Consiliul European
Consiliul European, format din șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, asigură impulsul necesar pentru dezvoltarea Uniunii Europene ș prevede orientările politice generale. Președintele Comisiei este, de asemenea, membru fără drept de vot. Președintele Parlamentului European se adresează Consiliului European la începutul reuniunilor sale. Tratatul de la Lisabona a instituit Consiliul European ca instituție a Uniunii ș l-a înzestrat cu o președinție pe termen lung.
Temei juridic
Articolele13,15,26,27 ș articolul42 alineatul(2) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).
Istoric
Consiliul European reprezintă acum conferința la nivel înalt (summit) a șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre ale Uniunii Europene. Primul dintre aceste „summituri europene” a avut loc la Paris în1961, ele devenind tot mai frecvente începând din1969.
La summitul european de la Paris dinfebruarie1974 s-a hotărât ca pe viitor aceste reuniuni ale șefilor de stat sau de guvern să aibă loc regulat sub denumirea de „Consiliul European”, care urma să poată adopta o abordare generală a problemelor privind integrarea europeană ș să garanteze că activitățile UE sunt bine coordonate.
Actul Unic European(1986) a inclus pentru prima dată Consiliul European în tratatele comunitare, definindu-i componența ș stabilind că se reunește de două ori pe an.
Tratatul de la Maastricht(1992) a formalizat rolul acestuia în cadrul procesului instituțional al UE.
Tratatul de la Lisabona (cunoscut anterior ca Tratatul privind Uniunea Europeană,2009) a transformat Consiliul European într-o instituție a Uniunii Europene (articolul13) ș i-a definit atribuțiile, ș anume „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia ș îi definește orientările ș prioritățile politice generale” (articolul15). Consiliul European ș Consiliul Uniunii Europene („Consiliul”) au convenit să împartă secțiuneaII a bugetului UE [articolul43 litera (b) din Regulamentul financiar], motiv pentru care bugetul general are doar10 secțiuni ș nu11, deș Consiliul European ș Consiliul sunt instituții distincte.
Organizare
Convocat de președintele său, Consiliul European reunește șefii de stat sau de guvern ai celor27 de state membre ș Președintele Comisiei [articolul15 alineatul(2) din TUE]. Îaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate participă la lucrările Consiliului European. Președintele Parlamentului European este, de obicei, invitat să intervină la începutul reuniunii [articolul235 alineatul(2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)].
Președintele este ales de însuș Consiliul European, pentru un mandat de doi ani ș jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată, ș acesta reprezintă UE pe plan internațional. Rolul președintelui este enunțat la articolul15 din TUE. Actualul președinte Charles Michel ș-a început primul mandat la 1decembrie2019 ș a fost reales în martie2022 pentru un al doilea mandat, de la 1iunie2022 până la 30noiembrie2024.
Î general, Consiliul European ia deciziile prin consens, însă multe numiri importante se fac cu o majoritate calificată (în special în ceea ce privește președintele său, alegerea candidatului la funcția de președinte al Comisiei Europene ș numirea Îaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate ș a președintelui Băncii Centrale Europene).
Consiliul European se reunește de regulă de cel puțin patru ori pe an. Din2008 s-a reunit mai des, în special în timpul crizei financiare ș a crizei ulterioare a datoriilor în zona euro. Mai recent, fluxurile de migranți cu destinația UE ș aspectele de securitate internă au ținut foarte ocupat Consiliul European.
Îcepând cu2016, șefii de stat ș de guvern s-au reunit în configurația „UE-27”, fără Regatul Unit. Aceste reuniuni au fost, la început, informale, înainte de transmiterea de către Regatul Unit a notificării formale de retragere din UE în temeiul articolului50 din TUE în martie2017. După notificare, pe lângă reuniunile obișnuite, au avut loc mai multe reuniuni formale „Consiliul European (articolul50)” cu participarea UE-27.
Î plus, membrii Consiliului European se reunesc în formatul „conferințelor interguvernamentale” (CIG): aceste conferințe ale reprezentanților guvernelor statelor membre sunt convocate pentru a dezbate ș a stabili de comun acord modificări ale tratatelor UE. Îainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona în2009, aceasta era singura procedură pentru revizuirea tratatelor. Î prezent, ea se numește „procedura de revizuire ordinară”. CIG, convocată de președintele Consiliului European, decide asupra modificărilor tratatului în unanimitate.
Rol
A. Poziția în cadrul sistemului instituțional al UE
Î conformitate cu articolul13 din TUE, Consiliul European face parte din „cadrul instituțional unic” al Uniunii. Îsă rolul său este mai degrabă să asigure un impuls politic general decât să acționeze ca un organism cu putere de decizie în sens juridic. Acesta ia decizii cu consecințe juridice pentru UE numai în cazuri excepționale [a se vedea punctul C (2) de mai jos], însă a căpătat o serie de competențe decizionale instituționale. Î prezent, Consiliul European este autorizat să adopte acte cu caracter obligatoriu care pot fi atacate la Curtea de Justiție a Uniunii Europene, inclusiv în cazurile în care acesta se abține să hotărască (articolul265 din TFUE).
Articolul7 alineatul(2) din TUE conferă Consiliului European competența de a iniția, cu aprobarea Parlamentului, procedura de suspendare a drepturilor unui stat membru în urma constatării existenței unei încălcări grave a principiilor UE.
B. Relațiile cu alte instituții
Consiliul European ia decizii complet independent ș, de cele mai multe ori, nu are nevoie de o inițiativă din partea Comisiei sau de implicarea Parlamentului.
Totuș, Tratatul de la Lisabona menține o legătură la nivel organizațional cu Comisia, având în vedere că președintele acesteia este membru fără drept de vot al Consiliului European, iar Îaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate participă la dezbateri. Mai mult, Consiliul European solicită deseori Comisiei să prezinte rapoarte pregătitoare pentru reuniunile sale. Articolul15 alineatul(6) litera (d) din TUE stipulează că președintele Consiliului European prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune a Consiliului European. De asemenea, președintele Consiliului European se întâlnește lunar cu președintele Parlamentului, precum ș cu liderii grupurilor politice. Îfebruarie2011, președintele a fost de acord să răspundă la întrebările cu solicitare de răspuns scris adresate de deputații în Parlamentul European cu privire la activitățile sale politice. Dar ș Parlamentul poate exercita o anumită influență neoficială prin prezența președintelui său la reuniunile Consiliului European, prin reuniunile liderilor de partide în cadrul familiilor lor politice europene, înaintea reuniunilor Consiliului European, precum ș prin rezoluțiile pe care le adoptă privind punctele de pe ordinea de zi a reuniunilor, rezultatul întâlnirilor ș rapoartele formale prezentate de către Consiliul European.
Prin Tratatul de la Lisabona, noua funcție de Îalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate devine un actor suplimentar care propune ș pune în aplicare politica externă în numele Consiliului European. Președintele Consiliului European este însărcinat cu reprezentarea externă a UE în chestiuni referitoare la politica sa externă ș de securitate comună, fără a aduce atingere atribuțiilor Îaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate.
C. dzٱț
1. La nivel instituțional
Consiliul European oferă UE „impulsurile necesare dezvoltării acesteia” ș îi definește „orientările ș prioritățile politice generale” [articolul15 alineatul(1) din TUE]. De asemenea, acesta decide cu majoritate calificată cu privire la formațiunile Consiliului ș calendarul președințiilor rotative.
2. Chestiuni de politică externă ș de securitate (5.1.1) ș (5.1.2)
Consiliul European definește principiile ș orientările generale ale politicii externe ș de securitate comune (PESC) ș adoptă deciziileprivind strategiile comune de punere în aplicare a acesteia (articolul26 din TUE). El decide în unanimitate dacă este cazul să recomande statelor membre să adopte măsuri vizând definirea treptată a unei politici de apărare comune a UE, în conformitate cu articolul42 alineatul(2) din TUE.
Î cazul în care un stat membru intenționează să se opună adoptării unei decizii din rațiuni vitale de politică națională, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate solicita Consiliului European să se pronunțe cu privire la chestiunea în cauză, în vederea adoptării în unanimitate a unei decizii [articolul31 alineatul(2) din TUE]. Aceeaș procedură poate fi aplicată dacă statele membre decid să stabilească o cooperare consolidată în acest domeniu (articolul20 din TUE).
Recomandarea nr.21 a cetățenilor adoptată de Conferința privind viitorul Europei solicită ca UE să îș îmbunătățească capacitatea de a lua decizii rapide ș eficace, în special prin trecerea de la unanimitate la votul cu majoritate calificată în domeniul PESC ș prin consolidarea rolului Îaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe ș politica de securitate. Î , Parlamentul a prezentat Consiliului propuneri de modificare a tratatelor în conformitate cu procedura ordinară de revizuire prevăzută la articolul48 din TUE. Una dintre propunerile cheie a fost să se permită luarea deciziilor în Consiliu prin vot cu majoritate calificată în loc de unanimitate în domenii relevante, cum ar fi adoptarea de sancțiuni ș în situații de urgență. Comisia pentru afaceri constituționale a Parlamentului pregătește, de asemenea, un raport privind aplicarea clauzelor pasarelă din tratatele UE (adică clauzele care permit modificarea unei proceduri legislative fără o modificare formală a tratatelor), propunând activarea clauzelor pasarelă în anumite domenii de politică prioritare, cum ar fi politica externă ș de securitate comună.
3. Guvernanța economică ș cadrul financiar multianual (CFM) (1.4.3)
Din2009, criza datoriilor suverane a transformat Consiliul European ș summiturile țărilor din zona euro în actori principali în procesul de contracarare a repercusiunilor crizei bancare mondiale. Mai multe state membre au primit pachete de ajutoare financiare prin acorduri ad-hoc sau temporare asupra cărora s-a hotărât la nivel de șefi de stat sau de guvern ș care au fost, mai apoi, ratificate de statele membre. Îcepând din2012, ajutorul financiar a fost canalizat prin Mecanismul european de stabilitate (MES) permanent. Guvernele statelor membre, cu participarea activă a Comisiei, Parlamentului ș Băncii Centrale Europene, au elaborat un tratat internațional– Tratatul privind stabilitatea, coordonarea ș guvernanța (denumit ș „Pact fiscal”)–, care permite un control mai strict al politicilor bugetare ș socioeconomice ale statelor membre. Acest fapt ridică semne de întrebare tot mai mari în legătură cu rolul Comisiei Europene ș al Parlamentului European în guvernanța economică a zonei euro.
Consiliul European joacă, de asemenea, un rol important în semestrul european. La reuniunea sa de primăvară, el emite orientări politice privind reforma macroeconomică, fiscală ș structurală ș politicile de intensificare a creșterii economice. La reuniunea sa din iunie, Consiliul aprobă recomandări care decurg din evaluarea programelor naționale de reformă elaborate de Comisia Europeană ș discutate în cadrul Consiliului.
Este implicat ș în negocierea cadrului financiar multianual (CFM), în care joacă un rol esențial în atingerea unui acord politic privind chestiunile politice-cheie din Regulamentul privind CFM, precum limitele cheltuielilor, programele de cheltuieli ș (resurse de) finanțare.
4. Cooperarea polițienească ș judiciară în materie penală (4.2.6 ș 4.2.7)
La solicitarea unui membru al Consiliului, Consiliul European decide dacă poate fi stabilită o cooperare consolidată într-un domeniu conex cu acesta (articolul20 din TUE). Tratatul de la Lisabona a introdus mai multe clauze pasarelă noi care permit Consiliului European să schimbe formula de luare a deciziilor în cadrul Consiliului de la unanimitate la majoritate de voturi (1.2.4).
ă
Consiliul European a stabilit o agendă strategică pe cinci ani (2019-2024) care identifică domeniile prioritare pentru acțiunea ș orientarea UE pe termen lung. Pe lângă agenda strategică, programele sale de lucru pe termen scurt, așa-numitele Agende ale liderilor, stabilesc subiecte pentru viitoarele reuniuni ale Consiliului European ș pentru summiturile internaționale. De exemplu, a stabilit prioritățile orientative pentru perioada ianuarie-iulie2023, care includ mai ales continuarea sprijinului acordat de UE Ucrainei ca răspuns la războiul de agresiune al Rusiei, economia ș stimularea competitivității pe termen lung în UE ș a autonomiei strategice a UE, inclusiv în ceea ce privește securitatea ș energia.
Adoptarea Agendei strategice2024-2029 este planificată pentru iunie2024. Pentru a lansa discuții în avans, Președintele Michel a trimis o înaintea Consiliului European din iunie2023. El propune patru domenii majore pentru viitoarea agendă: consolidarea bazei economice ș sociale a UE (tranziția verde ș cea digitală, competitivitatea, inovarea, sănătatea); abordarea provocării în materie de energie; consolidarea capabilităților de securitate ș apărare a UE; ș aprofundarea relațiilor cu restul lumii. Î plus, el sugerează consolidarea abordării generale a UE în materie de migrație.
A. Cadrul financiar multianual
Pentru a ajuta UE să se reconstruiască după pandemie ș pentru a sprijini investițiile în tranziția verde ș în cea digitală, liderii Consiliului European au convenit, în cadrul , asupra unui pachet masiv de 1824,3miliardeEUR, care combină atât cadrul financiar multianual (CFM), cât ș un efort extraordinar de redresare în cadrul instrumentului Next Generation EU (NGEU).
Î cadrul reuniunii sale din , Consiliul European a ajuns la un acord cu privire la revizuirea CFM 2021-2027. Î consecință, Consiliul UE a aprobat trei acte legislative care vizează consolidarea bugetului pe termen lung ș abordarea provocărilor emergente. Pachetul adoptat cuprinde modificări ale cadrului financiar ș instituirea Mecanismului pentru Ucraina ș a platformei „Tehnologii strategice pentru Europa” (STEP).
B. Politica externă ș de securitate
De la începutul anilor1990, politica externă ș de securitate a reprezentat un element important în cadrul summiturilor Consiliului European. Printre temele deciziilor luate în acest domeniu s-au numărat:
- securitatea internațională ș lupta împotriva terorismului;
- politica europeană de vecinătate ș relațiile cu Rusia;
- relațiile cu țările mediteraneene ș cu Orientul Mijlociu.
Reunit , Consiliul European a decis să consolideze PESC prin dezvoltarea capacităților militare ș nemilitare de gestionare a crizelor.
Î cadrul , Consiliul European a convenit că trebuie lansată o cooperare structurată permanentă (PESCO) pentru a consolida securitatea ș apărarea Europei. PESCO a fost instituită prin decizia Consiliului din 11decembrie2017. Toate statele membre ale UE participă la PESCO, excepție făcând Danemarca ș Malta. Î total, în cadrul PESCO sunt în desfășurare în prezent 46deproiecte.
Î cadrul reuniunii sale speciale din17–21iulie2020 menționate mai sus, Consiliul European a convenit că Instrumentul european pentru pace va fi creat ca instrument extrabugetar pentru finanțarea acțiunilor în domeniul securității ș apărării. Plafonul financiar pentru acest instrument pentru perioada2021-2027 a fost stabilit la cincimiliardeEUR, urmând a fi finanțat ca post extrabugetar în afara CFM, prin contribuții din partea statelor membre stabilite conform unei chei de repartizare bazate pe venitul național brut (VNB).
Î cadrul reuniunii sale speciale din30 ș31mai2022, Consiliul European a condamnat războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei ș a convenit asupra celui de al șaselea pachet de sancțiuni, care vizează țițeiul ș produsele petroliere livrate din Rusia statelor membre. A fost introdusă o excepție temporară pentru țițeiul livrat prin conducte. Liderii au îndemnat Consiliul Uniunii Europene să finalizeze ș să adopte fără întârziere noile sancțiuni.
Conform concluziilor , „Uniunea Europeană se poziționează ferm ș pe deplin alături de Ucraina ș va continua să furnizeze un important sprijin politic, economic, militar, financiar ș umanitar Ucrainei ș poporului ucrainean atât timp cât va fi nevoie”.
C. Extindere (5.5.1)
Consiliul European a stabilit condițiile pentru fiecare rundă de extindere a UE. La Copenhaga, în1993, acesta a pus bazele pentru următorul val de aderare (criteriile de la Copenhaga). La întâlnirile din anii următori au fost specificate ș mai detaliat criteriile de admitere ș reformele instituționale necesare în prealabil.
a decis aderarea la 1mai2004 a Ciprului, Cehiei, Estoniei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Slovaciei ș Sloveniei. România ș Bulgaria s-au alăturat Uniunii la 1ianuarie2007.
Reunit la 3octombrie2005 la Luxemburg, Consiliul a aprobat cadrul de negocieri cu Croația ș Turcia privind aderarea acestora la UE. Tratatul de aderare cu Croația a fost semnat la 9decembrie2011, iar Croația a aderat la 1iulie2013.
La 14decembrie2021, Consiliul Afaceri Generale a adoptat pentru Muntenegru, Serbia, Turcia, Republica Macedonia de Nord, Albania, Bosnia ș Herțegovina ș Kosovo, în care s-au trecut în revistă progresele realizate de fiecare dintre aceste țări candidate ș potențial candidate.
Consiliul European a acordat Ucrainei statutul de țară candidată, în urma cererii sale de aderare din 28februarie2022, ș a invitat Comisia să raporteze Consiliului cu privire la îndeplinirea condițiilor specificate în avizul Comisiei privind cererea de aderare. Consiliul va decide următorii paș odată ce toate aceste condiții vor fi îndeplinite integral.
Î , Consiliul European „[a luat act] de faptul că, în ultimele luni, Ucraina a făcut dovada unor eforturi considerabile în direcția îndeplinirii obiectivelor care stau la baza statutului său de țară candidată la aderarea la UE. Acesta [a salutat] eforturile de reformă depuse de Ucraina în vremuri atât de dificile ș [a încurajat-o] să continue pe această cale ș să îndeplinească condițiile specificate în avizul Comisiei privind cererea sa de aderare, astfel încât să avanseze în direcția aderării viitoare la UE”.
a decis să deschidă negocierile de aderare cu Ucraina ș Republica Moldova ș să acorde Georgiei statutul de țară candidată „cu condiția să fie luate măsurile corespunzătoare, stabilite în recomandarea Comisiei din 8noiembrie2023”.
D. Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană
La 23martie2018, Consiliul European (articolul50), reunit în formula UE-27, a adoptat orientările privind cadrul pentru viitoarea relație cu Regatul Unit după Brexit. Potrivit orientărilor, UE îș dorește un parteneriat cât mai strâns posibil cu Regatul Unit, care să acopere, printre altele, cooperarea comercială ș economică, precum ș securitatea ș apărarea.
La 17octombrie2019, Consiliul European, reunit în formatul UE-27, a aprobat acordul de retragere revizuit ș declarația politică revizuită, asupra cărora negociatorii UE ș ai Regatului Unit ajunseseră la un acord în aceeaș zi. Această înțelegere urmărea să permită ieșrea ordonată a Regatului Unit din Uniunea Europeană.
La 29octombrie2019, în urma unei cereri din partea Regatului Unit, Consiliul European a adoptat o decizie de prelungire a perioadei menționate la articolul50alineatul(3) din TUE până la 31ianuarie2020, pentru a acorda mai mult timp pentru procesul de ratificare a acordului de retragere. Acordul de retragere a intrat în vigoare la 31ianuarie2020. Acesta a marcat încheierea perioadei prevăzute la articolul50 din TUE ș începutul unei perioade de tranziție care a durat până la 31decembrie2020. Î prezent, Regatul Unit nu mai este un stat membru al UE, ci o țară terță.
E. Reforme instituționale
Reuniunea Consiliului European de la Tampere (15ș16octombrie1999) a hotărât cu privire la modalitățile de elaborare a Cartei Drepturilor Fundamentale a UE (4.1.2). Consiliul European de la Helsinki (decembrie1999) a convocat conferința interguvernamentală pentru pregătirea Tratatului de la Nisa.
Consiliul European de la Laeken (14ș15decembrie2001) a hotărât să convoace o Convenție pentru viitorul Europei, care a elaborat Tratatul constituțional, însă acesta nu a avut succes (1.1.4). După doi ani ș jumătate de impas instituțional, Consiliul European din 21ș22iunie2007 a adoptat un mandat detaliat pentru Conferința interguvernamentală care a dus la semnarea Tratatului de la Lisabona, la 13decembrie2007, care a intrat în vigoare la 1decembrie2009 (1.1.5). La 25martie2011, Consiliul European a adoptat o decizie de modificare a articolului136, ceea ce a permis crearea Mecanismului european de stabilitate în2012.
La 28iunie2018, Consiliul European a adoptat o , care le-a permis statelor membre să ia măsurile interne necesare pentru organizarea alegerilor pentru legislatura2019-2024[1].
Crizele recente, în special pandemia de COVID-19 ș războiul din Ucraina, au pus în evidență necesitatea unor reforme instituționale pentru a consolida capacitatea UE de a reacționa la situații de urgență la timp ș efectiv.
Î adoptată la 4mai2022, Parlamentul a salutat concluziile ș recomandările conferinței, a recunoscut că se impune modificarea tratatelor ș a solicitat Comisiei pentru afaceri constituționale să pregătească propuneri de reformare a tratatelor UE printr-o convenție în conformitate cu . La 9iunie2022, Parlamentul European a adoptat . Una dintre propunerile cheie este de a se reforma procedurile de vot ș a se permite luarea deciziilor în Consiliu prin vot cu majoritate calificată în loc de unanimitate în domenii relevante, cum ar fi adoptarea de sancțiuni ș a așa-numitelor clauze pasarelă ș în situații de urgență. La 11iulie2023, Parlamentul a adoptat o DZț referitoare la punerea în aplicare a clauzelor pasarelă în tratatele UE. La 22noiembrie2023, el a adoptat o DZț referitoare la proiectele Parlamentului European de revizuire a tratatelor, solicitând Consiliului Europei să cadă de acord asupra revizuirii tratatelor pentru a moderniza procedurile legislative.
Eeva Pavy / Pablo Abril Marti