Execuția bugetului
Comisia este responsabilă cu execuția bugetului în cooperare cu statele membre, sub controlul politic al Parlamentului European.
Temei juridic
- Articolele290, 291, 317, 318, 319, 321, 322 și323 din (TFUE) și articolul179 din Tratatul Euratom;
- Regulamentul financiar, adică al Parlamentului European și al Consiliului din 18iulie2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii;
- dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii.
Obiectiv
Comisia este responsabilă cu execuția veniturilor și cheltuielilor bugetare în conformitate cu tratatele și cu dispozițiile și instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, în limita creditelor autorizate (1.4.3).
Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie utilizate în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei, eficienței și eficacității.
Descriere
A. Mecanismul de bază
Execuția bugetară constă în două operațiuni principale: angajamente urmate de plăți. În ceea ce privește angajarea cheltuielilor, se ia o decizie de a utiliza o anumită sumă de la o linie bugetară specifică în scopul finanțării unei anumite activități. Odată ce angajamentele juridice corespunzătoare (de exemplu, contractele) au fost stabilite și serviciile sau lucrările solicitate au fost executate sau bunurile comandate au fost livrate, sunt autorizate cheltuielile și se efectuează plata.
B. Metode de execuție
Comisia poate executa bugetul în unul dintre următoarele moduri:
- în mod direct („gestiune directă”), prin intermediul serviciilor sale sau prin intermediul agențiilor executive;
- prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”);
- în mod indirect („gestiune indirectă”), prin încredințarea sarcinilor care țin de execuția bugetară unor entități sau persoane cum sunt țările din afara UE, organizațiile internaționale și altele.
În practică, aproximativ 70% din buget este cheltuit în cadrul sistemului de „gestiune partajată”, statele membre distribuind fonduri și gestionând cheltuielile, în jur de 20% în cadrul sistemului de „gestiune directă” de către Comisie sau de către agențiile sale executive, iar restul de 10% în cadrul sistemului de „gestiune indirectă”[1].
oferă informații despre beneficiarii fondurilor gestionate direct de către Comisie. Fiecărui stat membru îi revine sarcina de a publica date privind beneficiarii fondurilor pe care le gestionează prin gestiune indirectă și gestiune partajată.
La articolul317 din TFUE se menționează că Comisia trebuie să execute bugetul în cooperare cu statele membre și că regulamentele adoptate în temeiul articolului322 din TFUE trebuie să prevadă obligațiile de control și de audit ale statelor membre în execuția bugetului, precum și responsabilitățile care decurg din acestea.
În plus, în contextul mai larg al punerii în aplicare a legislației UE, articolele290 și291 din TFUE stabilesc dispoziții privind competențele delegate și cele de executare conferite Comisiei, în special în legătură cu controlul pe care statele membre, Consiliul și Parlamentul European îl exercită asupra Comisiei în acest sens.
La articolul290 din TFUE se prevede că un act legislativ poate delega Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ pentru a completa „anumite elemente neesențiale ale actului legislativ”. Parlamentul și Consiliul au dreptul de a revoca această delegare de competențe către Comisie sau de a formula obiecții cu privire la aceasta, împiedicând astfel intrarea în vigoare a delegării respective.
Articolul291 din TFUE reglementează competențele de executare conferite Comisiei. În timp ce articolul291 alineatul(1) stipulează că statele membre iau toate măsurile de drept intern necesare pentru a pune în aplicare actele obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii, articolul291 alineatul(2) prevede că, „în cazul în care sunt necesare condiții unitare de punere în aplicare a actelor obligatorii din punct de vedere juridic ale Uniunii”, aceste acte conferă Comisiei competențe de executare sau, în cazurile prevăzute la articolele24 și26 din (TUE), Consiliului. În conformitate cu articolul291 alineatul(3) din TFUE, Parlamentul European și Consiliul stabilesc, prin intermediul regulamentelor, normele privind mecanismele de control al exercitării competențelor de executare de către Comisie.
În2020, instituțiile au convenit asupra unui nou acord interinstituțional „privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, precum și privind noile resurse proprii, inclusiv o foaie de parcurs în vederea introducerii de noi resurse proprii”. Adoptat în paralel cu pentru perioada2021-2027, scopul său nu este doar de a asigura cooperarea continuă între instituții în chestiuni bugetare, ci și de a îmbunătăți procedura bugetară anuală a Uniunii și, prin intermediul unei foi de parcurs prezentate într-o anexă, de a facilita introducerea de noi resurse proprii pentru UE în cadrul acestui CFM.
Articolul291 din TFUE este completat de al Parlamentului European și al Consiliului din 16februarie2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie. Acest control se exercită prin intermediul unor comitete alcătuite din reprezentanți ai statelor membre și prezidate de un reprezentant al Comisiei. Regulamentul instituie două noi tipuri de proceduri aplicabile în funcție de domeniul de aplicare al actului în cauză: în cadrul procedurii de examinare, Comisia nu poate adopta măsura respectivă în cazul în care comitetul a emis un aviz negativ; în cadrul procedurii de consultare, Comisia trebuie să țină seama „cât mai mult posibil” de concluziile comitetului, dar avizul acestuia nu are un caracter obligatoriu pentru Comisie.
Execuția incorectă a bugetului de către statele membre este sancționată prin procedura de verificare a conturilor și prin controale privind eligibilitatea: în urma unor controale efectuate de către Comisie și Curtea de Conturi, se aduc corecții la alocările din bugetul UE destinate guvernelor naționale prin recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit. Comisia adoptă deciziileprivind aceste corecții, în conformitate cu procedurile sus-menționate referitoare la exercitarea competențelor de executare (1.4.5).
Prin urmare, execuția bugetului este examinată periodic de Curtea de Conturi (1.3.12). În rapoartele sale, anumite sectoare au făcut în mod repetat obiectul criticilor.
C. Norme de execuție
Regulamentul financiar, bazat pe articolul322 din TFUE, conține toate principiile și normele care reglementează execuția bugetului. Acesta are un caracter orizontal, fiind aplicabil tuturor domeniilor de cheltuieli și tuturor veniturilor. Norme suplimentare privind execuția bugetului pot fi găsite și în regulamentele sectoriale care acoperă anumite politici ale UE.
Actualul Regulament financiar a fost adoptat în iulie2018 și a intrat în vigoare la data de 2august2018. Totuși, majoritatea dispozițiilor sale referitoare la execuția creditelor administrative ale instituțiilor Uniunii se aplică doar din 1ianuarie2019[2].
Instrumentul principal de execuție bugetară și de monitorizare a execuției de care dispune Comisia este sistemul de contabilitate computerizat ABAC (contabilitate pe bază de angajamente). Comisia a luat o serie de măsuri pentru a îndeplini cele mai înalte standarde internaționale de contabilitate, în special Standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS) stabilite de Federația Internațională a Contabililor (IFAC). Un aspect important al execuției bugetare îl reprezintă respectarea legislației UE aplicabile în cazul contractelor de achiziții publice (bunuri, lucrări și servicii2.1.10). În plus, sistemul de detectare timpurie și de excludere (EDES) îmbunătățește protecția intereselor financiare ale Uniunii. Acesta permite detectarea timpurie, excluderea și sancționarea financiară a persoanelor și entităților ce nu sunt de încredere care solicită fonduri UE sau care au încheiat angajamente juridice cu Comisia sau cu alte instituții[3].
Rolul Parlamentului European
Interacțiunea Parlamentului European cu bugetul este dublă:
- ca una dintre cele două componente ale autorității bugetare, co-autorizează creditele bugetare pentru exercițiul următor;
- prin procedura anuală de descărcare de gestiune, examinează execuția bugetară în cursul exercițiului precedent.
În cazul procedurii bugetare, Parlamentul are o influență prealabilă asupra execuției bugetului UE, prin intermediul amendamentelor și al deciziilor de alocare de fonduri luate în contextul procedurii bugetare (1.2.5).
Dacă are îndoieli cu privire la justificarea cheltuielilor sau la capacitatea Comisiei de a le executa, Parlamentul poate decide să utilizeze mecanismul rezervei bugetare, plasând fondurile solicitate în rezervă până când Comisia furnizează dovezi adecvate ca parte a unei cereri de transfer de fonduri din rezervă. Pentru propunerile de transfer este necesară atât aprobarea Parlamentului, cât și cea a Consiliului. Creditele nu pot fi executate înainte să fi fost transferate din rezervă către linia bugetară vizată.
Procedura de descărcare de gestiune (1.4.5) permite Parlamentului să controleze execuția bugetului în curs. Deși majoritatea chestiunilor ridicate privesc perioada aferentă descărcării de gestiune (de obicei exercițiul precedent), multe dintre întrebările adresate Comisiei Europene de către Comisia pentru control bugetar a Parlamentului în contextul procedurii de descărcare de gestiune vizează execuția bugetului în curs. Rezoluția referitoare la descărcarea de gestiune, care face parte integrantă din decizia privind acordarea descărcării de gestiune, conține solicitări și recomandări adresate Comisiei Europene și celorlalte organe implicate în execuția bugetului.
Potrivit Tratatului de la Lisabona, Parlamentul, împreună cu Consiliul, sunt responsabile de stabilirea „[normelor] financiare care definesc în special procedura care trebuie adoptată pentru stabilirea și execuția bugetului și pentru predarea și verificarea conturilor” [articolul322 alineatul(1) din TFUE].
De asemenea, în aproape toate domeniile de politică, Parlamentul influențează execuția bugetului prin activitățile sale legislative și nelegislative, de exemplu prin rapoarte și rezoluții sau doar adresând Comisiei întrebări cu solicitare de răspuns oral sau scris.
În ultimii ani, Parlamentul și-a consolidat controlul politic asupra Comisiei prin introducerea de instrumente care facilitează schimbul de informații cu privire la execuția fondurilor și la totalul angajamentelor restante (angajamentele juridice care nu au fost încă onorate prin plată). Acestea din urmă pot deveni o problemă dacă se acumulează de-a lungul unor perioade mai îndelungate, iar Parlamentul insistă, așadar, pe lângă Comisie să le țină sub control.
Sunt elaborate noi instrumente care să permită o mai bună monitorizare a procesului de execuție și să îmbunătățească raportul calitate-preț al programelor UE. În acest scop, Parlamentul solicită realizarea unor rapoarte de activitate de înaltă calitate (pregătite de către Comisia Europeană în documentele de lucru aferente proiectului preliminar de buget general) și prezentarea periodică a unor analize privind raportul cost-eficacitate al programelor Uniunii.
Pentru mai multe informații pe această temă, vă rugăm să consultați site-ul Comisiei pentru bugete.
Stefan Schulz