Politica în domeniul imigrației
Unul dintre obiectivele majore ale Uniunii Europene este o politică europeană cuprinzătoare în materie de imigrație, orientată spre viitor și bazată pe solidaritate. Politica în domeniul imigrației urmărește materializarea unei abordări echilibrate atât asupra imigrației legale, cât și a celei clandestine.
Temeiul juridic
Articolele79 și80 din (TFUE)
dzٱț
Imigrația legală: UE are autoritatea de a stabili condițiile de intrare și de ședere legală într-un stat membru, inclusiv în scopul reîntregirii familiei, aplicabile resortisanților țărilor terțe. Statele membre își păstrează dreptul de a stabili cote pentru admiterea persoanelor din țări din afara UE în căutarea unui loc de muncă.
Integrarea: UE poate oferi stimulente și poate veni în sprijinul acțiunilor întreprinse de statele membre pentru a promova integrarea resortisanților țărilor din afara UE aflați în situație de ședere legală. Cu toate acestea, nu există dispoziții privind armonizarea legislațiilor și reglementărilor naționale.
Combaterea imigrației clandestine: Este de datoria Uniunii Europene să împiedice și să reducă imigrația clandestină, în special printr-o politică eficace de returnări, respectând drepturile fundamentale.
Acordurile de readmisie: Uniunea Europeană are competența de a încheia acorduri cu țări din afara UE privind readmisia în țara de origine sau de proveniență a resortisanților țărilor din afara UE care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul unuia dintre statele membre.
Obiective
Definirea unei abordări echilibrate a imigrației: UE urmărește să stabilească o abordare echilibrată a gestionării imigrației legale și a combaterii imigrației clandestine. Gestionarea corespunzătoare a fluxurilor migratorii implică asigurarea unui tratament corect al resortisanților țărilor din afara UE aflați în situație de ședere legală în statele membre, întărirea măsurilor de combatere a imigrației clandestine, inclusiv a traficului și contrabandei cu persoane, și promovarea unei cooperări mai strânse cu țările terțe în toate domeniile. UE urmărește să stabilească un nivel uniform de drepturi și obligații pentru imigranții legali, comparabil cu cel al cetățenilor UE.
Principiul solidarității: în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, politicile din domeniul imigrației trebuie să fie guvernate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a responsabilităților, inclusiv a implicațiilor financiare ale acesteia, între statele membre (articolul80 din TFUE).
ă
A. Evoluții instituționale care decurg din Tratatul de la Lisabona
Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare în decembrie2009 (1.1.5), a introdus votul cu majoritate calificată în domeniul imigrației legale, precum și un nou temei juridic pentru măsurile de integrare. În prezent, procedura legislativă ordinară se aplică atât politicilor în domeniul imigrației clandestine, cât și celor din domeniul imigrației legale, acordând Parlamentului statut de colegislator în acest domeniu, în condiții de egalitate cu Consiliul. Trebuie remarcat că, în cazul unui aflux brusc de resortisanți din țări terțe, măsurile provizorii sunt adoptate doar de Consiliu, însă după consultarea Parlamentului [articolul78 alineatul(3) din TFUE].
Tratatul de la Lisabona a precizat și faptul că Uniunea partajează competențele în acest domeniu cu statele membre, în special în ceea ce privește numărul imigranților cărora li se acordă dreptul de a intra pe teritoriul unui stat membru în căutarea unui loc de muncă [articolul79 alineatul(5) din TFUE]. În fine, Curtea de Justiție deține în prezent jurisdicția deplină în domeniul imigrației și al azilului.
B. Evoluții ale politicilor
1. „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate”
„Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate” (), adoptată de Comisie în2011, stabilește un cadru general pentru relațiile Uniunii cu țările terțe în materie de migrație. Această abordare se bazează pe patru piloni: imigrația legală și mobilitatea, imigrația ilegală și traficul de persoane, protecția internațională și politica de azil, precum și maximizarea impactului migrației și al mobilității asupra dezvoltării. Drepturile omului ale imigranților constituie un aspect transversal al acestei abordări.
2. Orientările strategice diniunie2014
Programul de la Stockholm pentru spațiul de libertate, securitate și justiție (SLSJ), adoptat în decembrie2009, a expirat îndecembrie2014 (4.2.1). Înmartie2014, Comisia a publicat o nouă comunicare în care și-a expus viziunea în legătură cu agenda viitoare a SLSJ, intitulată „”. În conformitate cu articolul68 din TFUE, Consiliul European a definit ulterior, în concluziile sale din26 și27iunie2014, „ ale planificării legislative și operaționale în cadrul Spațiului de libertate, securitate și justiție” pentru perioada2014-2020. În acest caz, nu mai este vorba despre un program, ci despre orientări pentru transpunerea, aplicarea și consolidarea instrumentelor juridice și măsurilor existente. Acestea subliniază necesitatea de a adopta o abordare globală a migrației, utilizând în mod optim migrația legală, oferind protecție celor care au nevoie, luptând contra migrației clandestine și gestionând frontierele cu succes. Nu au fost încă adoptate noi orientări strategice.
3. Agenda europeană privind migrația
Înmai2015, Comisia a publicat . Agenda propune măsuri imediate pentru a face față situației de criză din Mediterana, precum și acțiuni de întreprins în următorii ani pentru o mai bună gestionare a migrației sub toate aspectele sale.
Pe baza acestui program, înaprilie2016, Comisia a publicat într-o orientările cu privire la migrația legală, precum și la azil. Orientările comportă patru axe principale în ceea ce privește migrația legală: revizuirea Directiveiprivind cartea albastră, atragerea antreprenorilor inovatori în UE, un model mai coerent și mai eficient de gestionare a imigrației legale la nivelul UE, bazat în special pe o evaluare a cadrului existent, și o cooperare mai strânsă cu principalele țări de origine, pentru a asigura căi legale către UE, îmbunătățind, în același timp, returnarea persoanelor care nu au drept de ședere.
Înoctombrie2019, Comisia a publicat ultimul său raport privind progresele înregistrate în punerea în practică a Agendei europene privind migrația, care examinează progresele înregistrate și deficiențele în punerea în practică a acesteia. Înseptembrie2021, la un an de la adoptarea noului Pact privind migrația și azilul, Comisia a adoptat primul său , care cuprinde toate aspectele gestionării migrației și face bilanțul principalelor evoluții în ce privește politica de migrație și azil din ultimul an și jumătate. Al a fost publicat la 6octombrie2022.
Toate evoluțiile în materie de politici sunt monitorizate îndeaproape de , înființată în2008 ca o rețea a UE de experți în materie de migrație și azil din toate statele membre, care colaborează pentru a furniza informații obiective, comparabile și relevante din punctul de vedere al politicilor.
4. Noul pact privind migrația și azilul
După cum a anunțat în programul său de lucru pentru2020, Comisia și-a publicat noul pact în septembrie2020. Acesta vizează integrarea procedurii de azil în gestionarea globală a migrației, corelând-o cu verificarea prealabilă și cu returnarea, incluzând, de asemenea, în același timp, gestionarea frontierelor externe, previziuni mai solide, pregătirea și răspunsul în situații de criză, împreună cu un mecanism de solidaritate, precum și relațiile externe cu principalele țări de origine și de tranzit din afara UE (4.2.2.). Aceasta din urmă include o de a dezvolta căi legale complementare de obținere a protecției, cum ar fi relocarea și alte forme de admitere umanitară, cum ar fi programele de sponsorizare comunitară, dar și căi legate de educație și de muncă.
La 15noiembrie2023, Comisia a propus , care include o propunere de creare a unei rezerve de talente la nivelul UE, precum și măsuri de simplificare a procedurilor de recunoaștere a calificărilor pentru a promova mobilitatea studenților și a pieței forței de muncă.
C. Evoluții legislative
Începând din2008, au fost adoptate o serie de directive importante referitoare la imigrație, mai multe dintre ele fiind deja revizuite.
1. Imigrația legală
Ca urmare a dificultăților întâmpinate în adoptarea unei dispoziții generale care să acopere în întregime domeniul imigrației forței de muncă în UE, abordarea actuală constă în adoptarea unor acte legislative sectoriale, pentru fiecare categorie de imigranți, cu scopul de a formula o politică în domeniul imigrației legale la nivelul UE.
privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate a introdus „cartea albastră europeană”, o procedură rapidă de eliberare a unui permis special de ședere și de muncă, oferind condiții mai atractive lucrătorilor resortisanți ai unor țări terțe, pentru a le permite accesul la un loc de muncă de înaltă calificare în statele membre. Îniunie2016, Comisia a propus o revizuire a sistemului, incluzând criterii de admitere mai puțin stricte, necesitatea unui prag salarial inferior/unei durate minime a contractului de muncă, îmbunătățirea dispozițiilor privind reîntregirea familiei și eliminarea sistemelor naționale paralele, la care statele membre s-au opus. După publicarea noului pact, Parlamentul și Consiliul au reluat activitățile legate de această revizuire și, la 15septembrie2021, Parlamentul a validat acordul la care ajunsese cu Consiliul. Noile norme prevăd criterii de admisie mai flexibile (este suficient un contract de muncă valabil sau o ofertă fermă de angajare pe șase luni), reducând, în același timp, pragul salariului minim pe care solicitanții trebuie să îl câștige pentru a fi admisibili pentru cartea albastră și ușurând deplasarea posesorilor de carte albastră între țările UE și reunirea cu familiile lor. a intrat în vigoare la 27noiembrie2021, iar termenul de transpunere a acesteia a fost 18noiembrie2023.
stabilește o procedură comună și simplificată pentru resortisanții țărilor terțe care solicită un permis de ședere și de muncă într-un stat membru, precum și un set comun de drepturi care trebuie acordate imigranților legali. adoptat în martie2019 a constatat că faptul că resortisanții țărilor din afara UE nu dispun de informații cu privire la drepturile lor constituie un obstacol în calea obiectivului directivei de a promova integrarea și nediscriminarea acestora. În aprilie2022, Comisia a propus reformarea directivei pentru a simplifica și a clarifica domeniul de aplicare al acesteia. Parlamentul și Consiliul au ajuns la un acord politic îndecembrie2023. Directiva (UE) 2024/1233 a fost publicată în Jurnalul Oficial la 30aprilie2024. Aceasta simplifică procesul de obținere a unui permis unic de muncă și de ședere pentru solicitanți și angajatori și introduce noi măsuri menite să consolideze protecția lucrătorilor din țările terțe împotriva exploatării.
, adoptată înfebruarie2014, reglementează condițiile de intrare și de ședere pentru resortisanții țărilor terțe care doresc să muncească ca lucrători sezonieri. Lucrătorilor sezonieri imigranți li se permite să rămână pe teritoriul Uniunii Europene în mod legal și temporar pentru o perioadă maximă cuprinsă între cinci și nouă luni (în funcție de statul membru) pentru a desfășura o activitate care depinde de succesiunea anotimpurilor sau de perioada anului, păstrându-și în același timp locul principal de reședință în afara UE. Directivaprecizează, de asemenea, drepturile acestei categorii de lucrători imigranți. Îniulie2020, Comisia a publicat , în care a anunțat, de asemenea, primul raport de punere în aplicare pentru2021. Cu toate acestea, raportul privind punerea în aplicare a fost amânat și este planificat în prezent pentru prima jumătate a anului 2024.
privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii a fost adoptată la 15mai2014. Directivafacilitează transferul temporar al cadrelor de conducere, al specialiștilor și al stagiarilor din cadrul întreprinderilor și al companiilor multinaționale către filialele și sucursalele lor aflate pe teritoriul Uniunii Europene. Primul raport privind punerea în aplicare trebuia prezentat până în noiembrie2019.
privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair a fost adoptată la 11mai2016 și trebuia transpusă în dreptul intern până la 23mai2018. Ea înlocuiește instrumentele anterioare referitoare la studenți și cercetători, extinzându-le sfera de aplicare și simplificându-le aplicarea.
În fine, statutul resortisanților țărilor din afara UE care sunt rezidenți de lungă durată în Uniunea Europeană este reglementat în continuare de a Consiliului, modificată în2011 pentru a include în domeniul său de aplicare refugiații și alte persoane care beneficiază de protecție internațională. a constatat că, în loc să promoveze în mod activ statutul de rezident european pe termen lung, statele membre eliberează în principal permise naționale de ședere pe termen lung, și numai câțiva resortisanți ai unor țări din afara UE se folosesc de dreptul lor de a se muta în alte state membre. În aprilie2022, Comisia o reformare a directivei, cu scopul de a crea un adevărat statut de rezident pe termen lung în UE, în special prin întărirea dreptului rezidenților pe termen lung de a se muta și de a lucra în alte state membre. Parlamentul și-a adoptat mandatul de negociere în aprilie2023. Consiliul și-a adoptat mandatul de negociere în noiembrie2023. La 30noiembrie2023, Parlamentul și Consiliul au inițiat negocieri interinstituționale în vederea încheierii unui text juridic final.
2. Integrarea
a Consiliului stabilește dispoziții privind dreptul la reîntregirea familiei, care merg dincolo de dreptul la respectarea vieții private și de familie prevăzut la articolul8 din Convenția europeană a drepturilor omului. Având în vedere că raportul de punere în aplicare din2008 a ajuns la concluzia că پپ2003/86/䷡ nu fusese aplicată integral și corect de statele membre, Comisia a publicat, în aprilie2014, o care le oferă statelor membre îndrumări privind modul în care să o aplice. (martie 2019) a concluzionat că, începând din 2008, stadiul punerii în aplicare a directivei s-a îmbunătățit. Acest lucru s-a datorat parțial procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate de Comisie, documentului de orientare din 2014 și numeroaselor hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene.
Competența UE în domeniul integrării este limitată. Îniulie2011, Comisia a adoptat . Mai recent, în noiembrie2020, Comisia a prezentat un privind integrarea și includerea pentru perioada2021-2027, care stabilește un cadru de politică și măsuri concrete pentru a ajuta statele membre să-i integreze și să-i includă pe cei 34demilioane de resortisanți proveniți din țări terțe care sunt rezidenți legal pe teritoriul UE, în domeniul educației, în cel al pieței muncii, în sistemul de îngrijire a sănătății și în domeniul locuințelor. Planul reunește măsuri de monitorizare și utilizarea de noi instrumente digitale, precum și eforturi de promovare a participării migranților în societate, de creștere a oportunităților de finanțare din partea UE și de creare a unor parteneriate între mai multe părți interesate la diferite niveluri de guvernare. Printre instrumentele existente se numără , , și grupul de experți nou-creat privind opiniile migranților în domeniul migrației, azilului și integrării, care s-a reunit pentru în noiembrie2020 și care, de atunci, a organizat reuniuni periodice.
Instrumentele de finanțare specializate pentru sprijinirea politicilor naționale de integrare se bazează pe Fondul pentru azil, migrație și integrare () și pe Fondul social european () în noul cadru financiar multianual (CFM)2021-2027.
3. Imigrația clandestină
UE a adoptat o serie de acte legislative importante pentru a combate imigrația clandestină.
- Așa-numitul „pachet privind facilitarea” cuprinde a Consiliului, care stabilește o definiție comună a infracțiunii de facilitare a intrării, tranzitului și șederii neautorizate, și , care stabilește sancțiuni penale pentru aceste fapte. Pachetul este completat de a Consiliului, care prevede acordarea unui permis de ședere victimelor traficului de persoane și introducerii ilegale de migranți care cooperează cu autoritățile competente (cu privire la traficul de persoane, a se vedea și fișa informativă privind „cooperarea judiciară în materie penală”4.2.6). În mai2015, Comisia a adoptat și, în concordanță cu planul de acțiune, Comisia a efectuat o evaluare REFIT privind punerea în aplicare a cadrului juridic existent, precedată de o consultare publică. Comisia a constatat că, la acel moment, nu existau dovezi suficiente privind incriminarea persoanelor sau a organizațiilor care ofereau asistență umanitară, și a concluzionat că cadrul juridic al UE care abordează problema traficului de migranți rămâne necesar în contextul actual. Parlamentului din 5iulie2018 a invitat Comisia să elaboreze orientări pentru statele membre de prevenire a incriminării asistenței umanitare, iar înseptembrie2018 a avut loc o pe această temă. Ca parte a noului pact, Comisia a publicat o care oferă orientări cu privire la interpretarea Directivei privind facilitarea, în care a afirmat că îndeplinirea obligației legale de salvare a persoanelor aflate în pericol pe mare nu poate fi incriminată, dar s-a ferit să solicite eforturi suplimentare, lăsând activitățile de căutare și salvare în mâinile ONG-urilor și ale navelor private. În urma unei , în septembrie2021, Comisia a adoptat un . La 28noiembrie2023, Comisia a prezentat o referitor la consolidarea cooperării polițienești în ceea ce privește prevenirea, depistarea și investigarea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, precum și consolidarea sprijinului acordat de Europol pentru prevenirea și combaterea unor astfel de infracțiuni. Aceasta este prezentată ca o de stabilire a unor norme minime de prevenire și combatere a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate în Uniune și de înlocuire a Directivei 2002/90/CE a Consiliului și a Deciziei-cadru 2002/946/JAI a Consiliului
- stabilește standardele și procedurile comune ale UE pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere clandestină. Primul raport privind punerea sa în aplicare a fost adoptat înmartie2014. Înseptembrie2015, Comisia a publicat un , care a fost urmat, înoctombrie2015, de concluziile Consiliului privind viitorul politicii de returnare. Înmartie2017, Comisia a completat planul de acțiune cu o referitoare la „o politică de returnare mai eficace în Uniunea Europeană - un plan de acțiune reînnoit” și o privind eficientizarea returnărilor. În septembrie2017, Comisia a publicat o versiune actualizată a „”, care le oferă autorităților naționale competente îndrumări cu privire la îndeplinirea sarcinilor legate de returnare. În plus, în2016, Parlamentul și Consiliul au adoptat privind instituirea unui document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. Recent, a avut loc reorganizarea și întărirea (Frontex); aceasta asistă tot mai mult statele membre în activitățile lor legate de returnare. În septembrie2018, Comisia a propus o reformare a Directivei privind returnarea pentru a accelera procedurile, inclusiv proceduri mai clare și norme pentru prevenirea abuzurilor, programe eficiente de returnare voluntară ce vor fi înființate în statele membre, și norme mai clare privind detenția. O a constatat că propunerea ar implica costuri considerabile pentru statele membre prin creșterea gradului de detenție. Nu există dovezi clare că propunerea ar duce la returnări mai eficace, dar este probabil ca aceasta să ducă la încălcări ale drepturilor fundamentale ale migranților în situație ilegală. DZț Parlamentului European din 17decembrie2020 referitoare la a subliniat faptul că eficacitatea politicii UE de returnări nu trebuie să fie măsurată doar în ceea ce privește numărul returnărilor, ci trebuie să țină seama și de respectarea drepturilor fundamentale și a garanțiilor procedurale. Raportoarea [Tineke Strik (Verts/ALE)] și-a publicat proiectul de raport la 21februarie2020. Lucrările cu privire la acest sunt în curs de desfășurare. În noul său pact, Comisia se îndreaptă către un sistem comun al UE de returnări, cu un sprijin operațional mai puternic pentru statele membre și Frontex, în calitate de componentă operațională a politicii UE în materie de returnare, împreună cu numirea unui coordonator pentru returnări, sprijinit de o nouă rețea la nivel înalt pentru returnare. Primul coordonator al UE pentru returnări, Mari Juritsch, a fost numit în martie2022. Comisia și-a publicat (aprilie2021), documentul de politică „” (ianuarie2023) și sa privind recunoașterea reciprocă a deciziilor de returnare și accelerarea returnărilor (martie2023).
- Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilorspecifică sancțiunile și măsurile care trebuie aplicate de statele membre împotriva angajatorilor care angajează resortisanți ai țărilor din afara UE aflați în situație de ședere ilegală. Primul raport privind punerea în aplicare a acestei directive a fost prezentat la 22mai2014. În urma anunțului făcut în cadrul noului pact, Comisia a adoptat, în septembrie2021, o , cu scopul de a întări punerea în aplicare, protejând în același timp drepturile migranților în situație neregulamentară.
- Începând cu2001, statele membre au recunoscut reciproc deciziile lor respective de expulzare (), prin care o decizie a unui stat membru de a expulza un resortisant al unei țări din afara UE aflat într-un alt stat membru este respectată și aplicată.
În același timp, UE negociază și încheie cu țările de origine și de tranzit pentru returnarea imigranților clandestini și colaborează cu aceste țări pentru combaterea traficului de persoane. Aceste acorduri prevăd obligația comitetelor mixte de readmisie de a monitoriza punerea lor în aplicare. Ele sunt legate de acordurile de facilitare a eliberării vizelor, cu scopul de a oferi stimulentele necesare în negocierile cu țara terță în cauză privind readmisia, fără a crește volumul migrației ilegale.
Comisia a încheiat, de asemenea, acorduri informale privind returnarea și readmisia, care au atras critici severe din partea Parlamentului din cauză că nu au făcut obiectul controlului său și au ridicat probleme legate de responsabilitate și transparență.
Comisia a propus planuri de acțiune ale UE pentru (noiembrie2022), pentru (decembrie2022), pentru (iunie2023) și pentru (dzٴdz2023).
Rolul Parlamentului European
De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul s-a implicat în mod activ, în calitatea sa de colegiuitor cu drepturi depline, în adoptarea unei noi legislații privind atât imigrația clandestină, cât și cea legală.
De asemenea, Parlamentul a adoptat numeroase rezoluții din proprie inițiativă referitoare la migrație. Acestea includ referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE, referitoare la noi căi de migrație legală a forței de muncă și rezoluția sa legislativă din proprie inițiativă conținând recomandări adresate Comisiei privind politica și legislația în domeniul migrației legale.
Pentru mai multe informații pe această temă a se vedea:
- ;
- .
Pablo Abril Marti / Georgiana Sandu