase luni în funcție de ordinea stabilită de Consiliu, hotărând în unanimitate [articolul16 alineatul(9) din TUE]. ʰș徱ț fiecărei formațiuni a Consiliului, cu excepția formațiunii Afaceri Externe, este asigurată de grupuri prestabilite de trei state membre pentru o perioadă de 18luni, fiecare membru al grupului asigurând, pe rând, președinția pentru o perioadă de șaseluni.

Î următorii cinci ani, președinția va fi exercitată în următoarea ordine: Suedia ș Spania în2023, Belgia ș Ungaria în2024, Polonia ș Danemarca în2025, Cipru ș Irlanda în2026 ș Lituania ș Grecia în2027. Consiliul European poate modifica ordinea de deținere a președinției [articolul236 litera(b) din TFUE].

3. Grupuri de pregătire

Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper), format din reprezentanții permanenți ai statelor membre, pregătește lucrările Consiliului ș execută mandatele pe care acesta i le atribuie (articolul240 din TFUE). Comitetul este prezidat de un reprezentant al statului membru care exercită președinția Consiliului Afaceri Generale, adică președinția prin rotație. Cu toate acestea, Comitetul politic ș de securitate, care urmărește evoluția situației internaționale în domeniul politicii externe ș de securitate comune, este prezidat de un reprezentant al Îaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate.

Coreper se reunește în fiecare săptămână pentru a pregăti lucrările Consiliului ș a coordona activitățile legate de codecizie împreună cu Parlamentul. Comitetul este împărțit în două grupuri: CoreperI, alcătuit din reprezentanți permanenți adjuncți, care pregătește activitățile legate de domeniile mai tehnice, cum ar fi agricultura, ocuparea forței de muncă, educația sau mediul, ș CoreperII, care se ocupă de chestiunile legate mai degrabă de „politica la nivel înalt”, în special afacerile externe, economice ș monetare sau justiția ș afacerile interne. Coreper este asistat în activitățile sale pregătitoare de aproximativ 10comitete ș 100de grupuri de lucru specializate.

B. ܲԳțDzԲ

Î funcție de domeniu, Consiliul ia decizii cu majoritate simplă, majoritate calificată sau unanimitate de voturi (1.2.3 ș 1.2.4). Atunci când Consiliul acționează în capacitatea sa legislativă, reuniunile sunt deschise publicului [articolul16 alineatul(8) din TUE]. Secretarul general al Consiliului este numit de Consiliu în temeiul articolului240 din TFUE. Reuniunile Consiliului au loc la Bruxelles, dar ș la Luxemburg (sesiunile dinaprilie,iunie șoctombrie). Î prezent, Consiliul are 10formațiuni, dintre care trei se reunesc în mod regulat [Afaceri Generale, Afaceri Externe, Afaceri Economice ș Financiare (ECOFIN)].

1. Majoritatea simplă

O decizie se adoptă cu majoritate simplă dacă sunt mai multe voturi pentru decât împotrivă. Fiecare membru al Consiliului are un vot. Prin urmare, majoritatea simplă este întrunită dacă cel puțin 14membri ai Consiliului votează pentru. Regula majorității simple se aplică atunci când tratatul nu prevede altfel [articolul238 alineatul(1) din TFUE]. Așadar, aceasta este modalitatea standard de luare a deciziilor. Î practică, se aplică doar în cazul unui număr restrâns de decizii: Regulamentul de procedură al Consiliului, organizarea Secretariatului General al Consiliului ș normele care reglementează activitatea comitetelor prevăzute în tratat.

2. Majoritatea calificată

a. Mecanism

Regula majorității calificate a Consiliului se găsește în Tratatul de la Lisabona, la articolul16 alineatul(4) primul paragraf din TUE. Conform acestui articol, este necesar un vot favorabil din partea a cel puțin 55% dintre membrii Consiliului, reprezentând cel puțin 65% din populația Uniunii. Numeric, aceasta înseamnă cel puțin 15 state membre din27. Dacă propunerea nu provine de la Comisie sau de la Îaltul Reprezentant, se aplică așa-numita regulă a majorității calificate consolidate: procentul necesar de membri ai Consiliului care votează în favoarea propunerii este de 72% (cuprinzând cel puțin 20de state membre din27), reprezentând din nou cel puțin 65% din populația Uniunii.

b. Domeniul de aplicare

Tratatul de la Lisabona a extins din nou sfera deciziilor votate cu majoritate calificată (VMC). Majoritatea calificată a fost fie introdusă, fie extinsă la 68de temeiuri juridice, în majoritatea cazurilor împreună cu introducerea procedurii legislative ordinare (printre altele, în multe dintre domeniile care țineau înainte de pilonul altreilea). Majoritatea calificată se aplică ș pentru numirea președintelui ș membrilor Comisiei, a membrilor Curții de Conturi, ai Comitetului Economic ș Social European ș ai Comitetului European al Regiunilor (1.2.3 ș 1.2.4).

3. Unanimitatea

Tratatul prevede unanimitatea numai pentru un număr restrâns de decizii, cum ar fi fiscalitatea sau politica socială. Unanimitatea pentru aceste chestiuni este păstrată în Tratatul de la Lisabona. Articolul48 alineatul(7) din TUE prevede o clauză pasarelă generală, aplicabilă tuturor politicilor Uniunii, care, în anumite condiții, oferă posibilitatea de a deroga de la procedurile legislative prevăzute inițial în tratate. Consiliul poate astfel adopta decizii privind anumite chestiuni cu majoritate calificată, în locul unanimității: clauzele pasarelă permit trecerea de la procedura legislativă specială la procedura legislativă ordinară ș de la votul în unanimitate la votul cu majoritate calificată. Totuș, o clauză pasarelă poate fi activată numai dacă se adoptă în unanimitate o decizie de către Consiliu sau Consiliul European. Î consecință, toate statele membre trebuie să fie de acord înainte ca o astfel de clauză să poată fi activată.

Î , președintele Juncker a anunțat o revizuire cuprinzătoare a clauzelor pasarelă. Ca urmare, Comisia a publicat până acum patru comunicări, cu privire la (ٱ𳾲2018), (Գܲ2019), (aprilie2019) ș (2019).

Î general, Consiliul încearcă să obțină unanimitatea chiar ș atunci când nu este obligatorie. Această preferință datează din perioada „compromisului de la Luxemburg” din1966, care a încheiat un conflict apărut între Franța ș celelalte state membre, Franța refuzând să treacă de la unanimitate la votul cu majoritate calificată pentru anumite domenii. Textul compromisului prevede: „Atunci când, în cazul unei decizii care poate fi luată printr-o majoritate de voturi la propunerea Comisiei, sunt în joc interese foarte importante ale unuia sau ale mai multor parteneri, membrii Consiliului vor depune eforturi, într-un interval de timp rezonabil, să găsească soluții care pot fi adoptate de către toți membrii Consiliului, cu respectarea intereselor lor reciproce ș a celor ale Comunității”.

O soluție similară a fost găsită prin „compromisul de la Ioannina”, în1994, pentru a proteja anumite state membre care erau aproape să întrunească o minoritate de blocaj. Conform acestui compromis, dacă statele respective îș exprimau intenția de a se opune luării unei decizii de către Consiliu cu majoritate calificată, Consiliul trebuia să facă tot ce îi stă în putință, într-un termen rezonabil, pentru a ajunge la o soluție satisfăcătoare pentru marea majoritate a statelor membre.

Î conformitate cu articolul48 din TUE, pentru revizuirea tratatelor fondatoare este necesară unanimitatea, ceea ce a fost considerată o constrângere majoră în reformarea Uniunii cu 27de state membre. Pentru a ocoli cerința de unanimitate, statele membre au încheiat acorduri internaționale în afara ordinii juridice a UE. Acest lucru s-a întâmplat pentru prima dată în urma crizei monedei euro, odată cu adoptarea, în2012, a ș a , precum ș, în2014, a . Î conformitate cu articolul14 alineatul(3) din pactul bugetar, acesta s-a aplicat de la data intrării sale în vigoare numai statelor care l-au ratificat. Fiind necesară doar ratificarea de către 12țări din zona euro, acordul a stabilit aprobarea de către o minoritate de state membre ca o condiție pentru intrarea sa în vigoare.

Î contextul Conferinței privind viitorul Europei ș al pandemiei de COVID-19, Parlamentul a propus, în , extinderea competențelor Uniunii de a acționa „în cazul amenințărilor transfrontaliere la adresa sănătății” ș a solicitat activarea clauzei pasarelă generale pentru a facilita „procesul decizional cu privire la toate aspectele care ar putea contribui la soluționarea problemelor generate de actuala criză sanitară”. Î , Parlamentul a prezentat Consiliului propuneri de modificare a tratatelor în conformitate cu procedura ordinară de revizuire prevăzută la articolul48 din TUE. Modificările propuse ar permite luarea deciziilor în cadrul Consiliului prin vot cu majoritate calificată în loc de unanimitate în domenii relevante, cum ar fi adoptarea de sancțiuni ș în situații de urgență.

Î , care a avut loc la 9mai2022, Președinta Comisiei, Ursula vonderLeyen, a reafirmat dorința Comisiei de a pune în aplicare propunerile cetățenilor adoptate cu privire la depășrea impasului provocat de votul în unanimitate. Potrivit Comisiei, acum este momentul să se aleagă calea cea mai directă, valorificând pe deplin posibilitățile oferite de tratate sau chiar modificând tratatele dacă trebuie. La 11iulie2023, Parlamentul a adoptat o rezoluție referitoare la punerea în aplicare a clauzelor pasarelă în tratatele UE, propunând activarea clauzelor pasarelă în anumite domenii de politică prioritare, în special politica externă ș de securitate comună, politica energetică ș aspectele fiscale cu o dimensiune de mediu.

Î decembrie2023, Președinta Comisiei angajamentul cabinetului său de a reforma tratatele. Totuș, într-o din 20martie2024, Comisia a atenuat această poziție, afirmând că guvernanța UE ar putea fi „îmbunătățită rapid prin utilizarea la maximum a potențialului tratatelor actuale”, făcând trimitere la obstacolele din calea modificării tratatelor generate de cerința unanimității.

Eeva Pavy / Alexandru-George Moș