Parlamentul European: Istoric
La originile Parlamentului European se afl膬 Adunarea Comun膬 a Comunit膬葲ii Europene a C膬rbunelui 葯i O葲elului (CECO), care a devenit adunarea comun膬 a celor trei comunit膬葲i europene suprana葲ionale existente la vremea respectiv膬. Ulterior, adunarea a primit numele de 鈥濸arlamentul European鈥�. De-a lungul timpului, institu葲ia, ai c膬rei membri sunt ale葯i, din听1979, 卯n mod direct, a trecut prin schimb膬ri profunde: de la o adunare cu membri numi葲i, la un parlament ales care stabile葯te agenda politic膬 a Uniunii Europene.
Temei juridic
- Tratatele ini葲iale (1.1.1, 1.1.2, 1.1.3, 1.1.4, 1.1.5);
- Decizia 葯i privind alegerea reprezentan葲ilor Adun膬rii prin sufragiu universal direct (20听septembrie听1976), astfel cum au fost modificate prin deciziile Consiliului din 25听iunie 葯i 23听septembrie听2002.
- Articolul听14 alineatul听(2) 葯i articolul听17 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea European膬 (TUE).
Trei comunit膬葲i, o singur膬 adunare
脦n urma 卯nfiin葲膬rii Comunit膬葲ii Economice Europene 葯i a Comunit膬葲ii Europene a Energiei Atomice, Adunarea Comun膬 a CECO a fost extins膬 la toate cele trei comunit膬葲i. Num膬r芒nd 142听de听membri, noua adunare s-a reunit pentru prima dat膬 la Strasbourg, la 19听martie听1958, ca 鈥濧dunarea parlamentar膬 european膬鈥�, schimb芒ndu-葯i numele 卯n 鈥濸arlamentul European鈥� la 30听martie听1962.
De la adunare desemnat膬 la parlament ales
脦nainte de introducerea alegerilor directe, deputa葲ii 卯n Parlamentul European erau desemna葲i de fiecare dintre parlamentele na葲ionale ale statelor membre. To葲i deputa葲ii aveau astfel un dublu mandat.
Conferin葲a la nivel 卯nalt de la Paris, din 9-10听decembrie听1974, a hot膬r芒t ca alegerile directe 鈥瀞膬 aib膬 loc 卯n sau dup膬听1978鈥� 葯i a solicitat Parlamentului s膬 depun膬 noi propuneri pentru 卯nlocuirea proiectului s膬u de conven葲ie ini葲ial din听1960. 脦n ianuarie听1975, Parlamentul a adoptat un nou proiect de conven葲ie, pe baza c膬ruia, dup膬 solu葲ionarea c芒torva divergen葲e, 葯efii de stat sau de guvern, au ajuns la un acord 卯n cadrul reuniunii lor din 12-13听iulie听1976.
Decizia 葯i Actul privind alegerea reprezentan葲ilor 卯n Adunare prin vot universal direct au fost semnate la Bruxelles, la 20听septembrie听1976. 脦n urma ratific膬rii actului de c膬tre toate statele membre, acesta a intrat 卯n vigoare 卯n iulie听1978, primele alegeri av芒nd loc la听7 葯i听10听iunie听1979.
Extinderi
La 1听ianuarie听1973, 卯n momentul 卯n care Danemarca, Irlanda 葯i Regatul Unit au devenit membre ale Comunit膬葲ilor Europene (), num膬rul de deputa葲i 卯n Parlamentul European a crescut cu听198.
Odat膬 cu a doua extindere, dup膬 la 1听ianuarie听1981, Parlamentul Greciei a desemnat 24听de听deputa葲i eleni 卯n Parlamentul European, care au fost 卯nlocui葲i, 卯n octombrie听1981, de deputa葲i ale葯i direct. La听14 葯i 17听iunie听1984, au fost organizate alegeri directe pentru a听doua oar膬.
La 1听ianuarie听1986, odat膬 cu , num膬rul de mandate a crescut de la听434 la听518, 卯n urma sosirii a 60听de deputa葲i spanioli 葯i a 24听de deputa葲i portughezi, desemna葲i de parlamentele lor na葲ionale 葯i 卯nlocui葲i ulterior de deputa葲i ale葯i direct.
Dup膬 unificarea Germaniei, componen葲a Parlamentului European a fost adaptat膬 pentru a reflecta schimbarea demografic膬. 脦n conformitate cu propunerile Parlamentului din intitulat膬 鈥瀘 procedur膬 electoral膬 uniform膬: o schem膬 de repartizare a mandatelor deputa葲ilor 卯n Parlamentul European鈥�, 卯n urma alegerilor din iunie听1994, num膬rul deputa葲ilor a crescut de听la听518 la听567. Odat膬 cu , num膬rul de deputa葲i 卯n PE a crescut la听626, respect芒nd, pentru noile state membre, schema de repartizare echitabil膬 prev膬zut膬 卯n rezolu葲ia men葲ionat膬 mai sus.
Conferin葲a interguvernamental膬 din听2000, care s-a desf膬葯urat la Nisa (卯n Fran葲a), a introdus un nous sistem de distribu葲ie a mandatelor 卯n Parlament, care a fost aplicat la alegerile europene din听2004. Num膬rul maxim de deputa葲i 卯n PE (fixat anterior la听700) a crescut la听732. Num膬rul de mandate alocate primelor 15听state membre a fost redus cu听91 (de听la听626 la听535). Cele 197听de mandate r膬mase au fost distribuite 卯ntre vechile 葯i noile state membre pe baz膬 propor葲ional膬.
Odat膬 cu , la 1听ianuarie听2007, num膬rul de mandate 卯n Parlamentul European a crescut temporar la听785 pentru a primi deputa葲i din cele dou膬 葲膬ri. Dup膬 alegerile din听2009, care au avut loc 卯n perioada听4-7听iunie, num膬rul de mandate a fost redus la听736. 脦ntruc芒t Tratatul de la Lisabona, 卯n temeiul articolului听14 alineatul听(2) din TUE stabilise un num膬r maxim de听751听de deputa葲i 卯n PE, care a crescut temporar la听754 p芒n膬 la urm膬toarele alegeri, 卯n decursul mandatului听2009-2014, 卯n urma ratific膬rii de c膬tre statele membre a unui protocol de modificare adoptat 卯n cursul Conferin葲ei interguvernamentale din 23听iunie听2010, 18听noi deputa葲i 卯n PE s-au al膬turat celor 736听ale葯i 卯n iunie听2009. 脦n urma ader膬rii Croa葲iei, la 1听iulie听2013, num膬rul maxim de mandate a crescut temporar la听766, pentru a-i primi pe cei 12听deputa葲i croa葲i ale葯i 卯n aprilie听2013 (卯n conformitate cu articolul听19 din ).
Pentru alegerile din听2014, num膬rul total de mandate a fost redus la听751. Distribu葲ia locurilor a fost revizuit膬 din nou (705听deputa葲i) din cauza retragerii Regatului Unit din Uniune, care a s-a produs la 1听februarie听2020 (1.3.3). Reflect芒nd schimb膬rile demografice din statele membre de la alegerile din听2019, au fost alocate 11听locuri suplimentare, conform unei propuneri a Parlamentului f膬cute 卯n rezolu葲ia sa din 15听iunie听2023, conform articolului听14 alineatul听(2) din TUE. Prin , Consiliul European a majorat 葯i mai mult acest num膬r cu 卯nc膬 patru locuri, stabilind num膬rul total de deputa葲i care urmeaz膬 s膬 fie ale葯i pentru legislatura 2024-2029 la听720.
Extinderea treptat膬 a competen葲elor
脦nlocuirea contribu葲iilor statelor membre cu resursele proprii ale Comunit膬葲ii (1.4.1) a condus la o prim膬 extindere a competen葲elor bugetare ale Parlamentului conform , semnat la 22听aprilie听1970. Un al doilea tratat ce vizeaz膬 acest aspect - consolidarea competen葲elor Parlamentului听鈥� a fost semnat (1.1.2).
din 17听februarie听1986 a consolidat rolul Parlamentului 卯n anumite domenii legislative (procedura de cooperare), iar tratatele de aderare 葯i de asociere au intrat sub inciden葲a procedurii de aviz conform.
Prin crearea Uniunii Europene (UE) 葯i introducerea procedurii de codecizie 卯n anumite domenii legislative 葯i prin extinderea procedurii de cooperare la alte domenii, din 7听februarie听1992 a marcat 卯nceputul transform膬rii Parlamentului 卯n colegiuitor. Tratatul de la Maastricht i-a acordat Parlamentului competen葲a de a aproba componen葲a final膬 a Comisiei, ceea ce a constituit o etap膬 important膬 卯n ceea ce prive葯te controlul politic al Parlamentului asupra executivului Uniunii Europene (1.1.3).
din 2听octombrie听1997 a extins procedura de codecizie la majoritatea domeniilor legislative 葯i a reformat-o, plas芒nd Parlamentul 卯n calitate de colegiuitor pe picior de egalitate cu Consiliul. Numirea pre葯edintelui Comisiei a fost supus膬 aprob膬rii Parlamentului, ceea ce a consolidat competen葲ele de control ale acestuia din urm膬 asupra puterii executive. Tratatul de la Nisa a extins 葯i mai mult domeniul de aplicare al procedurii de codecizie.
, care a modificat TUE, Tratatele de instituire a Comunit膬葲ilor Europene (TCE) 葯i anumite acte conexe a fost semnat la 26听februarie听2001 葯i a intrat 卯n vigoare la 1听februarie听2003. Scopul acestui nou tratat a fost reformarea structurii institu葲ionale a UE, astfel 卯nc芒t aceasta s膬 poat膬 face fa葲膬 provoc膬rilor viitoarelor extinderi. Competen葲ele legislative 葯i de supraveghere ale Parlamentului au fost sporite, iar votul cu majoritate calificat膬 a fost extins la mai multe domenii 卯n cadrul Consiliului (1.1.4).
(1.1.5) din 13听decembrie听2007 a reprezentat o nou膬 extindere important膬 at芒t a aplic膬rii votului cu majoritate calificat膬 卯n Consiliu (utiliz芒nd o nou膬 metod膬 de la 1听noiembrie听2014听鈥� articolul听16 din TUE), c芒t 葯i a aplic膬rii procedurii de codecizie (extins膬 卯n prezent la aproximativ 45听de听noi domenii legislative). 鈥濸rocedura legislativ膬 ordinar膬鈥� a devenit cea mai utilizat膬 procedur膬 decizional膬, acoperind toate domeniile de politic膬 importante ale TFUE (articolul听294 鈥� fostul articol听250 din TCE). Rolul Parlamentului 卯n preg膬tirea viitoarelor modific膬ri ale tratatelor a devenit, de asemenea, mai important (articolul听48 din TUE). 脦n plus, ca parte a Tratatului de la Lisabona (葯i, ini葲ial, ca parte a proiectului de tratat de instituire a unei constitu葲ii pentru Europa, care nu a avut succes), , care a fost semnat膬 de pre葯edin葲ii Parlamentului, Comisiei 葯i Consiliului 卯n cadrul Consiliului European de la Nisa din 7听decembrie听2000, a devenit obligatorie din punct de vedere juridic (4.1.2).
脦n urma alegerilor europene din perioada 23-26听mai听2019, a reie葯it clar faptul c膬 Parlamentul a folosit pe deplin dispozi葲iile articolului听14 din TUE, care prev膬d c膬: 鈥濸arlamentul European exercit膬, 卯mpreun膬 cu Consiliul, func葲iile legislativ膬 葯i bugetar膬. Acesta exercit膬 func葲ii de control politic [...] Parlamentul European alege pre葯edintele Comisiei鈥�. 脦n plus, potrivit articolului听17 alineatul听(7) din TUE, ceilal葲i membri ai Comisiei sunt supu葯i, 卯n calitate de organ colegial, unui vot de aprobare al Parlamentului European.
Cercet膬rile recente legate de contribu葲ia Parlamentului la cre葯tere indic膬 faptul c膬 legisla葲ia pe care o preg膬te葯te contribuie anual cu peste o mie听de听miliarde听EUR la PIB-ul UE, prin consolidarea drepturilor reziden葲ilor 葯i 卯ntreprinderilor din UE[1]. O alt膬 contribu葲ie semnificativ膬 o are bugetul UE (1.4.3)[2]. Legisla葲ia bazat膬 pe date probatorii 葯i analize ale exper葲ilor sunt sus葲inute de studii 葯i ateliere organizate de cinci departamente tematice care ofer膬 expertiz膬, analiz膬 葯i consiliere 卯n materie de politici independente de nivel 卯nalt, la cererea comisiilor, delega葲iilor, Pre葯edintelui, Biroului 葯i Secretarului General.
De la alegerile din听2014, partidele politice europene (1.3.3) au prezentat candida葲i cap de list膬 pentru func葲ia de pre葯edinte al Comisiei, cu scopul de a spori participarea aleg膬torilor la alegerile europene.
脦n urma semn膬rii, la 24听ianuarie听2020, a , Parlamentul a aprobat decizia Consiliului de a 卯ncheia acest acord de retragere [articolul听50 alineatul听(2) din TUE]. Votul 卯n cadrul c膬ruia s-au exprimat听621听de听voturi pentru 葯i听49听卯mpotriv膬, ce a avut loc la 29听ianuarie听2020, a fost totodat膬 葯i ultima ocazie 卯n care deputa葲ii din Regatul Unit au fost prezen葲i 卯n Parlament, 卯ntruc芒t retragerea a intrat 卯n vigoare la 1听februarie听2020.
La 28听aprilie听2021, Parlamentul a aprobat [articolul听218 alineatul听(6a) din TFUE] 卯ncheierea .
Urm膬toarele alegeri parlamentare vor avea loc 卯n perioada 6-9听iunie听2024.
Aceast膬 fi葯膬 informativ膬 este preg膬tit膬 de Departamentul tematic pentru drepturile cet膬葲enilor 葯i afaceri constitu葲ionale al Parlamentului.
听
Udo Bux / Mariusz Maciejewski